miercuri, 2 octombrie 2013

Parce que, capisci?!

Vreau să fiu pentru el ca o gumă Turbo pentru un copil din generația '89: dorită, mult așteptată, savurată, surprinzătoare și gustată over and over again. 

Vreau ca primăvara să îmi pregătească suprize mai mici, mai mari, care să întâmpine înaintarea mea în vârstă. Vreau ca vara să fugim când unul de altul, când unul spre celălalt și de cele mai multe ori amândoi spre mare, vreau ca toamna să ne iubim în ploaie și să sorbim diminețile cu ceață și brumă direct din ceștile de ciocolată caldă, vreau ca iarna să privim tutoriale și filme siropoase care să ne învețe cum să ne dezmierdăm trupurile amorțite pe pârtii și apoi să ne aventurăm afară pentru a stârni un serios război de și cu zăpadă. 

Vreau să fie mândru când mă surprinde în timp ce mă aranjez pe fugă și să știe că fac asta pentru că nu aș reuși să mă simt niciodată suficient de frumoasă pentru el. Vreau să respire greu când mă miroase și nu pentru că nu aș mirosi bine sau corect din punct de vedere al etichetei... ci pentru că pur și simplu ar vrea să dureze momentul. Vreau să închidă ochii când mă sărută și nu pentru a se gândi la altcineva ci pentru a mă avea cu el și în prezent și în minte și în suflet. Vreau să îmi frământe pielea în palme pentru a-și pune amprenta pe trupul meu pentru că știe că mă învinețesc repede... și știe că va dura, că amprenta va fi acolo, cu mine.

Vreau să se strecoare lângă mine în pat ca și cum ar fi șiret fără să știu și vreau să tacă atunci când simte că nu mai este nimic de spus. Vreau să simtă nu să braveze și să îmi arate tot ce-i trece prin minte. Vreau să facă doar ce vrea și vreau să simtă că trăiește.

Vreau să mă caute când observă că nu sunt acolo și vreau să zâmbească atunci când și-ar da seama că oricum mă întorc. 

Pentru că...

Vreau ca primăvara să îi pregătesc surprize mai mici, mai mari atunci când se așteaptă mai puțin. Vreau ca vara să fug de el ca apoi să mă întorc din drum și să-i fug în cale. Vreau toamna să îl iubesc în ploaie și apoi să îi tratez răceala trupului și-n suflet să-i țin cald. Vreau ca iarna să îi sărut fiecare vânătaie, fiecare rană, fiecare cm pentru că dacă nici ăsta nu mai este anotimpul drăgălășeniei sub cearșafuri... atunci nu mai înțeleg nimic!

Vreau să fiu mândră de câte ori e mândru din orice motiv și vreau să nu mă mai satur de mirosul trupului său. Vreau să deschid ochii în timp ce mă sărută doar ca să văd dacă ai săi sunt închiși și apoi să zâmbesc și să mă simt copilăresc de prostuță. Vreau să-i strâng trupul în palme de câte ori el îl strânge pe-al meu până facem din trupuri unul singur... până plămădim vise, dorințe, și-alte cele.

Vreau să îmi încolăcesc piciorul în jurul său și să-mi lipesc obrazul de fața lui chiar dacă nu-i convine. Vreau să simt când simte pentru că știu că e natural și niciodată arogant și vreau să simt că trăiesc puțin dar bine ca un fluture din stomacul lui în timp ce ma simte acolo, prezentă.
Vreau să îl caut când nu e acolo dimineața și visez urât și vreau să zâmbesc atunci când mi-aș da seama că el poate fi acolo chiar și-atunci când nu e.

Pentru că...

Așa e perfect! De cele mai multe ori departe și mereu aparte când împreună...

luni, 30 septembrie 2013

Random

Ma tine de mana fara sa ii spun. Ii simt bratul incordat si oarecum crispat si zambesc in sinea mea. Pentru ca e ciudat pentru el si dragut pentru mine. Nu e fortat, doar dragut. Si se alinta din cand in cand. Se baga in pat si isi strecoara capul la gatul meu asteptand sa fie cocolosit. E mai barbat cand face asta decat daca s-ar bate cu pumnii in piept ca e barbat oricum. Pentru ca are curaj. Are curaj sa lase gesturile sa vorbeasca atunci cand nu vrea sa foloseasca cuvinte. Si oricum nu foloseste prea multe de fel. Nu e deranjant. Asa vrea el sa fie. 

Coincidenta face ca el sa fie o coincidenta. Una fericita ce-i drept. Cel putin acum. Si asta face lucrurile sa para mai interesante. Pentru ca a aparut din senin. 

Pot sa fiu copil pentru ca el oricum nu vrea sa mai creasca. Tineretea vesnica pare lipsita de compromisuri si griji. Si de asta inspira energie si pozitivism. Pentru ca nu e om mare atunci cand ne punem la somn sau la film. Este doar el asa cum simte ca trebuie sa fie. Si ma face sa zambesc. Pentru ca nu se supara niciodata. Si pentru ca are simtul umorului. Si zambesc si acum. Pentru ca pare un cliseu. 

Coincidenta s-a petrecut pe cand era cald afara. Acum ca s-a instalat frigul oare se va transforma? Oare coincidentele cresc si trecerea timpului le schimba in altceva? Le maturizeaza? Cum ar arata o coincidenta la maturitate? 

Cert e ca ma tine de mana fara sa ii spun. Chiar daca asta se intampla rar. Imi cauta mana pe strada si trupul sub patura. Nu stiu cum este atunci cand nu ma gaseste. Dar cand sunt acolo e bine. Ca si cum asa ar fi trebuit sa fie. Orice ar insemna asta.

joi, 25 iulie 2013

Studenta care condamna Occidentul pentru omor cu premeditare in dosarul "L-ati vazut pe Dumnezeu?"

Ieri mai pe zi mi-am luat si eu inima in dinti si m-am pus sa citesc scrisorica tinerei studente indurerate care se afla in Anglia si plange de dorul Dumnezeului tipic romanesc. Am citit, am strambat din nas si mi-am continuat ziua in cea mai naturala maniera posibila.

Acum 10 minute am observat ca aceasta scrisorica a domnisoarei s-a transformat intr-un viral preluat de toate cele...televiziuni, agentii de presa si persoane cunoscute s mai putin cunoscute. Asa ca am recitit. Ma gandeam ca poate am scapat eu vreun pasaj plin de sclipire si intelepciune, ma gandeam ca poate-s prea tare de cap. Dar nu, nu a fost sa fie asa!

Inainte sa despic firu-n patru tin sa mentionez cu toata puterea ca textul reprezinta un punct de vedere personal pe care nu am de gand sa mi-l modific sau macar alterez, indiferent de poemicile si contra-argumentele pe care oricine le-ar putea nota in casuta destinata comentariilor.
Incep prin a spune ca sunt sigura ca tanara are anumite frustrari si sunt sigura ca resimte dorul de casa si e cele obisnuite sufletului ei...dar felul in care pune problema este gresit...gresit, gresit, gresit! Punctual:

1. "Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”. " - care este legatura dintre faptul ca noi am fi fost crescuti intr-o scarba pentru patrie cu faptul ca Badea simte nevoia sa isi manifeste public starile? Dar care este logica gandirii in momentul in care tu afirmi ca O INTREAGA GENERATIE ar fi fost crescuta intr-o scarba pentru patrie? Nu generalizezi niciodata cand scrii despre propria traire...pentru ca atunci cand scrii despre durerea si frustrarea ta....vorbesti despre tine...TU despre TINE, nu TU despre o mare de oameni pe care nu ii cunosti dar ii percepi ca fiind asemanatori tie doar pentru ca s-au nascut in aproximativ aceeasi perioada cu tine!...sau ba da...poti scrie asa atunci cand scrii regizat... in fine...trebuie sa continuu...

2. "Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…" - Din nou, domnisoara vorbeste la modul general. NOI credem, NOI ne inselam, NOI bla bla bla! Tanara draga, pe mine nu m-ai intrebat daca sunt de aceeasi parere. Si te asigur ca sunt multi altii care, ca si mine, nu lauda nici globalizarea si nici nu vad in politica externa vreun soi de rastignire intr-u iertarea pacatelor. Si nici nu vei auzi de prea multe ori in tarisoara asta ca-i mai bine in strainataturi...pentru ca romanului oricat de greu i-ar fi...stie ca tot acasa-i mai bine. Iar cultura si educatia internationala sunt benefice...pentru ca doar asa poti sa vezi cu adevarat ce este DINCOLO, doar asa exista dialog intercultural si doar asa poti si tu sa inveti ce invata ala si ala poate sa invete ce inveti si tu, schimbul de experienta si studii fiind benefic... Ori tu...ce faci acolo?!

3. "Ce este Occidentul….?

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi , trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă - avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?" - Bine ca ai plecat tu la studii acolo si dupa o indelunga perioada destinata analizei la rece a istoriei si radacinilor traditiilor Occidentului... ai ajuns la o concluzie si ti-ai dat seama ca nu mai are identitate... pentru ca pe vremea cand avea identitate...hei heeei, altfel statea treaba pe acolo. Nu am prea inteles care e treaba cu cenzura comunismului bolsevic; e o boala a societatii moderne, e o afectiune a sistemului nervos sau e o piesa care in Romania noastra nu se difuzeaza inca?! La partea cu islamistul extremist nici nu stiu cu ce sa incep pentru ca nu vreau sa jignesc... nu vreau sa O jignesc! "Allahul lui", pfoai de capul meu; exprimarea asta imi starneste asa o dorinta de plesneala. Nu, sa nu intelegeti ca as vrea sa plesnesc pe cineva, in numele Dumnezeului meu, plesneala este textul ei!! Copiii pot fi ucisi in pantece oriunde fie ca este legal sau nu, fie ca sunt pro sau contra, fie ca iti place tie sau nu, pentru ca tine de o decizie personala a fiecarei femei aflate in situatia respectiva. Craciunul si Pastele sunt prilej de marketing peste tot inca de cand s-a descoperit puterea strategiilor de marketing iar relatiile dintre oameni sunt alterate oriunde pentru ca si calitatea umana este alterata de ceva vreme incoace. Nu... nici nu are rost sa incerc sa comentez de la CV incolo. Mi-e sila de exprimarea aceea!

4. "Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident." - In primul rand, daca tot este acolo, ii recomand cu tarie si niste cursuri de comunicare si poate urmatoarea scrisoare xenofoba, homofoba si cu substanta spirituala 0, pe care va alege sa o faca publica, va fi una corecta! Revenind la parerile ei puternice in legatura cu faptul ca noi nu prevenim sexualitatea dezordonata si deci suntem oarescum raspunzatori pentru numarul mare de homosexuali... fiecare vede altfel aceasta situatie. Dar omul e facut sa fie liber. Pentru ca omul, oricat de civilizat, tot animal ii la baza. Si actioneaza in baza impulsului. Si impulsul ala ii spune pe cine sa iubeasca si pe cine sa nu. Nu noi facem regulile, nu noi spunem oamenilor cum sa isi administreze trairile oricat de mult am milita pentru drepturile persoanelor gay sau oricat de tare i-am blama! Dumnezeu nu a fost ucis de Occident pentru ca Dumnezeu traieste in fiecare din cei care cred cu tarie in existenta sa mistica! Dumnezeu traieste in cei care cred fara sa cerceteze si astfel el nu poate fi omorat nici macar de Occident!... halal observatie pentru o crestina indoliata...

5. "Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?" - Observatia menita sa accentueze contrarierea pe care domnisoara studenta o resimte este de tot rahatul! Nimeni nu fuge ca o vita ci fiecare persoana decide daca sa ramana in tara sau sa plece in cautarea unei solutii pentru un trai decent spre mai bun. Si aceste decizii sunt gandite de fiecare in parte, sunt cantarite si de cele mai multe ori, sunt luate cu foarte mare greu! Iar vitele nu au niciun pacat ca tu, fata tanara si studioasa, nu ai bun simt!

6. "De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie? " - Ce facem, ma?! Mai inainte se intreba retoric de ce oamenii emigreaza ca vitele si acum se intreaba retoric de ce ne supunem unui regim securisto-comunist implementat prin politica si educatie.... Ok, fata asta are niste probleme serioase!

7. "În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…

Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania…. " - Indiferent de cum sunt priviti romanii pe unde s-ar duce ei, a munci nu este rusinos! Romanii nu se UMILESC... ei muncesc! Si ca sa vina o do'nsoara sa afirme ca mama mea, si mama lui si mama nu-mai-stiu-cui se umileste pentru o paine prin straini, este mai mult decat aberant! *A se reveni la paragraful 5 pentru mai multe lamuriri.

8. "Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă." - Da romani, plecati la studii inafara pentru a putea observa in mod direct putreziciunea de occident liberal! Bleah! Plecati, voi romani, ca sa puteti trimite cat mai multe scrisori prost redactate si fara noima! Da, plecati romani si apoi sa va intoarceti acasa de dorul frumusetilor lasate in urma. P.S.: Nu uitati, intre timp, sa ne trimiteti scrisori periodice de cacare pe occident, cu idei vagi despre o Romanie utopica si influente anglo-saxofone in descrieri.

Iaca am recitit scrisoarea fetei de mi s-a urcat tot sangele la cap! Preaslavirea Romaniei prin tot felul de metafore de prost gust si jigniri aduse altor popoare sau altor etnii, sau altor categorii de oameni care nu se incadreaza in limitele normalului conventional imi provoaca greata! Nu imi dau seama ce experienta traumatizanta ar fi putut sa traiasca fata aia acolo incat sa blagosloveasca toate cele lumesti si nelumesti! Eu locuiesc in Romania, invat si muncesc aici, adun frustrari zi de zi in tara mea... dar respect ceea ce ma inconjoara, respect deciziile personale ale oamenilor simpli, respect natura si natia altora de nu-s ca mine, respect orientarea sexuala a oamenilor pentru ca ei se cunosc pe sine si respect OMUL in general pentru ca cine sunt eu sa judec?! Intr-adevar condamn si eu crima, minciuna, politicianismul si multe altele... dar nici nu m-as injosi sa scriu asa ceva.

