duminică, 30 mai 2010

Menage a... cine sunteti voi?

A aprins 3 lumanari. Aveau aroma de cirese, o aroma profunda, persistenta.
Statea in picioare in fata oglinzii. Era goala si la propriu, si la figurat.

- Citesc si vorbesc despre barbatii din viata mea. Trupul meu este un pergament viu, umed, real. Uneori folosesc cuvinte mult prea sofisticate doar ca sa descriu banalul starilor astora trecatoare.
Iubesc in fiecare zi dar uit cam repede.
Asa cum am mai spus, aroma unei persoane este ceea ce uitam cel mai greu. Am invatat sa simt mirosul pielii mele, dar nu sunt prea buna la asta. Ar trebui sa-mi desfund nasul!
Imi amintesc mainile lor pe soldurile mele. Imi amintesc franturi de pasiune pe sanii mei. Imi amintesc fictiunea de pe buzele mele si realitatea de pe buzele lor. Imi asum fiecare particica satisfacuta a trupului lor.
Se spune ca prin viata trebuie sa treci iubind fara regrete. Oare chestia asta ne deschide portile Raiului?
Se mai spune, din batrani, ca sexul e pacatos inafara casniciei. Oare asta ne asigura un loc in fata la portile Iadului?
Iubesc, fac sex... sa fiu oare prima pacatoasa ce va bate palma cu Sf. Petru la sfarsit?
Ce monolog fara logica am nascocit!


El intra in camera si se apropie de ea. O imbratiseaza puternic, apoi ii pune mainile fragile pe oglinda.
Imaginea palmelor se suprapune cu cea a sanilor dezgoliti si fara vlaga.
O saruta pe spate.
Aburi se aseaza pe sticla, reflexia lor fiind din ce in ce mai vaga.
Aburi se aseaza pe sticla si rasuflarea celor doi muritori stinge flacara lumanarilor.
Ea stie ca in acest moment face dragoste cu el si cu amintirea celorlalti.
E un fel de menage a...

- Mirosi a cirese si pacat, draga mea!




( Tin sa mentionez faptul ca intentionam sa folosesc accentele de pe cele doua cuvinte "menage a", dar acest lucru nu a fost posibil datorita faptului ca laptopul de pe care am scris nu imi ofera posibilitatea... greseala neintentionata sa-i spunem)

marți, 11 mai 2010

Am adunat cuvinte

Recent, mi-am invatat prietenii cum sa scape de frustrari si resentimente. Terapia consta in insiruirea de cuvinte pe hartie. Trebuie doar sa noteze cuvintele care descriu ceea ce au in suflet.
Apoi, ca un mester papusar, cos cuvintele intre ele, le lustruiesc si le dau forma finala. Nu le dezbrac de sensuri, intuiesc ceea ce si-ar dori ei sa spuna de fapt si iata rezultatul final:

" Dezamagire, nimic, viata, pierdere, a iubi... imi doresc sa mai pot simti asta! Incredere, obsesie, hai sa uitam! Visez si sper. Adulmec desertaciune. Minune, ma cobor si ma ridic singura uneori! Sutez departe de data asta.
Sunt un stalp sfaramat de furtuni interioare, stalp amagit de decor, de peisaj. Ma pregatesc acum de plecare pentru ca asa am vrut, asa am sperat.
Acum nu mai ploua, doar sunt nori.
Astazi ei sunt in graba si ele au amanti.
Stalpii sunt obisnuiti cu iubirile trecatoare.
Stalpii savureaza si tin in suflet fiecare mangaiere, fiecare sarut."

" Am acelasi sentiment. N-am gand urat sau stare negativa, n-am viata. Nu stiu cum, uneori, inima mea e pe post de sevalet iar destinul mi-e o panza.
Mi-e lene sa pictez dar, am speranta ca in apropierea ta, jocul de-a viata va fi mult mai simplu.
Am o singura sansa, o singura sclipire sa recunosc steaua neincrezatoare si sa o ocolesc.
Nu exista "cine trebuia", ci doar "cine o fi sa fie". E trist, e pacat, e dezamagitor sa nu gasesti ceea ce cauti.
Imi fac nervi, dar vremurile tulburi vor calma valurile.
Nu voi ramane in singuratate si incertitudine, asta e clar!
Acum fulgera si...
Fug!"

luni, 10 mai 2010

A plouat cu of-uri - Relatam in direct!

Un pahar de vin, muzica buna si prieteni la masa...
Afara ploua si discutiile despre trecut, prezent si viitor se intensifica. Toti 3 suntem prinsi fara vrere intr-un vortex al amintirilor, al trairilor intense, toti 3 lacrimam si ascultam la unison.
Suntem diferiti fata de voi prin simplul fapt ca simtim cu adevarat!
Lollipop & Co. sunt in recreatie.

Stiu sa ma fericesc singura si stiu sa va fericesc si pe voi. Stiu sa ma descarc si sa astern cuvinte pe hartie. Stiu sa ascult si sa vorbesc cand si cum trebuie. Dar voi ati invatat sa fiti atenti?
Opriti-va putin si lasati la o parte tot lumescul. Acum va intreb, voi aveti grija de sufletul vostru? "Il tempo se ne va" si uitam sa ne bucuram de noi si cei asemeni noua.
Acum revin la masa mea.

Cel mic isi lasa capul pe masa, blonda cauta de zor o melodie iar eu scriu in continuare.
Avem intrebari. Asteptam raspunsuri. Afisam grimase si mai luam o gura din acelasi pahar.
Suntem diferiti fata de voi prin simplul fapt ca retraim!
Bucurestiul e urat cand ploua, dar e frumos cum ne aduce impreuna asa cum suntem cu adevarat.
Noi astazi ne-am gandit la toti ai nostri si am spus o "Ruga pentru parinti". Am pomenit pe cei care au plecat, am tinut aproape pe cei ce au ramas si am aprins o tigara pentru noi.

Lollipop a plouat peste voi astazi. Stef cel mic a invatat sa se descarce iar Ale a ridicat moralul pentru ca azi, ea a fost "un actor grabit".
Lollipop azi e mai frumoasa si prietenii ei sunt mai aproape ca oricand.
Marcu ma numesc si sunt fericita cand ploua!
Marcu ma numesc, si va multumesc pentru atentia acordata!

Etichete