joi, 2 iunie 2011

Doar una din alea

E una din serile alea in care prefer goliciunea.
Nu pot nici sa mananc, nici sa-mi hranesc sufletul.
Ascult muzica si am deschis geamul ca sa aud cum respira natura dupa ploaie. Si eu si ea ne-am imbaiat asta seara !

Sunt lucruri care cer timp exact cand noi nu avem de unde oferi. Sunt trairi care necesita atentie cand noi suntem aiuriti. Sunt iubiri care cer sacrificiu cand noi abia uitam cum e sa suferi.
Si in cazul asta ce ne facem?

Am stabilit ca seara asta este despre mine, pentru mine si cu mine in rol principal. Dar parca e cam pustie telenovela mea!
E una din serile alea in care eu nu-mi sunt de ajuns.

Am turnat ,fara sa vreau, pacatul intr-un pahar. Viciile si nebunia ajuta la ceva?
Nu am continuitate in ceea ce gandesc sau scriu. Observ si eu asta.
E una din serile alea in care vorbele nu sunt de ajuns.

Retraiesc apatic momente destul de intense. Dar amintirile nu ma invelesc noaptea cand mi-e racoare. Nici nu ma mangaie cand tresar speriata in somn.
E una din serile alea in care fantomele trecutului bantuie dar nu ating.

Sting lumanarile de pe comoda si incerc sa-mi sterg nasul si lacrimile. Nu pot sa-mi plang singuratatea la varsta asta. “Sunt tanara…am timp!”.
Dar e una din serile alea in care timpul nu poate fi masurat.
E una din serile alea in care trecutul e omniprezent .
E una din serile alea in care eu sunt doar o naluca.

Etichete