Si hai... ca fata a scris ce-a simtit. Dar cine or fi toti desteptii aia de-au preluat textul si l-au transformat in stire nationala? Ce jurnalist chipes si-a pus mintea la contributie cand a citit randurile acestea si-a decis ca-i subiect de interes? Cine care cunoaste limba romana la un nivel decent, s-a obosit sa dea un copy-paste la textul fetei care-si plange de mila a nu stiu ce exact? Halal jurnalisti, halal postaci, halal studenta!
Si-a pupat tara in fund dar intr-un mod gresit si pe tura cui nu trebuie! 

joi, 14 februarie 2013

Valentinii mei, cei de toate zilele

Valentine's Day.

Trebuie sa recunoastem ca intotdeauna ne-am dorit ceva special. Un barbat care sa fie atent la nevoile noastre, un barbat care sa ne rasfete si sa ne tina in frau in acelasi timp, barbatul care sa reprezinte elementul de echilibru. Am visat la regele capabil sa conduca intreg regatul nostru, omul care sa cucereasca si sa stapaneasca totul ca la carte.
Tot ceea ce asteptam in viata personala tine de latura spirituala a barbatului pe care il intalnim, vrem doar sa ne simtim iubite si protejate...

Ok, nu am scris de foarte mult timp si imi este greu sa gasesc cuvintele potrivite.

Nu cred in Valentine's Bullshit Day si regret consumerismul caracteristic acestei societati. Nu am nevoie de zile in care sa mi se spuna cum sa iubesc, ce sa cumpar, ce si cat sa daruiesc, cat si pe ce sa cheltuiesc. Nu ma afecteaza in niciun fel clipele de singuratate care imi amintesc cat e de placut sa ma iubesc pe mine insami.
Dar asta seara mi-am amintit de toate momentele in care am fost inteleasa gresit, momente in care am fost judecata si banuita ca nu imi plac barbatii. (hahaha)
Trebuie ca toata lumea sa inteleaga un lucru: nu ma feresc sa vorbesc deschis despre toate acele lucruri pe care altii le ignora zi de zi. Nu mi-e teama sa discut despre lucrurile si oamenii care nu imi plac pentru ca si acestea/acestia fac parte din viata mea.

Dar vreau sa profit de ocazie si sa incerc sa fac o legatura cu paragraful cu care am inceput, vreau sa profit de aceasta zi pseudo-speciala pentru a multumi BARBATULUI...bun, rau, asa cum e el.

Pentru ca nu te-am gasit si stiu ca totusi esti undeva acolo...voi pune problema la modul general.
Sunt fericita ca sunteti, existenta voastra confirma, intr-un fel sau altul, existenta mea. Fara momente din partea voastra nu as fi constientizat cu adevarat ca traiesc. Fara bucurii, suprize, iubiri, tristete, dor sau suferinta nu as fi invatat cum pot creste ca femeie. Nu mi-a fost niciodata teama de necunoscut dar sunteti un mare semn de intrebare. Voi va plangeti ca femeile sunt complicate, eu ma bucur ca voi sunteti usor de citit dar greu de descifrat. Oricat de primtivi, superiori, previzibili sau complecsi ati fi, contribuiti in fiecare minut la ceea ce inseamna evolutia mea ca femeie...indiferent ca vorbesc despre barbatul din spatele tejghelei care imi toarna un pahar sau cel care imi livreaza pizza de cate ori sunt lenesa sau cel care incearca sa "ma combine" in club sau cel care tanjeste dupa atentie sau cel dupa a carui atentie tanjesc eu.
Zambesc pentru ca sunt constienta ca voi lasa garda jos de fiecare data cand voi gasi in unul din voi un element surpriza. Zambesc pentru ca stiu ca exista posibilitatea ca in scurt sau nu timp sa suspin si sa imi suflu amaru-ntr-un bax de servetele de unica folosinta in timp ce dragele mele prietene tipa la mine sa imi bag mintile in cap.
E greu sa gasesti intr-un singur barbat tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. E greu, dar nu imposibil. Si totusi, pana atunci, voi intalni indivizi care imi vor fura zambete si ma vor face sa cred ca "asta e!" . Well, va multumesc pentru toate episoadele acestea care se concretizeaza in conturarea personalitatii aceluia dintre voi care va ramane in zona pana la sfarsit. Stiu ca poate parea un cliseu, dar nu e. Multe dintre noi au pe cineva acolo, undeva. Altele nu au pe nimeni. Dar doar voi ne invatati ca nu trebuie niciodata sa ne multumim cu putin, chiar daca asta inseamna ca la un moment dat sa renuntam la a mai avea pe cineva aproape.
Am intalnit si barbatul pe care l-as fi vazut in fiecare dimineata langa mine, am intalnit si barbatul care imi oferea satisfactie intelectuala, am intalnit si barbatul care imi taia rasuflarea, am intalnit si barbatul care imi aducea zambetul pe buze cand ma asteptam mai putin, am intalnit si barbatul las, am intalnit si barbatul care ma proteja, am intalnit si barbatul speriat de propriile sentimente... sunteti multi, dar nu veti fi niciodata destui intr-unul singur cat sa multumiti 100% o femeie. Si asta nu e un lucru negativ, doar ma face sa apreciez eforturile pe care le depuneti si interesul pe care il manifestati fata de noi.
Nu vreau sa fac concurenta Bergenbier-ului, dar asta este ziua voastra, ziua in care eu voi flirta pentru ca stiu ca va place, ziua in care va voi zambi din inima, ziua in care rezerva mea de cuvinte de bine va apartine.

Este primul an in care recunosc in fata voastra ca privesc si inapoi si inainte.
Nu sunt singura de Valentine's Day pentru ca VOI existati...la trecut, prezent sau viitor.















Photo Credits: Adrian Opritoiu

miercuri, 7 noiembrie 2012

Nenăscutul mamii...

Încă de luni, prima oră, am dat peste tot felul de știri cu și despre copii. Povești mai mult sau mai puțin tragice, povești care mi-au dat de gândit, care m-au scormonit bine de tot acolo înăuntru și care m-au lăsat în aer...metaforic vorbind, bineînțeles.
Realizez acum că starea de tristețe declanșată de toate matinalurile de rahat de la teveu nu a trecut. Trebuie să dau afară...

Nenăscutul mamii,

Vreau să știi de la începutul neînceput că mă gândesc la tine zilnic. Mă gândesc la ochii și mânuțele tale firave, mă gândesc la aroma nevinovăției tale, mă gândesc la cum te vei fi desprins de acolo din mine, la cum vei crește mare.
Nu e moment să nu mi te doresc, nu e oră în care să nu îți aud bătăile inimii chiar dacă încă nu ai prins contur, formă, viață. Simt că trăiești prin mine orișicum.
Trebui să recunosc: nu m-am așteptat vreodată să vină ziua în care să simt nevoia de a redacta o astfel de scrisorică, dar acum că e aici, nu știu cum să-mi podidesc lacrimile pentru a mă întoarce la vârsta mea, la activitățile tipice vârstei mele. Asta pentru că mi-ar fi dor să mă gândesc la tine.
Nu știu ce presupune un copil, nu știu de câtă tărie este nevoie, dar știu că te aștept pentru oricând te vei hotărî să vii.
Știu că am fost un copil ciufut cu rezultate bune la învățătură, un copil nici prea prea, nici foarte foarte. Mi-ar plăcea să mă regăsesc în tine ca și cum aș lua-o de la capăt.
Știu că voi stârni tot soiul de reacții pentru că nimeni nu se așteaptă, dar...
Nu ești aici și totuși îmi dai forță. Nu ești aici dar fiecare mișcare, fiecare gest pe care îl fac, fiecare decizie pe care o iau, sunt întreprinse cu gândul la tine.
Alții își vând copiii, eu m-aș vinde pe mine pentru tine.
Vorbeam astăzi cu un drag prieten,( îl vei cunoaște după ce te vei fi născut și crescut)...care îmi spunea că e greu e să știi ce îți dorești, ușor e să pui în practică.
Acum știu măcar un lucru pe care îl vreau: să îmi încălzesc buzele uscate de nesomn, să îți ating cu teamă fiecare părticica moale a trupușorului tău, să zâmbesc involuntar în timp ce o fac, să simt că îmi aparții, să te iubesc mai presus de legi pământești ori divine, să mă lupt pentru tine, să îți dau mai departe din ce mi-au dat toți ai mei și atunci când mă simt căzută să știu că trebuie să te fac din mogâldeață mică, om mare...așa cum oi putea.
Nu am multe aici pe pământ. Nu am niciun apartament pe numele meu, nu am mașină, nu am nici măcar un televizor. Tot ce am e credința că, atunci când vei fi aici să citești rândurile mele, vei fi destul de mare încât să înțelegi că toate lucrurile bune din lumea asta, vor fi căpătat sens când te voi fi ținut la piept.
Vei vedea că oamenii sunt răi. Și se înrăiesc pe zi ce trece. Dar vei învăța că iubirea asta pură te duce departe de tot ce te sperie, te duce atât de departe încât să poți visa în pace, să poți trăi în liniște. Eu te voi învăța!

Dar mă întorc la ale mele acum... Mă întorc la muncă și școală, mă întorc la chirie și prieteni, mă întorc la patul gol în care cândva vei dormi, mă întorc la speranța că îți voi găsi un tată cu gene bune, pentru că meriți să moștenești tot ce-i mai bun, mă întorc la realitatea în care trăiesc.

Nu vreau să fiu nevoită să explic ce simt, nu vreau să fiu judecată în vreun fel pentru că vreau altfel față de cum vreți voi. Vreau să respectați momentul ăsta sensibil, să închideți ochii, și să vă gândiți la propriile voastre dorințe.

PS: Nu sunt însărcinată!
PS2:Nu intentionez să rămân însărcinată!

miercuri, 12 septembrie 2012

Bărbați la feminin - pe înțelesul tuturor ; White flag principle

Vă izbiți de un paravan de cuvinte și atunci orgoliul masculin trece în apărare.
Ca niște atleți iscusiți formulați tot soiul de opinii bazate pe niște concluzii subiective care nu au nicio legătură cu realitatea.
Voi flutura steagul alb de pace și voi face o analiză pe textul meu, gândindu-mă că poate așa veți renunța la ceea ce vă macină acolo înăuntrul vostru, și veți deschide ochii cu adevărat. 

"O mare parte din bărbații contemporani sunt afectați, fără să își dea seama, de sindromul premenstrual. Nu este o chestie de câteva zile, nu este ceva pasager ci poate fi privit mai degrabă ca un soi de afecțiune. Putem să o punem pe seama poluării sau a internetului, nici nu contează.Bărbatul secolului XXI este un ciufut din născare, un ciufut care își neagă condiția." - E adevărat că aici începe să vă macine faptul că vi se pune la îndoială masculinitatea? Că aici începe calvarul lecturării acestui post? Ei bine, dragilor, nu e deloc așa. Aici începe discuția despre pretențiile pe care bărbatul modern le pretinde, despre sensibilitatea care îi este caracteristică dar pe care nu o afișează, sensibilitate care presupune extra-atenție în ceea ce privește alegerile pe care le face in materie de femei. 
Cuvantul ciufut a fost folosit cu următoarea definiție regăsită în  DEX '98 (1998) CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj.s. m. și f. (Înv)= 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt. 


"Bărbatul secolului XXI se poate îndrăgosti și de 100 de ori pe zi, poate face sex până la epuizare, se poate distra și poate bea până la inconștiență, poate alinta, se poate preface, poate minți, poate răni, poate cânta, poate conduce, poate face cumpărături, poate fi cum sau cine vrea el să fie, dar nu poate iubi.
Nu spun că masculul nu este atent sau afectuos spun doar că este incapabil să dezvolte ceea ce simte astfel încât să își lege sufletul de al altcuiva.
Relațiile nu mai sunt relații cu adevărat și treptat se pierde din valoarea sincerității și coabitării." - Bărbatul secolului XXI se poate îndrăgosti de 100 de ori pe zi pentru că și femeia secolului XXI își permite să se îndrăgostească de câte ori vrea. Emanciparea a oferit femeilor și bărbaților oportunitatea de a face sex și de a bea cot la cot până la epuizare. Faptul că vorbesc în acel post doar despre bărbați nu înseamnă că femeile sunt scutite de mai mult sau mai puțin aceeași soartă. Secolul în care trăim oferă tuturor infinite ocazii să se manifeste după bunul plac, să experimenteze, să trăiasca superficial sau nu, și așa mai departe. Nu mai suntem îngrădiți de părerea celor din jur pentru că nu ne mai pasă și astfel ajungem să alegem calea cea mai ușoară și anume, să ne complacem în tot felul de relații pasagere, în tot felul de situații care să ne țină la distanță de o posibilă suferință. Superficialitatea bărbatului (ca și cea a femeii ) vine din teamă, nu e nimic rușinos în asta!
Dar toate acestea duc către "Relațiile nu mai sunt relații cu adevărat și treptat se pierde din valoarea sincerității și coabitării."

N.B.: Faptul că în postul inițial am vorbit doar despre bărbat nu s-a vrut a fi o jignire. Dar pentru că nu ați știut să citiți, să interpretați, să vedeți cu adevărat, v-ați activat scutul de apărare și ați început să aruncați cuvinte inutile care nu fac nimic altceva decât să poarte în spinare dovada faptului că nu știți cum să reacționați, nu știți cum să fiți obiectivi... Dar, să continuăm!

