joi, 18 martie 2010

Daca nu am pod, umblu pe sub pat! Concluzie: voi continua sa scriu.

Am rascolit amintiri sub patul prin care mi-am petrecut adolescenta. Am descoperit prim-planul bretonului meu de clasa a VIII-a, portretul generatiei '89, colectia de martisoare si felicitari, teancul de biletele din timpul orelor de geografie si nu in ultimul rand, prima iubire.
Ma apropii rapid de data de 25 martie, si fara sa vreau dau cap in cap cu timpul care alearga ca nebunul prin jurul meu.
-Mai opreste-te din cand in cand stimabile! ii spun, razand galagios.
Nu stiu daca sunt ametita de somn sau de incantare. E placut sa sufli in praful asternut pe trecut, si e placut sa mai vezi din cand in cand persoane care candva faceau parte din viata ta.
Stiti ce mai e placut? Sa stii sa fii un copil mare, sa stii sa accepti ca prezentul e un aproape trecut si ca RATB-ul spre viitor trece din 5 in 5 minute.
- Nu explic foarte bine ceea ce vreau sa spun, dar daca as da mur in gura ar mai avea vreun haz?-
Uitandu-ma prin tot ce am starns pana acum, am realizat un lucru: niciodata nu am fost sigura de ceea ce voi face cand "voi creste mare", dar intotdeauna am scris, intotdeauna am stiut ca voi continua sa scriu.
Asa ca mi-am luat inima in dinti si astazi am intrerupt sirul celor 4 saptamani de pauza, scriind despre... faptul ca vreau sa scriu.

Ntu' fii pe faza ca te am in vizor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete