marți, 24 noiembrie 2009

O dupamiaza perfecta

Pozeeeee:









E atat de placut sa ai prieteni langa tine! E si mai placut sa stii ca vor fi acolo indiferent de situatie.
Duminica am realizat ca in sfarsit simt ca am prieteni, ca apartin unui grup si ca inca e frumos sa te simti tanar, sa iubesti.
Stau acum in bucatarie, soarele ma bate pe spate prieteneste pentru a ma asigura ca va mai fi si el langa noi ceva vreme si nu imi pot scoate din minte amintirea dupamiezii perfecte alaturi de 3 dintre prietenii mei.
Nu era nici prea cald dar nici frig, muzica era destul de tare incat auzeam ca ne spunea "Live your life!" si eram IMPREUNA. Cred ca asta era tot ce conta in acel moment. Ne uitam la peisaj ca si cum ar fi fost prima sau ultima data cand treceam pe acolo si cantam toti ca si cum ar fi fost un nou inceput... cine stie ce inceput. La intrarea in Piatra Neamt am fost intampinati cu caldura de doua fetite ce se aflau in masina din fata noastra. Am simtit caldura si bucuria de a fi copil din nou. Le faceam si ne faceau din mana de minute bune iar situatia a devenit mai emotionanta in momentul in care am urmat toti cu privirea degetele lor care se indreptau cu inocenta catre doi parasutisti ce puneau stapanire peste oras. Stiu ca pare a fi un cliseu dar chiar asa s- a intamplat! :)
Melodia era acum alta (Eram copil in primii ani de scoala... Trecea fanfara militara, In frunte cu- n tambur major Tras prin inel cu mustacioara Si buzdugan stralucitor) si ne indreptam catre unul dintre varfurile pietrene. Odata ajunsi ne- am dat seama cat de mici suntem dar cat de mari putem ajunge!
Eram toti infasurati intr- un amalgam placut de trairi si se putea citi in ochii nostri bucuria pe care o simteam in acele momente. Nu aveam nevoie de nimic mai mult. Am ajuns triumfatori undeva sus, am intrat intr- un restaurant foarte placut, ne- am asezat la o masa si am comandat : vin fiert... si mici. Era ca si cum asta ne- ar fi lipsit in acel moment. Nici macar nu am cerut farfurii separate, am mancat toti din aceeasi farfurie, am vorbit despre Craciun si iubire iar ospitalitatea cu care am fost primiti a fost mai mult decat suficienta. ( De vizitat: Casa cu flori, Piatra Neamt, varful Pietricica)
Suntem tineri in secolul XXi, traim, simtim, iubim, evadam! Tineti- va prietenii aproape!

"Ar trebui sa ne iubim mai mult... Valerie, traieste! "


Este destul de tarziu si tocmai ce m- am uitat la un film demn de lauda : "Jurnalul unei nimfomane" .
Am observat totusi cu tristete ca sunt putini cei ce au inteles cu adevarat esenta filmului. De exemplu, am citit pe un blog de profil descrierea filmului si suna mult prea sec pentru gustul meu. Apoi am vazut filmul ( in prezenta celor trei mandri feciori cu care locuiesc ) si am observat micile detalii in care consta de fapt maretia acestei productii spaniole.
In primul meu post afirmam ca sunt un animal. In aceasta seara ma simt mai mult prada!
Ma simteam incoltita de amintirea celor cu care am fost, ma simteam vlaguita... ma identificam cu personajul principal prin prisma profunzimii trairilor si asta ma apasa mai tare ca pana acum. De fapt nu cred ca am acordat prea multa importanta acestor fiori vreodata.
Am trait filmul cu fiecare minut, cu fiecare imagine, cu fiecare sunet si am descoperit in mine nu o nimfomana ci o EU care isi doreste atat de mult sa se cunoasca mai bine, o EU care sa aprofundeze taina sarutului, taina mangaierii, taina celui acoperit de umbre si cearsaf.
Cu cat filmul se apropia de sfarsit cu atat imi doream sa tina mai mult, sa ma lase sa ma descopar doar privind prin ochii Valeriei. Imi cer voie sa- mi insusesc dorintele ei, incertitudinile...
Imi doresc sa iubesc mai mult, sa ma iubesc mai mult, sa imi mangai buricele degetelor mai mult, sa- mi alint chipul mai mult, sa- mi sfatuiesc trupul mai des!
" Nimfomana este denumirea data de barbati femeilor care incalca regulile, normele!"
Nu sunt nici nimfomana, nici plina de pudoare, nu sunt nici salbatica, nici imblanzita, nu sunt nici rea, nici buna. Nu stiu cum sunt exact, dar ma comport ca si cum as fi eu insami.

" Si pot atinge iarba, imi pot simti parul... Usor am inceput sa- mi mangai corpul. In sfarsit aflasem ce cale trebuie sa urmez: aceea de a fi eu insami!

joi, 19 noiembrie 2009

Na-ti blog Eleno!

M-am facut mare...m-am facut bruneta...m-am facut pseudo-pitipoanca...si MI-AM FACUT BLOG! Acesta este cursul normal pe care il ia viata omului secolului XXI...te nasti, inveti sa mergi, sa vorbesti, sa scrii, sa futi si ajungi la apogeu: ITI FACI BLOG. Este de-a dreptul mirobolant faptul ca aducem la un loc atatea elemente ce tin de existenta noastra prin simplul fapt ca facem un blog si incepem sa scriem acolo (corect...sau mai putin corect) tot ce ne taie capul! Si mai surprinzator este faptul ca odata cu initierea noastra in ale scrisului pe internet, chiar incepem sa ne consideram mai destepti..."Gandesc, deci exist!" - "Scriu pe blog, deci sunt mai destept!". Ce clovni suntem!
Si uite cu toate astea mi-am facut si eu blog. De ce?
- Pentru ca prietenii mei imaginari nu sunt tocmai intelectuali deci nu pot aprofunda cu ei tainele universului;
- Pentru ca simt nevoia sa scriu ca o nebuna despre TOT;
- Pentru ca ...prostii! este ora 1.43 a.m. si eu habar nu am de ce mi-am facut blog.
Cred totusi ca ajung la o concluzie...important nu e ca mi-am facut(sau de ce mi-am facut) blog, ci important e faptul ca inca mai stiu sa scriu, mai pot sa scriu, imi doresc sa scriu.

Inca nu spun "Noapte buna!"...nu am terminat :)

miercuri, 18 noiembrie 2009

Din Atelier...poezie pentru si despre suflet

Picatura de pacat


Plouă şi încep să geamă norii de plăcere
Vântul se simte vinovat şi învăluie totul în tăcere
“Taci!...” Iubire oarbă, picătură de păcat,
“Nu e nevoie de cuvinte...” îi spuse şi a plecat
Peste umbre creşte iarba năpădită de orgasme
Pământul freamătă şi i se simte răsuflarea
Corpuri sfârtecate de fantasme
Acoperă marea
În porii deschişi de dorinţă se ascund firicele de nisip
E vremea pentru streap –
Dezgoliţi,
Uimiţi,
Fir-aţi să fiţi!




Univers de plastilina

univers de plastilină
zeci de culori şi zeci de nuanţe
joacă în jurul tău iubite.
curcubeu iar a ieşit după ploaie!
încep să modelez
şi îmi afund degetele-n lut.
parfum de ploaie pusă pe fugă
parfum de zahăr ars pe nori de vată
parfum de tânără mamă şi nou-născut
univers de plastilină
zeci de fiori şi zeci de speranţe
joacă în jurul meu iubite.
curcubeu iar a ieşit după ploaie!
încep să visez
şi îmi afund buzele-n sărut.
parfum de ploaie pusă pe fugă
parfum de zahăr ars pe nori de vată
parfum de dragoste şi un nou început
parfum de univers de plastilină



Fum


Azi îmi îmbăt plămânii cu tutun.
E ultima ţigară pentru a mia oară!
“Eşti de 3 ori femeie!” îmi spun.
Mai trag un fum
Şi râd...

A dispărut din ţesătura primului meu strat de piele
Parfumul tău.
Azi mă apuc fumând, de împletit şosele
Să pot fugi de tine
Să pot să plâng...

Azi îmi îmbăt orgoliul cu inutilitatea ta
Şi-mi mai aprind o ultimă ţigară
Din nou pentru a mia oară....
Să fie ultima?
Mai trag un fum...