"Femeia are și ea doza sa de nebunie incurabilă de care el se lovește mereu, dar femeia urmează cursul firesc al vieții, se atașează, se implică, iubește, dă naștere, și tot așa. Asta îi complică viața dar îi dă un plus de culoare și aromă.
În ceea ce îl privește pe bărbat, lucrurile sunt mult mai simple. Vă pot prezenta un scenariu:

 Îi urmărești mimica pe furiș? O privești când zâmbește lăsând la o parte întreg decorul? Îți trec fluturi prin stomac când o atingi, când o mângâi, când o săruți? Nu e a ta dar e mereu acolo pt tine? Te lași alintat ca un băiețandru? O strângi în brațe ca pe cea mai prețioasă făptură? Îți împarți timpul cu ea cu plăcere? Te trezești ziua că te gândești la ea din când în când 
fără vreo explicație? Ți se face dor? Tresari de câte ori
îți mușcă buza? Începi să crezi că te-ai vedea lângă ea? Atunci e serioasă treaba deci ar fi cazul să comiți un căcat ca să fii sigur că ea rămâne în aer fără posibilitatea de a mai da curs sentimentelor astfel încât teama ta de a te atașa să rămână pură teorie și să nu te afli vreodată în situația de a suferi, de a avea obligații, de a iubi or something. Mai pe scurt: fugi cât te țin picioarele dar ai grijă să lași o urmă pe drum pentru ca atunci când roata se va invârti, să știi cum să ajungi înapoi în punctul din care ai plecat fără să te chinui prea mult."
 - Ce e neadevărat în asta? Femeia e isterică și ușor paranoică din naștere, femeia are multe slăbiciuni pentru că este foarte greu să fie mereu puternică, dar femeia își permite să se îndrăgostească pentru că își asumă cu mai multă ușurință riscul de a fi rănită. Majoritatea bărbaților preferă să nu ajungă într-o astfel de situație așa că își suprimă sentimentele în momentul în care acestea par a-i da târcoale. Atât de simplu! Asta nu înseamnă că bărbatul nu va ajunge niciodată în relația aceea care îi va da sau nu bătăi de cap și asta ar fi trebuit să se înțeleagă din construcția: "Mai pe scurt: fugi cât te țin picioarele dar ai grijă să lași o urmă pe drum pentru ca atunci când roata se va invârti, să știi cum să ajungi înapoi în punctul din care ai plecat fără să te chinui prea mult."

"În doi timpi și trei mișcări bărbatului îi iese trucul ăl mai complicat, și anume, să dea peste cap un întreg univers și apoi să dispară...ca măgarul în ceață." - Ăăăh, da! Bărbatul fuge așa cum și femeia fuge. Fug de sentimente sau de responsabilități, nici nu contează. Întotdeauna unul din ei va fugi pentru că așa e dat într-o relație: unul iubește mai mult, unul mai puțin, unul ține cu dinții în timp ce altul rănește. Nu e nimic nefiresc în asta. Este legea junglei pe care toți o aplicăm și pe care trebuie să învățați să v-o asumați.

"Bărbatul nu mai este bărbat. Trăim în secolul în care femeia are boașe și bărbatul e pe stop 12 luni pe an.
Bărbatul nu mai știe să salveze dar a învățat să fugă, bărbatul nu mai știe să comunice pentru că a învățat că e mai simplu să tacă."  -  Da! Chiar voi, bărbații, ne amintiți acest lucru, over and over again. Femeia are coaie, asta nu înseamnă că le și afișează. Coaiele sunt pe cât de metaforă pe atât o stare de spirit. Este un compliment pentru bărbat să înțeleagă că femeia are boașe atunci când preia un set de calități de la bărbat cum ar fi duritatea, forța, orgoliul, respectul și multe altele. Dar bărbatul care nu știe să citească cu adevărat s-a poticnit la câteva cuvinte vulgare. În fine! Da, așa cum spuneam, femeia are boașe pentru că învață de la bărbat, și bărbatul e pe stop, pentru că indiferent că se arată sau nu, el are tendința de a resimți orice fel de experiență pe care o trăiește, introspecția funcționează la el, își acordă lui atenție chiar dacă parte din atenția lui nu se revarsă și asupra femeii. Pe scurt: femeia acordă toată atenția bărbatului, în timp ce bărbatul își folosește toată atenția pentru a se analiza pe sine. Nu există aspect negativ în niciuna din situații!

"Problema e că atunci când rezervele futaiului or seca, ei se vor zbate pe mal ca peștii pe uscat."  -  Iată și cea mai dezbătută idee din textul meu! Repetați-vă acum în cap la ce vă gândiți când citiți această frază. Să vă spun acum la ce mă refeream eu? Mă refeream exact la acel moment în care bărbatul va realiza ca futaiul în sine nu îi ține de cald. Mă refeream la momentul în care își va da seama că are nevoie de mai mult. Și ce? Nu vă veți zbate ca peștii pe uscat? Ba da! Pentru ca veți iubi și voi, vă veți da interesul și poate veți suferi în ultimă instanță. În orice relație ajungem la un punct în care ne zbatem cu toții ca peștii pe uscat, fie că suntem femei fie că suntem bărbați.

"Pentru bărbații și băieții care citesc asta și încă refuză să accepte adevărul : cu cât mai repede, cu atât mai bine!"  -  E evident că nu își mai are rostul din moment ce majoritatea ați interpretat greșit. Regret până și faptul că am fost nevoită să realizez această notă de lămurire. A fost ca și cum aș fi încercat să ma disculp de ceva. Și nu am de ce. Dar nici nu aș fi vrut să rămâneți cu atâta ranchiun[ în voi.

Sper ca măcar acum să citiți cu adevărat. Sper ca măcar acum să înțelegeți ideea și să reveniți la sentimente mai bune. Postul meu nu a fost creat ca o jignire adusă bărbatului, a fost doar un text - observație. A fost ca și cum aș fi repetat cu voce tare tot ceea ce gândeam în acel moment. Păcat că nu ați putut observa și voi alături de mine!

joi, 6 septembrie 2012

Bărbați la feminin

Femeile sunt la menstruație câteva zile pe lună. Nimic mai adevărat și natural!
Este știut și faptul că ele, sunt mult mai sensibilie sau acide în acea perioadă. Ceva legat de hormoni le face să fie așa...sau ceva de genul.

Ideea pe care vreau să o expun totuși, este cu totul alta.
O mare parte din bărbații contemporani sunt afectați, fără să își dea seama, de sindromul premenstrual. Nu este o chestie de câteva zile, nu este ceva pasager ci poate fi privit mai degrabă ca un soi de afecțiune. Putem să o punem pe seama poluării sau a internetului, nici nu contează. 

Bărbatul secolului XXI este un ciufut din născare, un ciufut care își neagă condiția.
Bărbatul secolului XXI se poate îndrăgosti și de 100 de ori pe zi, poate face sex până la epuizare, se poate distra și poate bea până la inconștiență, poate alinta, se poate preface, poate minți, poate răni, poate cânta, poate conduce, poate face cumpărături, poate fi cum sau cine vrea el să fie, dar nu poate iubi.
Nu spun că masculul nu este atent sau afectuos spun doar că este incapabil să dezvolte ceea ce simte astfel încât să își lege sufletul de al altcuiva.
Relațiile nu mai sunt relații cu adevărat și treptat se pierde din valoarea sincerității și coabitării.
Femeia are și ea doza sa de nebunie incurabilă de care el se lovește mereu, dar femeia urmează cursul firesc al vieții, se atașează, se implică, iubește, dă naștere, și tot așa. Asta îi complică viața dar îi dă un plus de culoare și aromă.
În ceea ce îl privește pe bărbat, lucrurile sunt mult mai simple. Vă pot prezenta un scenariu:

 Îi urmărești mimica pe furiș? O privești când zâmbește lăsând la o parte întreg decorul? Îți trec fluturi prin stomac când o atingi, când o mângâi, când o săruți? Nu e a ta dar e mereu acolo pt tine? Te lași alintat ca un băiețandru? O strângi în brațe ca pe cea mai prețioasă făptură? Îți împarți timpul cu ea cu plăcere? Te trezești ziua că te gândești la ea din când în când 
fără vreo explicație? Ți se face dor? Tresari de câte ori
îți mușcă buza? Începi să crezi că te-ai vedea lângă ea? Atunci e serioasă treaba deci ar fi cazul să comiți un căcat ca să fii sigur că ea rămâne în aer fără posibilitatea de a mai da curs sentimentelor astfel încât teama ta de a te atașa să rămână pură teorie și să nu te afli vreodată în situația de a suferi, de a avea obligații, de a iubi or something. Mai pe scurt: fugi cât te țin picioarele dar ai grijă să lași o urmă pe drum pentru ca atunci când roata se va invârti, să știi cum să ajungi înapoi în punctul din care ai plecat fără să te chinui prea mult.


În doi timpi și trei mișcări bărbatului îi iese trucul ăl mai complicat, și anume, să dea peste cap un întreg univers și apoi să dispară...ca măgarul în ceață.
Bărbatul nu mai este bărbat. Trăim în secolul în care femeia are boașe și bărbatul e pe stop 12 luni pe an.
Bărbatul nu mai știe să salveze dar a învățat să fugă, bărbatul nu mai știe să comunice pentru că a învățat că e mai simplu să tacă.

Problema e că atunci când rezervele futaiului or seca, ei se vor zbate pe mal ca peștii pe uscat.

Pentru toate doamnele și domnișoarele care mă citesc și se întreabă de ce încă sunt singure : Nu sunteți singure, voi faceți cât 10, cât 20, cât 30, voi sunteți și femei cu forme pline și bărbați cu coaie mari, sunteți și mame și tați, sunteți și flori fragile și piloni de bază.

Pentru bărbații și băieții care citesc asta și încă refuză să accepte adevărul : cu cât mai repede, cu atât mai bine!

Etichete