vineri, 25 februarie 2011

Doar amintiri...

Sa stii ca mi-e dor.
Da! Mi-e dor de lucrurile marunte din viata de cuplu.



Imi place sa fiu singura, dar am zile in care imi doresc sa trag pe mine o pereche de boxeri si puloverul lui, sa ma bag langa el in pat, sa marai si sa ma alint, sa-mi dea cate o bucatica de ciocolata, sa ma sarute pe frunte, sa ma ia in brate si sa continuam sa ne uitam la film. Apoi doar sa adormim. Oricum ne trezim noaptea ca avem pofta de noi!

Chiar imi lipsesc detaliile care fac diferenta.

Obisnuiam sa gatim impreuna. Sa ne batem cap in cap in bucatarie pentru ca la sfarsit sa stam la masa, Impreuna!

Si dusul sau baile lungi par mai seci, uneori, de cand sunt singura. Candva, el intra in cada si ma lasa sa il spal pe spate. Ma stropea cu apa pana se facea voia lui. Ii placea sa vada cum ma dezbrac in lumina lumanarilor si cum ma strecor langa el lasand apa si spuma sa ne ajunga pana la barbii. Era cald si bine!


Se intampla sa mai sufar, sau sa ma doara! Dar sunt singura acum. Nu o pot trezi noaptea pe prietena mea chiar daca tusesc, vomit sau am cosmaruri. Stiu ca somnul ei e pretios. Dar el simtea. Dadeam patura la o parte sa fug tiptil din pat si el ma diagnostica. Si ca orice doctor veritabil, stia ca mangaierea, imbratisarea si sarutul actioneaza pe post de antibiotc. Imi prescria reteta, ma punea sub supraveghere si ma trata asa cum meritam (sau credeam ca merit): ca pe o printesa! Suna cliseic, stiu, dar chiar eram printesa, printesa lui!


Si sexul, oh da sexul! Asta nu este un detaliu, ci un aspect important in adevaratul sens al cuvantului, dar atitudinea fiecaruia din timpul actului in sine...


Imi place sa fiu singura, dar imi lipseste un EL. Imi lipseste o mana barbateasca, imi lipseste o privire masculina, imi lipseste un zambet putin mai aspru, imi lipseste o tinere de mana...

Voi spuneti ca sunt tanara, ca am timp...
Dar va intreb: ce are daca eu vreau toate astea acum? De ce as putea la 30 si nu as putea la 22?

Iubim si suferim de cand ne nastem. Asta ne arata ca traim cu adevarat.

joi, 24 februarie 2011

Daca sunt bine?

Daca sunt bine? Nu, nu sunt bine!

Paharul continua sa se goleasca si casa asta este prea goala si ea.
Goala sunt si eu, ti-am spus? Sunt goala pe pat si in suflet. Shhh, promit sa ma invelesc daca mi se face frig.

Asa, spuneam ca nu sunt bine. Nu, nu sunt bine!

Imi plang de mila? Da, poate, toti facem asta oricum. Nu imi e rusine sa recunosc. Daca pot sa plang pentru altii, pentru mine de ce nu as face-o? In fine...

Oare ma poate ajuta cineva cu o tigara? Aici nu sunt magazine.

Barbatii din viata mea fac acum parte din vietile altor femei. Sau ceva de genul asta!

Imi place cand nu sunt coerenta. Imi place ca ma prind greu la glumele mele si ma inteleg mai greu si mai rar.
Dar sa revenim la barbatii din viata mea.

Indivizii acestia dezamagesc si dispar. Nu stiu daca ei sunt eroii cuiva, dar in filmul meu ei sunt vanati si pedepsiti la final.

Nu am nevoie de ei des, dar din cand in cand le visez prezenta. Nu am nevoie de sentimentele lor si nici ei de ale mele.

Dar imi incrucisez degetele si imi permit sa visez ca un mascul mai mult sau mai putin alfa se va strecura sub cearsaful meu cand ma astept mai putin.


Daca sunt bine? Nu, nu sunt bine!

Am nevoie de o partida de sex supraomeneasca si de doua- trei patratele de ciocolata... plus tigara de dupa!

Se numeste ca-mi plang de mila?
Probabil, dar daca as tine in mine m-ar auzi cineva?

marți, 22 februarie 2011

Tigara de dupa - I -


De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Nu m-a lasat sa-mi termin paharul de vin si s-a apucat sa-mi dezgoleasca trupul. Nu m-a lasat sa-mi termin nici tigara. Mi-a stins-o si a spus ca-mi voi aprinde alta dupa.


De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Zambea inutil si-si baga mana in parul meu. Imi spunea ca-i place felul in care-mi dau ochii peste cap si ca ar trebui sa-mi tin buzele intredeschise mereu... par mai feminina.


De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
M-a impins brutal pe pat si ma analiza de la departare. Stia ca oricum ii simt atingerile din priviri. Nu-mi dadea pace atitudinea lui.


De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Mi-a adus paharul si s-a asezat langa mine. Nu l-a lasat din mana, ci a inceput sa-si inmoaie degetele in licoare si sa-mi umezeasca gura. Apoi l-a aruncat pe jos. Nu-l deranjeaza mizeria, considera ca se merita.


De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Pentru ca esti barbat!
Pentru ca esti vis!
Pentru ca esti independent si ma faci sa fiu dependenta!


- Acum umple-mi alt pahar si lasa-ma sa-l beau te rog! Tigara de dupa nu o pot fuma asa, pur si simplu.
- Paharul ti-l umpli singura. Trebuie sa ma odihnesc!
- Esti un nenorocit?
- Probabil, dar oricum nu te pot lasa sa pleci!


De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?

Etichete