luni, 29 martie 2010

Acadeaua traieste! - Relatam in direct din camara

Azi e trista. Nu a mai fost trista de mult timp. S-a incruntat si a vazut in oglinda ridurile de expresie care ii brazdeaza chipul. Se mai priveste din cand in cand, si e tot femeie, dar nemultumirea vine de undeva de departe. Cine stie in ce consta ea?
Realitatea imediata nu ii satisface nici dorinta si nici curiozitatea.

As vrea sa inchid ochii si sa ma trezesc intr-un Bucuresti... un alt Bucuresti. Ceea ce vad acum ma scarbeste. Barbatii sunt niste impostori, iar femeile nu mai sunt doamne.
Copiii cresc mai repede si uita sa copilareasca, batranii se duc devreme, florile se ofilesc in jur iar eu ma simt goala mai mereu in ultimul timp.

Nu e multumita de ea. Ceva ii lipseste, cu siguranta.

Nu sunt multumita de mine! Imi lipsesc diminetile romascane, imi lipsesc noptile linistite, imi lipseste muntele, imi lipseste marea, imi lipseste infinitul...
Vreau sa plang, vreau sa tip, vreau sa dansez, vreau sa privesc cerul, vreau sa mananc pricomigdale, vreau sa inghit in sec, vreau sa ma gadil, vreau sa alerg, vreau lucruri mici si simple, vreau sa fiu cu adevarat vie.

Acadeaua are personalitate, dar asta este un post diferit pentru ca astazi acadeaua este mai mult bombonica.

Am uitat sa respir dincolo de baldachine si amor, am uitat sa ma plimb dincolo de strazi inguste, am uitat ca noaptea nu e eterna, am uitat ca soarele rasare mereu atunci cand imi doresc.
Imi colorez prezentul si universul asa cum vreau. Dau viata de cate ori scriu si stiu ca lucrurile marete nu sunt neaparat mari, asa ca de unde nemultumirea asta?
Sunt un personaj conturat prin bunavointa ei, sunt un nume scris cu majuscule, dar nu sunt un produs. Sunt o EA, cu toate ca as putea fi si un EL, sunt un zambet cu toate ca as putea fi si lacrima, sunt cuvinte, sunt simtiri, sunt amintiri, sunt prezent si viitor.

Acadeaua are personalitate, si astazi invata ca e normal sa mai fie si trista uneori.

Cred ca are legatura cu vremea.
Cer sa fiu mutata pe masa din bucatarie, langa borcanul de cafea pentru ca in camara presiunea e scazuta!

sâmbătă, 27 martie 2010

Am mult si totusi nimic. Am 21!

Am 21 acum.
21 de primaveri, la propriu.
21 de vise arzatoare.
21 de amintiri de neuitat.
21 de posibili amanti.
21 de melodii fredonate.
21 de regrete.
21 de zambete imbatranite.
21 de pahare.
21 de flori de primit.
21 de persoane care-mi lipsesc.
21 de texte necitite.

Texte vechi pentru sentimente noi.
Citeste in cinstea celor 21. Ii posed legal.

" Eu scriu, Noi scriem

Da asta aşa este, dar şi facem parte în mod nemijlocit din cuvintele noastre? Ne transcendem fiinţa printr-un procedeu de ralanti pentru ca apoi să ne aflăm în esenţa vorbelor noastre? Scriem ca să ne satisfacem dorinţa primitivă de a fi observaţi, sau scriem pentru că aşa ne dictează piticul pe care toţi îl avem înăuntrul nostru? Arghezi spune la un moment dat " Când mi s-a tocit unghia îngerească [...]/ ... m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă." - sacrificu într-adevăr
Noi stăm în cuvinte, sau cuvintele zac în noi? Noi credem în puterea cuvintelor, sau cuvintele noastre aşteaptă să ne regăsim puterea pentru a le reda? Nu... nu vă pripiţi să răspundeţi! Uneori mă gândesc că e poate prea devreme să aflu asta, poate e prea devreme să-mi găsesc locul, cuvintele, tăria...
Tatăl meu îmi spunea că marii scriitori au creat capodopere din iubire, sau din cauza unor lipsuri majore. Aşa o fi! dar asta nu înseamnă că nu pot da viaţă unor stări trecătoare, efemere...
am un Nimic, şi voi face ceva... " - 08. 11. 2007

vineri, 19 martie 2010

Monolog- Erotic discourse

Nu, chiar nu mai sunt cea care-ti zambea nemotivat candva. Nu mai sunt cea care te saruta in loc de "Buna dimineata", si nu mai sunt cea care nu voia sa inchida usa in urma ta.
Acum sunt doar EU, pur si simplu. Sunt o pereche de sani obraznici, sunt o gura timida, sunt sange fierbinte, sunt coapse ferme, sunt obraji asudati, sunt ochi limpezi si spate dezgolit.
Ma inclin mai spre dreapta, imi las capul pe spate si imi deschei camasa ca sa ma poti admira. Pune-ti accentul unde vrei, sprijina-ti privirea pe ceafa mea, infasoara-ti goliciunea in goliciunea mea si cheama la apel o intreaga armata de simturi. Vom ridica drapelul.
Imi esti aproape strain. Iti mai recunosc doar rasuflarea. Nu te intrista si nu te obisnui sa-ti ceri iertare.
Lasa-ma sa ma dezbrac complet si apoi intinde-te langa mine. Nu ma atinge, doar priveste-ma! Mai stii sa simti din priviri? Mai stii sa atingi de la distanta?
Spui ca esti om mare, dar totusi pari atat de mic acum. Hai, trezeste-te!Cresti, invata sa cresti! Freaca-ti orgoliul de trecut, si lasa-ma sa vad daca ai invatat ca intai se asculta si apoi se mangaie.
Shhh... pune-ti palmele in jurul gleznelor mele si departeaza-mi genunchii. Lasa-ti privirea sa patrunda. Mai vezi ce vedeai candva?
De fapt nu, nu raspunde! O dai in bara cand vorbesti prea mult.
Apropie-te! Imbraca-ma! Pleaca!

joi, 18 martie 2010

Daca nu am pod, umblu pe sub pat! Concluzie: voi continua sa scriu.

Am rascolit amintiri sub patul prin care mi-am petrecut adolescenta. Am descoperit prim-planul bretonului meu de clasa a VIII-a, portretul generatiei '89, colectia de martisoare si felicitari, teancul de biletele din timpul orelor de geografie si nu in ultimul rand, prima iubire.
Ma apropii rapid de data de 25 martie, si fara sa vreau dau cap in cap cu timpul care alearga ca nebunul prin jurul meu.
-Mai opreste-te din cand in cand stimabile! ii spun, razand galagios.
Nu stiu daca sunt ametita de somn sau de incantare. E placut sa sufli in praful asternut pe trecut, si e placut sa mai vezi din cand in cand persoane care candva faceau parte din viata ta.
Stiti ce mai e placut? Sa stii sa fii un copil mare, sa stii sa accepti ca prezentul e un aproape trecut si ca RATB-ul spre viitor trece din 5 in 5 minute.
- Nu explic foarte bine ceea ce vreau sa spun, dar daca as da mur in gura ar mai avea vreun haz?-
Uitandu-ma prin tot ce am starns pana acum, am realizat un lucru: niciodata nu am fost sigura de ceea ce voi face cand "voi creste mare", dar intotdeauna am scris, intotdeauna am stiut ca voi continua sa scriu.
Asa ca mi-am luat inima in dinti si astazi am intrerupt sirul celor 4 saptamani de pauza, scriind despre... faptul ca vreau sa scriu.

Ntu' fii pe faza ca te am in vizor!

Etichete