marți, 11 mai 2010

Am adunat cuvinte

Recent, mi-am invatat prietenii cum sa scape de frustrari si resentimente. Terapia consta in insiruirea de cuvinte pe hartie. Trebuie doar sa noteze cuvintele care descriu ceea ce au in suflet.
Apoi, ca un mester papusar, cos cuvintele intre ele, le lustruiesc si le dau forma finala. Nu le dezbrac de sensuri, intuiesc ceea ce si-ar dori ei sa spuna de fapt si iata rezultatul final:

" Dezamagire, nimic, viata, pierdere, a iubi... imi doresc sa mai pot simti asta! Incredere, obsesie, hai sa uitam! Visez si sper. Adulmec desertaciune. Minune, ma cobor si ma ridic singura uneori! Sutez departe de data asta.
Sunt un stalp sfaramat de furtuni interioare, stalp amagit de decor, de peisaj. Ma pregatesc acum de plecare pentru ca asa am vrut, asa am sperat.
Acum nu mai ploua, doar sunt nori.
Astazi ei sunt in graba si ele au amanti.
Stalpii sunt obisnuiti cu iubirile trecatoare.
Stalpii savureaza si tin in suflet fiecare mangaiere, fiecare sarut."

" Am acelasi sentiment. N-am gand urat sau stare negativa, n-am viata. Nu stiu cum, uneori, inima mea e pe post de sevalet iar destinul mi-e o panza.
Mi-e lene sa pictez dar, am speranta ca in apropierea ta, jocul de-a viata va fi mult mai simplu.
Am o singura sansa, o singura sclipire sa recunosc steaua neincrezatoare si sa o ocolesc.
Nu exista "cine trebuia", ci doar "cine o fi sa fie". E trist, e pacat, e dezamagitor sa nu gasesti ceea ce cauti.
Imi fac nervi, dar vremurile tulburi vor calma valurile.
Nu voi ramane in singuratate si incertitudine, asta e clar!
Acum fulgera si...
Fug!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete