luni, 26 aprilie 2010

Acadeaua experimenteaza - Relatam in direct din amintiri!

Si astazi relatam in direct pentru dumneavoastra, cititorii nostri fideli. Astazi vom vorbi despre cum ne comportam atunci cand nu stim ce sa spunem sau, mai rau, despre momentele cand stim exact ce vrem sa spunem dar totusi nu stim cum.
Pentru prima data dupa foarte mult timp am fost pusa in situatia de a nu putea vorbi deschis despre ceea ce simteam la un moment dat.
Se intampla deseori sa cunoastem persoane noi si sa avem impresia ca le stim de ceva vreme. Nu este nimic anormal sau neobisnuit in asta. Din contra, este un sentiment placut de care am putea abuza cu usurinta.
Tot scriind si gandindu-ma la acest subiect, realizez cu parere de rau si faptul ca nici macar acum nu-mi gasesc cuvintele.

- Nu e nimic Elena draga. Eu sunt aici pntru te ajuta.
- Acadeao, esti o adevarata lady! Astazi vei spune tu povesti, asa e?
- Cat e poveste, sau cat e realitate asta stii doar tu; eu doar o sa adaptez si o sa improvizez.
- Atunci, te rog, mai bine, lasa-ma pe mine.

Barbatii din viata ei vin si pleaca. Sufletul ei nu poate fi comparat nici macar cu o gara... e mai mult o halta. Ieri, dupa foarte mult timp, a fost atenta la cel de langa ea, a vorbit, a ascultat si s-a lasat dezarmata, dar a ignorat complet ceea ce-i statea pe varful limbii.
De multe ori sexualitatea si spontaneitatea joaca un rol important, dar de data asta era atat de stearsa, atat de mica. Cu toate acestea, stia exact ce voia, dar intampina dificultati... temeri adolescentine in a lua atitudine.
Asa ca au continuat sa asculte muzica, sa rada, ea a continuat sa-i arunce priviri strengaresti fugitive, el a continuat sa stea cu capul pe stomacul ei si sa-i zambeasca frumos. Noaptea a trecut fara sa se consume nimic. S-au asezat spate in spate, s-au gasit intamplator sub asternut spre dimineata, el a plecat la munca, ea a ramas dormind, el s-a intors, ea s-a trezit, au vizionat cateva episoade din Dr. House, apoi au plecat in directii opuse.Despartirea a fost marcata de un simplu sarut pe obraji si un sec " Mai vorbim!".
"Mai vorbim?"...poate...

Concluzia acestui post este urmatoarea:
Intotdeauna spuneti ce aveti de spus, intotdeauna comunicati deschis si intotdeauna faceti ceea ce simtiti! Ea a fost o infranata si a uitat ce era mai important, si anume, sa incerce. Nu avea nimic de pierdut, rareori are. Acum a invatat ca nici complimentele nu tn de cald noaptea si nici nu te duc sa vezi marea.
- Opreste-te aici! Mai simti mainile mele pe spatele tau?
- Shhh... lasa-ma pe mine sa o spun. Dle inginer, te plac!

marți, 20 aprilie 2010

Femeilor din viata mea!

De 8 martie am intentionat sa scriu un post cu acest nume. Pentru ca eu intai scriu pe hartie, si abia apoi transcriu aici, am putut sa-mi dau seama mai usor ca de fapt nu acele lucruri as fi vrut sa le spun. Nu am vrut sa fie o insiruire clasica de complimente si raspunsuri la "de ce te iubesc eu pe tine". Asa ca voi face altceva.
Astazi, 20.aprilie.2010, eu, Elena Marcu urez La Multi Ani femeilor din viata mea:
Doina, Aurica, Ana, Lena, Monica, Lacramioara, Lili, Dodo, Adita, Maricica, Dida, Ana, Irina.
Le urez abia acum la multi ani pentru ca de fapt nu am nevoie de o zi anume sa le spun cat sunt de frumoase, nu am nevoie de un 8 martie sa le reamintesc faptul ca sunt recunoscatoare.
Ma folosesc de ceea ce imi place sa fac, pentru a va deschide sufletul si pentru a va mai rapi 5 minute din timpul de lucru.
Fiecare dintre voi ati contribuit intr-un fel sau altul la ceea ce a insemnat "formarea mea ca om". Fiecare v-ati dat interesul, si m-ati sprijinit cand a fost cazul. Fiecare ati donat iubire si grija specifica maternitatii la rezerva mea de sentimente. Fiecare ati mangaiat si sarutat pe frunte.
Toate sunteti acum femei. Mai mult sau mai putin mature, sunteti parte din mine zilnic. Si cea care fizic nu mai este, ma ghideaza si ma tine pe drum. Poate nu e drumul bun inca, dar tot ea ma va ajuta sa-mi dau seama.
Asa ca, in concluzie, va multumesc ca sunteti FEMEI, va multumesc ca tocmai voi sunteti FEMEILE DIN VIATA MEA!
Iar, acest blog, este aici sa va aminteasca faptul ca datorita voua continui sa scriu si sa invat cum si cine este femeia, cum se comporta si reactioneaza ea, cum iubeste si traieste.
LA MULTI ANI VOUA, ASTAZI, SI IN FIECARE ZI!

miercuri, 14 aprilie 2010

CURRICULUM VITAE

Am observat ca tineretul din ziua de azi se da mare, dar nu mai face lucruri marete. Ce pacat!

FOTOGRAFIE:

NUME: de-a lui Marcu

PRENUME: Elena pe numele mic

DATA NASTERII: de ziua mamei mele (nu, nu e o gluma)

DATE CONTACT: am si adresa de mail, si id de YM, si facebook, si hi5, si netlog, si nr de telefon... dar cel mai sigur ma gasiti acasa pentru ca la telefon nu raspund intotdeauna, iar pe internet intru din ce in ce mai rar.

DESPRE MINE: Buna, numele meu este Elena si veti vedea ca ma voi lauda cu un scop. Am vrut sa incalc traditia pastrata de bunici, si am terminat cu brio 4 clase continuand astfel sa frecventez institutia inca 4 ani; gimnaziu ii zice. Probleme minore pentru ca, matematica, nu neg, o fi logica, dar logica mea era boema, asa ca am trecut cu greu peste pregatiri intense de geometrie si alte alea. Dar tot raul spre bine: am dus mai departe traditia parintilor si mi-am purtat trupul pe bancile Colegiului National "Roman Voda" (prestigios), profil filologie bilingv franceza-engleza (pompos)... tot 4 ani. A trecut si asta, mi-am asezat in traista valori morale, idei, principii, dorinte, vise, amintiri si cu sprijin si imbold din partea familiei m-am pornit la drum catre "capetala". Am intrat si la facultate, "Spiru Haret", Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice. Naiv suflet de provincie, ce mandra mai eram. Dupa aproape doi ani, mi s-a demonstrat clar ca nu tot ce zboara se mananca.
Si totusi, mergem inainte.
Le am cu limbile, stiu cam 4 la numar (engleza, franceza, italiana, spaniola) si tot cam atatea programe PC (Word, Excel, Powerpoint, si ceva Photoshop).

EXPERIENTA: Da, am si de asta. Pot sa promovez si sa vand orice produs. Daca am reusit sa intretin atmosfera in birouri de companii multinationale promovand ambalajul Tetra-Pack, pot sa vand si ochi de melc pe gratar. Am invatat cum e si cu impartitul pliantelor la metrou: zambet permanent, febra musculara la maini si picioare si o raceala grava pentru fabuloasa suma de 2 milioane (aproximativ...nu mai stiu exact cat a fost). Dar, ca sa ma intorc putin in timp, nu am facut doar asta. Pe vremea cand eram pui de moldovean, ma mai aseza tata in fata microfonului alaturi de oamenii cu experienta din radio si uite asa mai iesea cate un promo sau jingle. (incerc sa-mi amintesc de reclama pentru Pizzeria Hera dar...voi reveni) Si nu numai; am si scris un articol sau doua in Opinia Romascana despre realitatea locala la acea vreme (acum 4 ani).
Si totusi, cu o experienta bogata, ma laud la capitolul coafura, manichiura,machiaj. I'm a natural! Experienta mai am si in domeniul "mersului la interviu...multumim, va vom contacta noi." - am cateva la activ. In sfarsit,vasta mea experienta este strans legata de toc (nu, nu colectionez si nici nu vand pantofi; = stilou, prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.). Voi continua sa scriu din bine, in mai bine despre bine, desigur. Ma scuzati ca am tot repetat cuvantul "experienta", dar in ziua de astazi se cere si daca aplici pentru un post de vanzator de vise si rahat.

ALTE MENTIUNI: Mmmm, da! Mentionez faptul ca am si atestat de competenta profesionala in limba franceza (diploma :)) ) si certificat de competenta profesionala in coafura, frizerie, manichiura, pedichiura (alta diploma). Si nu in ultimul rand, mentionez ca sunt "unemployed" (nu lucrez, dar suna mai grav in engleza, si daca nu utilizam acest termen riscam ca acest post sa para neserios)!

Prin urmare, acest post nu este neserios si nici macar comic, am observat si ca cifra 4 predomina clar in viata mea, dar am o intrebare, ma angajeaza si pe mine cineva?

joi, 8 aprilie 2010

HELP NEEDED! - who the hell is that mystery lover?

Ok. Am primit un sms la ora 00:39:48.
Nimic ciudat in asta. Mai primesc sms-uri la aceasta ora.
Iau telefonul si din nou, nimic ciudat in asta. Asta se presupune ca ar trebui sa faci atunci cand iti suna.
Obsrev ca este un mesaj de la un numar pe care nu il am in agenda. Si din nou, nimic ciudat in asta...oricum nu raspund la numerele pe care nu le am in agenda.
Curiozitatea "killed the cat"... asa este! De fapt in cazul meu nu se aplica neaparat, dar m-a facut si mai curioasa.
De ce? va intrebati.
Pai continutul mesajului era urmatorul: "Te iubesc" .
Atat!
Problema este: nu raspund la numerele necunoscute, si chiar nu raspund.
Dar, din motive care depasesc imaginatia mea, sunt totusi curioasa sa aflu cine ma iubeste.

















(asta in caz ca nu s-a gresit destinatarul... se mai intampla...se mai imbata un Kostinel care iubeste o Kostinica, ca si urmare a unui anunt postat pe un site de matrimoniale [ vezi http://djalexis.indubitabil.ro/59/terente-reloaded/ ])
Bun, bun, cum pot afla asta?
Pai, simplu! Voi nu vreti sa aflati cine ma iubeste?
Daca da, puteti suna incepand din acest moment la nr de telefon 0765 860 4xx!
Hehe... din motive usor de inteles, nu pot posta numarul.
Dar daca totusi curiozitatea va macina, si sunteti pregatiti sa ma ajutati dezinteresat, atunci astept un comment, un mail, un orice pentru a-mi atrage atentia.

Cine esti tu, tanara zvacnire ce ma iubesti? Rogu-te, arata-te!... sau cel putin semneaza mesajul acela intr-un final...

Ok, promit sa renunt la "..." ! ( da, nici eu nu stiu de ce femeile sunt obsedate de puncte... puncte...)

Acum,
noapte buna tuturor,
sapte purici pe-un picior,
in fine, noapte buna! :)

miercuri, 7 aprilie 2010

...si atat! - "Visez sub asternut"

- Pun piciorul in pragul casei tale si spun ca realitatea e urmatoarea: si eu am nevoie de tine si tu de mine...uneori. Trebuie sa pricepem ca nu e permanent, trebuie sa pavam carari exterioare care sa ne uneasca de altii...de altii...
Acum lasa-ma sa ma joc putin. Lasa-ma sa cant si tu prefa-te c-as fi talentata cu adevarat. Daca stii sa aplauzi bine, primesti si premiu!

Ea il invata sa zambeasca iar si sa se bucure de marile lucruri mici din viata. Ea il sterge de praf si-i reda luciul caracteristic.

- Ce voi face cand nu-mi vei mai spune povesti? Ce voi face cand voi visa ca-ti desfaci picioarele in fata altui barbat?
- Cate intrebari...
- Ce voi face cand nu-ti voi mai gasi numarul de telefon in agenda? Ce voi face cand vei uita numele meu?
- Numele nu se uita niciodata, iubite. Actiunea in sine isi pierde in schimb din importanta... din farmec. Sexul o sa dispara, dar amintirea ta va salaslui inca. Se spune ca totul e efemer, dar am totusi o indoiala.
- Tu nu intrebi nimic? Nu plangi nimic?
- De ce as plange "nimic" ? As plange "ceva", dar se intampla rar. Si daca e dat sa se termine, putem spune ca "nu a fost sa fie" si mai stergi din vina. Putem chiar afirma ca nu vom fi gresit niciunul fata de celalalt, doar ca planetele nu s-au aliniat favorabil.
- Ce rahat! Nu inteleg nimic din ceea ce-mi spui, dar esti adorabila. Continua!
- Ha! Ha!
- Nu rade asa! Vreau sa-ti vad toata fata cand zambesti. Intoarce-te! Acum razi iar!
- Nu pot! Nu mai esti amuzant si nu vreau sa rad de tine in loc sa rad de ceea ce-mi spui.
- Atunci ramai asa si intinde-te. Asa! Lasa-ma sa-ti desfac bluza, te rog!
- Fa-o, dar fa-o incet.
- Vreau sa te privesc dezgolita. Vreau sa cred ca esti neajutorata si ca ai putea avea nevoie de mine cu adevarat. Vreau sa te stiu neputincioasa. Vreau sa ma strigi, vreau sa aud cum ma vrei.
- Nu-ti pot face pe plac. Imagineaza-ti ca sunt neputincioasa, imagineaza-ti ca neajutorarea mea nu are limite, dar nu te indu in eroare. Pot sa-mi satisfac neputina. Acum vino mai aproape! Pune mana pe sanii mei! Fii capabil sa simti cu adevarat atunci cand ma atingi. Vezi, nu sunt doar o umbra!

O dezbraca de tot si ramasese incapabil sa o atinga.


photo by Bogdan Grigore - http://bogdanphotos.wordpress.com/

- Esti perfecta! Iti ador formele si vreau sa-mi plec capul pe stomacul tau. Lasa-ma sa visez intre coapsele tale si sa traiesc adevarate aventuri intre bratele tale!
- Saruta-ma! Ia-ma! Imratiseaza-ma! Simte-ma! Adora-ma!

O lua in brate si o purta ca un val printre rafturi pline de carti si praf. O delecta cu promenade printre arome de bucatarie si dormitor. O dansa goala pe holurile casei ceausiste. O venera pe asternuturile rosii, noi. Era a lui pentru cateva ore, iar!
Doar atat era a lui... cateva ore pe saptamana. Nu o platea. Amandoi erau atrasi. Amandoi aveau nevoie. Amandoi se visau. Ea era dura, realista, el era un domn cu adevarat. Ea ii lasa mana libera la sex, el o poseda. Cata nebunie zace-n asti doi straini!

- Te doresc si atunci cand urasc faptul ca esti absent. Te doresc si atunci cand stiu ca nu te pot avea. Te doresc si cand stiu ca fiecare secunda impreuna o sa doara atunci cand voi sau vei pleca dintre cearsafuri. Te doresc ca si cum ar fi un lucru normal, sa te doresc.
- Sunt un sarman prost caruia ii plac atingerile tale. Sunt un biet muritor care tanjeste dupa calcaiele tale. Au batut atata drum pana in mintea si sufletul meu, incat le voi cladi templu. Da, te voi face regina...regina si atat!

marți, 6 aprilie 2010

M-as tolani pe canapeaua ta! Si totusi... - "Visez sub asternut"

A trecut ceva vreme de cand a visat la ce ar putea avea. Au trecut zile aproape intregi fara aproape niciun rost. Cuvintele ei nu mai au aceeasi putere, forta, intensitate, credibilitate... rasuflarea ei are un iz de trecut, se trece treptat. Pacat!
Cu toate astea, stiu sigur ca inca doreste. Nu are un scop si nici o randuiala macar. Oamenii se sting in jurul ei si ajunge sa-si rosteasca in gand vorbe de duh :" Sa-ti spun ceva... Nu suntem vesnici!". Eu i-am dat viata, eu o lamuresc!
Da, se moare! Da, se moare! Baga-ti mintile in cap si revino-ti Acadea!


photo by Bogdan Grigore - http://bogdanphotos.wordpress.com/

M-as tolani pe canapeaua ta si te-as lasa sa-mi vorbesti despre responsabilitatile pe care le ai odata cu achizitionarea unui caine, te-as lasa sa-mi vorbesti despre parcuri auto, afaceri... te-as lasa chiar si sa raspunzi la sute de telefoane. Te-as lasa sa stai undeva langa talpile mele, tu fiind ocupat, eu privind goala in gol. Te-as lasa sa-mi vorbesti despre viata si moarte, te-as lasa sa-mi pictezi fluturasi pe pantec, dar acum nu-mi mai dansa prin ganduri...ma obosesti.
M-as tolani pe canapeaua ta si m-as autoproclama regina peste teritoriul tau. Ma incoronezi, draga Domnule D.? Ma lasi sa ma asez pe tronul tau?
Da, sunt hotarata sa fiu regina! Nu, nu intelege gresit, nu regina ta. Regina si atat! Trateaza-ma ca atare si vei fi liber sa visezi, vom fi liberi sa iubim cot la cot. Tu ai nevoie de evadare, eu am nevoie de aventura, tu ai nevoie de pasiune, eu am nevoie de vise, tu ai nevoie de orice, eu am nevoie de tot! Domnule D., vrei sa ai nevoie de mine, vrei sa-mi simti lipsa?
Nu-mi raspunde acum...gandeste-te...
Imi deschei un nasture de la camasa, imi dezgolesc un umar, ma las mangaiata de raze de soare. O suvita de par imi atinge fata atat cat sa simt nevoia sa zambesc si sa inchid ochii, si totusi...
"Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!"

Etichete