Dame-n furouri

ser de vaccin mi se împrăştie în sânge
şi un strop de vodcă încă mi se prelinge pe-obraz
nu ştiu de unde vine
ori când are s-ajungă le destinaţie.
care destinaţie?...
intelectul meu nu-i treaz
să-mi urle-n ecouri
de ţipete ale unor dame-n furouri
OH! tremur, mă revolt
scuip, cad, mă ridic, mă-ntorc...
blestem şi plâng
dar de ce oi face-o oare?
ştiu doar că vreau să zbor dar doare
pic...pic...a ajuns,
mi s-a prelins pe buză
şi l-am gustat.
nenorocite dame-n furouri!
puteţi face dintr-un înger
un înger fără aripi, beat.



Se cauta ingeri!

ANUNŢ!
se caută înger să mă-nlocuiască.
se caută o gură care să grăiască mai bine
şi aripi să bată mai tare.
se caută ochi care să vadă prin tine, prin noi, prin voi
se caută urechi care s-audă ce-auzi şi tu c-aude el
se caută sânge care să curgă-n vene fără de păcat.
se caută înger de pază, umil şi devotat.

REPLICĂ LA ANUNŢUL VOSTRU
căutaţi înger să mă-nlocuiască
dar nu căutaţi o gură care să grăiască mai bine
vreţi doar îngeri care să nu grăiască ca mine.

vreţi ca aripile să le bată mai tare?
Niciodată!

căutaţi ochi ageri care să vadă tot
bag mâna în buzunar şi ochelari îmi scot.
oricum văd mai bine ca ei când zbor.
ei văd doar păcatele lumii din jur
eu le văd şi pe-ale mele şi pe-ale lor.

vreţi urechi?
luaţi urechi, microfoane,difuzoare
conectaţi-le la aparaturi ultramoderne.
Proştii!uită că un înger aude tot
dar totul îl cerne,
îl spulberă şi ce e rău se-mprăştie pe ape.

vene fără de păcat...
ipocriţilor cereţi imposibilul!
dar păcătoşii mereu vor cere dreptate
aşa cum pioşii salvează viaţa altuia
prin propria lor condamnare la moarte.

căutaţi îngerul care nu vă vede pe voi dar pe restul da,
căutaţi îngerul care aude doar ce vreţi
căutaţi înger de pază cu anvergura aripilor
destul de mare încât să vă ascundeţi după ea
căutaţi înger cu vene de schimb dar cu mâini murdare
vreţi doar un înger care să vă poarte destinu-n spinare!


Viata


vrei să îmi tai tulpina, tinere domn,
sau să mă smulgi din rădăcină?
vrei să îmi rupi petale, una câte una,
sau într-o vază să m-arunci de decor?
shh, taci! ascultă cum grăieşte
şi cum plânge către tine neputinţa mea.

şi eu sunt, Doamne, trecătoare,
dar nu-l lăsa să mă omoare!
vreau doar să mă simt întreagă
să pot să tremur crescând din pământ.



E destul...

Amprente

Am acces la o baza de date complexa care imi permite sa accesez dosarele barbatilor din viata mea. Sarutari, imbratisari, arome de parfum imi vin in minte in mod constant...Sunt dezamagita de faptul ca inca nu stapanesc tehnica de blocare a acestor valuri de informatii pe care le primesc constant.
Sunt un animal! Un animal care executa miscari lascive, care zambeste "pe sub mustati", un animal care adulmeca si praduieste pana cand se convinge ca si-a luat ce-i trebuie de la victima. In acelasi timp sunt totusi si un animal uneori vulnerabil, uneori sensibil, uneori prea profund...
Uneori fac sex cu ochii inchisi doar ca sa-mi activez un scut invizibil de aparare.
In schimb tu ti-ai pus amprenta pe coapsele, sanii si gura mea...ai lasat o dara de parfum de calitate pe parul meu, m-ai condus acasa si observand ca ma afecteaza sfarsitul acestei escapade am realizat ca mi-am incalcat regula: am avut ochii deschisi, te-am analizat si te-am simtit.Ce frumos stii sa tii in brate!
Nu ca as scrie cu un scop anume lucrurile astea dar singura prietena care imi suporta lamentarile si aberatiile la aceasta ora este hartia(electronica ce-i drept:) ).
Indosariez cu parere de rau si aceasta noua amprenta. Recitesc cazul si ma gandesc la faptul ca poate se potrivea un alt final...asta daca ar fi existat un final real. Mi se largesc narile si ii inspir parfumul inca o data iar apoi ma duc sa fac o baie.
Barbatul dispare primul dar intotdeauna pastram parfumul lui...trebuie sa invat sa simt iarasi mirosul pielii mele!

Etichete