miercuri, 9 martie 2011

- EL -

Apelativul "FEMEIE" pare ca mi se potriveste ... poate doar mi se pare.


EL nu este decat un strain fermecator. Este o parte din lume care se regaseste in mine si in dormitorul meu.

A venit pe inserate insotit de o sticla de vin. Stia ca licoarea asta ma farmeca din cand in cand asa ca s-a conformat.
Discutiile au curs de la sine. Ma asteptam sa se intample asta, pentru ca stiu ca intuitia feminina nu da gres.
Ce poate fi mai placut decat sa te intretii cu un mascul simpatic si sarmant? Nimic!

Il mai analizasem, dar abia atunci mi-am dat seama ca-mi place cum zambeste. Il asteptam de ceva vreme si in momentul ala era doar al meu.

Ati mai dezbracat vreun barbat? Nu asa, aruncand hainele de pe el ci analizand expresia fetei lui, analizand spasmele care ii invaluie trupul aparent invincibil. Em am facut- o atunci. M-am miscat incet, era ceva ce trebuia savurat. Nu stiu ce atitudine aveam eu, dar EL era genial!
Imi placea barbatul pe care incepeam sa-l descopar, si la propriu si la figurat.

Ma saruta si simteam ca este doar inceputul unei carti. A fost ca un fel de "Cuvant inainte" doar ca fara cuvinte...

Atingeri si mangaieri mai lente sau mai rapide ma faceau sa imi amintesc ca sunt femeie si ca am dreptul sa ma simt astfel.
EL era acolo pentru mine si eu eram acolo pentru EL. Nu sunt sigura ca altceva mai conta.


- Tinere, ai de gand sa-mi profanezi corpul, sau privirea ma inseala?

- Te voi strabate in lun si-n lat, te voi analiza si apoi te voi conduce.

- E cale lunga!

- Dar nu e drum anevoios.



Imi respira spatele, si imi atingea fiecare terminatie nervoasa. Era ca si cum ar fi avut o harta magica a tuturor punctelor sensibile. Atingeri exacte in locuri indecente.

Miscari lascive infierbantau cearsaful si umezeau atmosfera. Se auzea cum respiram la unison si era aproape imposibil sa nu deduci soaptele ce curgeau pe buze. Imi savura sanii si gura si ma impingea de la spate sa fac fel si fel de lucruri. Nu mai stiam cum e sa ai tarie de caracter, dar nici nu ma facea sa par slaba de inger. Doar pacatuiam, ca tot omul secolului XXI.

Eram doi nenorociti care uitau de reguli si puneau trairile lor mai presus de razboaie si univers.

Cream o poveste si ne intrebam care sa fie firul narativ. Ce metaforic, mai nene!


Nu ma lasa sa il uit. Imi tot alearga prin minte si-mi strabate trupul si de la distanta. Ce sa-i fac daca e omniprezent? Certati-l voi!

Pana atunci, imi pun o mana pe sanul stang ca pare-mi-se ca-i mai mare, ma inclin si va urez un intarziat La multi ani doamnelor, domnisoarelor, fetelor, mamelor, bunicilor, matusilor, surorilor, verisoarelor din lume!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Etichete