miercuri, 23 decembrie 2009

Clanul Marculestilor - Jingle Bell Rock


De cum a nins simteam ca trebuie sa ajung acasa. Romanul miroase mai bine de sarbatori. Asa ca iata- ma acum in apartamentul tatalui meu, care tata striga sa trec la culcare pentru ca e tarziu chiar si pentru o tanara de 20 de ani. (De fapt trebuie sa ma trezesc devreme... maine facem sarmale si salata boeuf)
Dar nu plec. Nu dau stingerea pana nu vi- i prezint pe ai mei.
Ai mei sunt multi. Sunt multi si buni. Sunt multi, buni si mereu aproape... mai ales de sarbatori. Asa ca a venit inca un Craciun de care trebuie sa ne bucuram.
Anul acesta nu va mai fi la fel de usor. Nu il mai avem langa noi pe domn' colonel... sau tataie... o sa ii spun "tataie". Nu il mai avem pentru ca un accident stupid a pus punct la 80 de ani de viata. Asa ca acum trebuie sa invatam sa pretuim inzecit celelalte sarbatori pentru ca nu se stie niciodata pe cine nu vom mai avea langa noi.
Incerc sa- mi dau seama daca o poza face cat o mie de cuvinte intr- adevar, sau daca eu as reda mai bine aroma Craciunului din familia mea.
Le voi face pe amandoua.

Sarbatoarea miroase a legume fierte la foc mic, a prajituri pudrate cu zahar, a sarmale infierbantate, a paine calda, a dragoste, a emotie, a TRADITIE. Am in dreapta poza lui tataie si imi dau seama ca o sa doara de data asta sa ne desfacem cadourile, sau sa gustam din visinata. Dar e o durere constructiva. Inca ne invata cum sa ne stapanim emotiile, inca ne invata sa ne strangem laolalta, inca ne invata ca valorile reale cresc si se dezvolta in sanul familiei. Sa traiti!
Era frig si in Bucuresti dar frigul de acasa e mai special. Azi mi- a inghetat fata din Anton Pann pana pe centru, dar mi- a inghetat cu zambet. Am observat si ca zapada trosneste altfel sub pasi pe aici.
De altfel e al doilea Craciun de cand a revenit mama in tara si parca si ea il simte diferit. Parca si ea zambeste mai frumos in perioada asta a anului.
Mi- e dor si de mamaie de la tara. E a treia iarna fara ea, fara sosete ude si picioare lipite de soba, fara carnati de casa la uscat si pisici la panda, fara infinit alb de zapada in spatele casei, fara povesti.

Suntem fericiti! Dar nu pe deplin... am mai scris ca iarna e un anotimp al dorului.
Voiam doar sa spun urmatoarele, de fapt: zambiti celor dragi cu fiecare ocazie, iubiti- i sincer, sarutati mana muncita a bunicilor, mangaiati obrajii parintilor, varsati o lacrima pentru cei ce nu mai sunt, beti un pahar in cinstea prietenilor (un pahar in cinstea tuturor nu cate unul pentru fiecare :) ) si gustati din viata pentru voi insiva. Apreciati ce aveti si incercati sa dati mai departe din importanta respectarii traditiei, pentru ca in Romania de astazi doar asa putem dovedi ca suntem buni, cinstiti, reali si vrednici.

P.S.: Tataie, mamaie stiu ca nu aprind lumanari la biserica destul de des, dar aprind flacari in inima mea de fiecare data cand ma gandesc la voi! M- ati invatat ce inseamna familie: iubire neconditionata, bunatate, incredere, toleranta.


mmmmmm.....


jingle bell, jingle bell, jingle bell rock, and jingle bell swing and jingle bell ring


Sa ne veghezi domn' colonel! :)


nu suntem toti... :)

marți, 15 decembrie 2009

Prin intersectia Reginei Elisabeta cu Calea Victoriei - "Visez sub asternut"

"E un bloc pe-acolo cu niste apartamente care imi par mie ca au mirosul cafelei de oras abia trezit si a cartii tiparite pe o hartie de calitate indoielnica."

Fraza asta te transpune intr- o lume a jazz-ului pasional, a sudorii unei dame de companie... Inchid ochii si ma gasesc intr- un salon plin de barbati mustaciosi, masculi alfa ai unei comunitati mizere.

Revin in lumea mea, in orasul meu, in apartamentul meu, in bucataria mea si continui sa scriu privind din cand in cand pe geam la zapada care continua sa se aseze. Am facut un gest caraghios: am scos capul pe geam, am deschis gura, am inspirat si apoi am intins o limba de un roziu aburind catre spectacolul naturii. Am stat asa cateva clipe si am reusit: am prins un fulg de nea, l- am topit, l- am inghitit. Acum e un fost fulg de nea captiv in intreaga mea fiinta.
Stiti, am momente in care nu vad lucrurile cum sunt de fapt. Nu vad uratenia unor fapte sau locuri, ci prefer sa ma teleportez intr- un decor propriu, cu strazi lungi si drepte, cu copaci inalti inalti, cu femei plinute si barbati cu simtul umorului dezvoltat. ( da, Teo, avea simtul umorului dezvoltat, ma facea sa rad)
Pfff, iarna as vrea sa fie seara mereu, sa fie luminite aprinse, si sa ma prinda cate un fior de caldura undeva intr- o masina pe o straduta laturalnica.
Iarna mi- e dor de familie, mi-e dor de necunoscuti, mi- e dor de cei ce nu- mi mai sunt aproape... cred ca asa a fost proiectata iarna: sa fie un anotimp al dorului.
Am o propunere pentru toti cei care citesc chestia asta de o scriu acum: haideti sa ne intalnim pe seara, intr- o oarecare seara, intr- un oarecare local la un vin fiert, sau ceai, sau chiar ciocolata calda. Cred ca nici nu e neaparat necesar sa fim toti in acelasi local, doar sa ne gandim unii la altii, sa ne gandim la lucrurile despre care am putea vorbi, sa ne gandim la cum ne- am privi, sa ne inchipuim cum am zambi celui de langa noi, sa ne inchipuim cum ar trece timpul povestind despre un oarecare orice.
Mmm, ce placut!

Revin la cele citate la inceput. De ceva timp am o fantezie iar decorul este practic cel descris de tine. Am nevoie de o incapere invechita cufundata in semi- intuneric dar luminata cat sa se vada cotoare de carti uitate de vreme, sa se simta miros de cafea macinata si de Bucuresti abia trezit. Da, da sa fie spre dimineata si sa ii pun numele de "barlog". De fapt la naiba, sa nu fie electricitate, sa fie doar lumanari! Zici ca pare imposibil? Ha ha... nu e!
Fantezia mea nu presupune neaparat sex. Vreau sa fie mai mult o joaca. Vreau sa fie un fel de inceput pentru ca finalurile nu- mi plac.
Dimineata asta a fost una de visare si continua sa fie o zi promitatoare. O zi a eliberarii spirituale (mi- am amintit un cuvant placut care ar putea sa reprezinte cuvantul zilei : witty= plin de duh), o zi a expresivitatii sexuale, o zi a muzicii bune si a cafelei reincalzite la nesfarsit, o zi a Bucurestiului meu, o zi a universului meu!

Hai sa ne eliberam! Hai sa iubim azi mai mult, sa facem dragoste nu sex, sa cerem prietenii nu sa facem combinatii, sa desenam zambete nu sa acceptam lacrimi, sa facem ingerasi in zapada nu sa asteptam sa se topeasca... uh.

luni, 14 decembrie 2009

One night extravaganza- "Visez sub asternut"


Isi trecea mana prin parul lui albit de ceva vreme incoace si ii soptea ca il vrea, ca il are, ca stie, ca iubeste, ca face dragoste bine. Ce tanara indecenta, vulgara si prostuta si- a ales!
- Ce povestitor neinspirat esti Elena! Nu sunt prostuta sunt sireata, nu sunt indecenta sunt sexi, nu sunt vulgara sunt EXTRAVAGANTA! Aici lucrurile stau invers: tu esti o reflexie a alter ego-ului meu, o reflexie nereusita. Nu, nu intelege gresit! Nu dai dovada de prost gust, esti doar stearsa, esti doar un ghiocel: specialul tau nu zace in expresie ci in menire. Ghiocelul tranteste iarna la pamant, tu, Elena, ce stii sa faci?

Are dreptate! Eu creez un personaj care imi vorbeste, eu creez o lume noua care ma gazduieste, eu imi pun la dispozitie alte dimensiuni. In fine, trebuie meditat.

Vorbeam despre ei doi. Ah, da! Erau tolaniti pe un baldachin urias, el stand intins pe spate cu ochii inchisi, ea frecandu- se usor de trupul lui inert. Zambea usor dar era a naibii de focoasa.
- Iubito... mai promite- mi!
- Shht! Sa iti promit ce?
- Ca vei mirosi a mine mereu!
- Nu fi absurd! Eu miros a dezinvoltura, a pasiune, a nebunie, a dragoste, a sex dar nu voi mirosi niciodata a barbat! Eu nu sunt doar o femeie, eu sunt FEMEIA! Eu nu sunt doar un trup, sunt un instrument de cunoastere. Sunteti inutili si ignoranti fara mine. Esti prea sec iubitule!
Ce viata duce! Ce ochi limpezi continua sa aiba si ce limba moale si dulce maseaza cavitatea bucala a respectabilului. Niciodata nu o sa aiba cat i s- ar cuveni, niciodata nu or sa o iubeasca sincer depravatii moderni cu care are de- a face.
Dar se complace! Traieste altfel de cum si- ar dori, iubeste ce nu merita, accepta inacceptabilul, aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhh! Tipaaaaaaaaaaaaaa!
Intre timp, actul se consumase, asistenta il schimba si uite asa avea sa plece definitiv din viata ei. Avea nevoie de asistenta, era invalid spiritual vorbind. Toti cei care au acest handicap au nevoie de asistente. Probabil te intrebi de ce a plecat din viata ei. Pai ea il schilodea si mai tare. Se hranea cu energia si visele lui. Nu o facea intentionat, dar asta e menirea ei: sa invete si sa fie invatata cum si cat se raneste, cum si cat se hraneste o iubire.
- Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura!
Isi mangaie parul, coboara mana, isi atinge ochii, buzele, limba fierbinte si umeda curata de pacate degetele ei firave prin miscari lente si pline de sexualitate. Continua sa coboare cealalta mana. Isi adulmeca sanii prin pori, isi dezmiarda abdomenul si se fixeaza cu privirea in oglinda ce invelea intreg peretele. Reflectia ei de pe sticla refuza sa- i preia miscarile.
- Asculta- ma! Tu esti eu de fapt, intelege! Tu faci ce fac eu, tu imi asculti porunca!
- Asta am facut pana acum. Dar nu mai pot fi prizoniera unei oglinzi, nu mai pot fi prizoniera unei amante. Murim impreuna de azi!

Ce destin dulce- amarui, ce sange rosu- vinetiu se imprastie pe podeaua alba. Cate pacate se spala in aceasta noapte!

De fapt... NIMIC.

Ma gandeam ca imi e dor sa vorbesc despre tot felul de nimicuri pana la 5 dimineata. Sa mai iau cate o gura de cafea sau ceai, sa mai trag cate un fum de tigara, sa mai aprofundez, sa- mi epuizez intelectul. Mi- e dor de o discutie spumoasa cu adevarat, o discutie compusa din particule de absurditati cotidiene sau nu.
La aceasta ora ma aflu pe o treapta destul de instabila a inspiratiei artistice. Dar totusi simt nevoia sa scriu. Simt nevoia sa ma descarc... ca si cum chiar as avea ceva de descarcat. In fine, o sa ma inteleg curand, sper!

marți, 8 decembrie 2009

A State Of Mind - Mesmerize

Ma simt atat de bine incat nu- mi pasa ca afara e frig. Ma simt atat de bine incat imi miroase a sarbatoare si paine calda. Ma simt atat de bine incat totul prinde culoare si contur. Ma simt atat de bine incat as impodobi toata casa in luminite si beteala. Ma simt atat de bine incat as urca pe un deal inalt doar ca sa pot tipa ca ma simt bine. Ma simt atat de bine incat as iesi pe strada doar ca sa vada si altii ca zambesc. Ma simt atat de bine incat mestec guma cu asa o pofta si fac baloane atat de maaaari. Ma simt atat de bine incat o sa- mi sun parintii sa le spun ca ii iubesc. Ma simt atat de bine incat ma mai opresc din scris doar ca sa mai cant un refren si sa dansez. Ma simt atat de bine incat as pleca intr- o aventura. Ma simt atat de bine incat as putea imparti imbratisari la promotie. Ma simt atat de bine incat as rasufla fierbinte intr- o masina doar ca sa- i aburesc geamurile. Ma simt atat de bine incat mi- as rapi prietenii sa fugim la mare sa facem castele de nisip. Ma simt atat de bine incat m- as putea indragosti de primul necunoscut cu privire calda si obraji neastamparati. Ma simt atat de bine incat as asculta Michael Bubble toata ziua. Ma simt atat de bine incat imi plimb mana pe trup si imi dau seama ca am pielea foarte fina. Ma simt atat de bine incat m- as plimba cu autobuzul doar ca sa ma simt ca in excursiile din clasa a IV- a. Ma simt atat de bine incat ochii imi par mai albastri si stralucitori. Ma simt atat de bine incat nu se poate intampla nimic rau azi. Ma simt atat de bine incat camera mea pare o adevarata imparatie. Ma simt atat de bine azi incat eu sunt printesa acestei imparatii. Ma simt atat de bine!

I just haven't met you yet! Hai sa ne simtim bine azi. Sa zambim, sa radem galagios, sa exploram, sa ne imbratisam, sa desenam pe ciment cu creta colorata, sa mancam vata de zahar. Hai sa aruncam mastile alea de oameni seriosi si sa aratam ca suntem veseli. Hai sa umblam "dezgoliti" astazi!

P.S.: Am mancat un Mos Craciun! :)

Pufff

aseara am recitit o poezie scrisa acum cateva luni... o dedicatie
iata:

Imi pufai iubirea- ntro tigara
Ce- amor nebun mai port in pantec...
Ce cantec!
Ma dor si amintirile, ma dor
Ce criza, ce puf, ce praf
Se- asterne pe noptiera!
Ma ciupeste- un gand de buza
Ca sa- mi aminteasca de tine,
De noi, de mine...
Iubire ce se- mparte in doi,
Noi doi
Se- asterne- n bratele alteia
Si fuge departe cu tine.
Dragostea asta nu- mi mai apartine!
Acum citez:
" Zece intamplari ciudate si- o minune
Te- au adus in casa, zece
Ingeri se tot mira"
Cat sunt de frumoasa?
Nu, nu- mi zambi, nu te intoarce, nu ma alinta
Nu- ti cere mii de scuze!
Timpul se scurge,
Curge prin mine, dar impotriva mea.
Ce criza, ce puf, ce praf,
Ce asteptare odioasa ma incearca.
Ce crampe acide imi provoaca
fostele tale sarutari!
Zece intamplari ciudate
M- au facut sa te iubesc.
Zece ingeri se tot mira
Se mai mira?

15. mai. 2009 " Cele mai reusite cuvinte le asterni pe hartie, fie cand iubesti, fie cand suferi, fie cand iti e foame." - Tata

joi, 3 decembrie 2009

Din ciclul - " Visez sub asternut"

Azi Bucurestiul nu a selectat optiunea "sunny" asa ca pare mai mohorat ca niciodata. Eu sunt pe invisible si imi aleg un playlist in ton cu vremea. Am atatea in cap dar totusi nu ma pot concentra asupra unui singur lucru. Doar stau in pat invelita pana la barbie si incerc sa- mi explic starea de agitatie pe care o am... fara succes!

Sus e prea inalt si jos e cam curent. Soarele nu e atat de fierbinte si luna nu pare de cascaval. Stelele isi modifica pozitia si dau nastere la noi constelatii. Una are chip de crocodinozaur iar alta seamana cu tine... sau cu mine. Nu- mi dau seama exact pentru ca noi semanam.
Vantul are brate la fel de puternice ca ale unui gladiator. Ma sufoca imbratisarea asta! Cate dumitrite ofilite sunt pe sosea... e PUSTIU! Poate e prea devreme ca tinerele sa- si plimbe pometii imbujorati, poate e prea tarziu ca feciorii sa mai vaneze sensibilitate. Ah! In colt e o batrana care tuseste greoi si scuipa amintiri. Tremur... asta sa fie oare destinul? Uite! Un copil alearga spre mine.
- Micutele, ce se intampla?
- Ne nastem, si suntem lasati sa ne descurcam. Daca avem parte sau nu de interventii divine nu tine de noi. Noi traim asa cum ne este scris sau asa cum ne propunem? Nu stiu. Sunt prea mic. Si tu, Elena, nu poti vedea tot, asa ca nu poti cauta sa rezolvi nimic. Unele lucruri nu au o solutie. Imi ingheata picioarele. Dispar!
- Unde?
Nu mi- a mai raspuns nimeni.
Decorul se schimba ca intr- o piesa de teatru (una proasta) si sunt singura intr- o camera complet gri. Nu sunt geamuri iar usa nu are clanta. Imi e teama pentru ca cineva incearca sa intre. Ma ghemuiesc intr- un colt si dau buzna peste mine un el si o ea la fel de gri. El are solzi, ea nu are maini.
Nuuuuu! Incepe sa o loveasca cu putere dar fara ca ea sa cada sau sa sangereze.
Tip, si nu ma aud. " Unele lucruri nu au o solutie."
- Loveste- ma zmeule! Nu imi poti face rau oricum. Tu ai mania, eu forta. Tu ai ura, eu iubirea. Tu te ai pe tine, eu am TOT!
Parca era o vraja. E frig, si ploua. Sunt in camera mea inconjurata de sute de ochi si guri uscate. E liniste dar greu. Trag cearsaful peste cap si langa mine il regasesc pe micul filosof. Imi zambeste si imi mangaie chipul.
- Stiu multe povesti si tu pari sa ai nevoie de una. Ai nevoie de curaj sa pictezi nori. Crede in tine ca sa creada si ceilalti si cand adormi cuibareste in patul tau si tinere cu obraji rozii, si feciori mandri, si batrani munciti, si femei slabe, si copii prafuiti. Timpul poate trece in favoarea noastra a tuturor si cosmarurile tale pot disparea. Indiferenta raneste si deformeaza. Hai sa spunem povesti si sa creem coconi. Sa o luam de la inceput si sa fim larve! Apoi sa fim atenti cum cresc aripi ca sa stim sa le facem sa fie puternice altii sa nu le poata taia.
- Nu a fost o data ca niciodata... povestile noastre incep cu prezentul.
- Sus nu e niciodata destul de inalt. In Rai si Iad oricat de cald ar fi tot ti se face frig daca esti singur. Hai sa facem baloane de sapun pentru fiecare mana intinsa. Hai sa facem baloane pentru natura. Hai sa le numim "baloane- scut"! Hai sa intindem mana!

Etichete