duminică, 7 august 2011

Totul se intampla cu un scop...

Aseara am promis ca postez. Nu am putut. Am vrut, dar nu am putut. Nici acum nu pot posta ceea ce am vrut... dar ceva trebuie sa scriu. Ceva cu care m-am trezit in gand. Ceva la care ma gandesc zilnic. Ceva care cred ca va ajunge sa faca parte din mine si din viata mea....


Calatoria vietii nu se presupune a fi usoara, dar trebuie sa imi amintesc ca nici imposibila nu e.
Acum ceva timp m-am urcat in tren si am plecat. Nu am incercat sa ma indepartez de ceva, am vrut doar sa vad ce ar putea urma pntru mine.
Singurul lucru dificil a fost faptul ca orice calatorie mi se parea prea lunga. Asta nu din cauza ca intr-adevar ar fi fost lunga calatoria ci din cauza faptului ca plecam singura la drum. Dar la urma urmei, o femeie singura este mult mai puternica pentru simplul fapt ca isi apartine.

Cel mai repede am invatat ca nimic nu e ceea ce pare. Oamenii sunt si vor fi din ce in ce mai rai.
Fiecare traim asa cum alegem sa traim. Sfaturile si parerile celor din preajma noastra pot influenta, dar atat. Dumnezeu (oricare ar fi el) este stapan pe destinul nostru, noi il administram asa cum consideram de cuviinta, restul este decor.
Dar daca filmul are un decor prost, atunci nimic nu e in regula.
Eu inca incerc sa imi dau seama cum putem trai, cum putem fi fericiti daca rautatea unora isi face loc in prezentul nostrum. Ignoranta nu ajuta intotdeauna si atunci simtim, atunci incepem sa suferim.

Pornisem la drum gandindu-ma ca sunt si ca ma simt singura. Pornisem la drum simtind cum golul din stomac imi fuge direct in suflet. Cred ca acela a fost momentul in care am inceput sa cred ca va fi ceva mai mult de un job de sezon, am inceput sa cred ca tot ceea ce mi se intampla are o semnificatie anume si un scop bine stabilit.

Litoralul pustiu si marea nervoasa erau tot ce conta. Eu eram si nisip, si soare, si ploaie, si apa sarata, INFINIT. Dimineata eu eram rasaritul si seara apus, ziua eram soare si noaptea luna. Dar eram eu pentru mine. Nu straluceam in universul nimanui.

Treptat, oamenii mi-au demonstrat si amintit ca sunt nepasatori si meschini . Si nu stiu sigur cum merg lucrurile: atunci cand esti fericit, apare ceva care iti umbreste veselia, sau o fi invers… nici nu conteaza, important este ca rautatea altora a fost absobita de el.
Au fost de ajuns cateva minute ca sa imi dau seama ca el insumeaza toate lucrurile de care aveam mare nevoie. Ma gandesc si imi place sa cred ca e mai mult decat chimie, mai mult decat atractie fizica.
Ma gandesc ca el a aparut pt mine la momentul potrivit, si eu am fost acolo cand avea nevoie. Cineva mi-a spus ca nu e un cliseu ce mi s-a intamplat, ci ca, de fapt, asta este frmusetea dragostei : imprevizibilitatea. => am asteptat mult timp pana mi-am castigat dreptul de a pronunta acest cuvant in acest context.

Tu stii cine esti, eu stiu ca citesti, stiu si ca sunt in gandul tau; acum ma adresez tie :poate te gandesti ca termenul de “dragoste” are o greutate prea mare, dar vreau sa te linistesc. Dragostea se naste din lucruri marunte si simple. Trebuie sa fim mandri ca simtim . Ar trebui sa fim onorati ca ne numaram printre persoanele care nu au uitat ca iubirea si frumusetea se simt, nu se canta, nu se scriu, nu se deseneaza, nu se explica…Asadar “dragostea” este ‘al mai nobil si simplu sentiment, greutate ii dam noi prin pasiunea cu care ne gandim unul la celalalt, prin dorinta si prin ceea ce starnim in noi atunci cand ne tinem de mana. M-ai intrebat daca ma poti tine de mana. Da poti sa o faci incepand de acum, dar sa nu-mi dai drumul. Nu stiu daca te tine am nevoie, sau daca tu ai nevoie de mine, nu stiu exact cine esti asa cum nici tu nu stii cine sunt dar ceva imi spune ca trebuie sa aflam. Poate a trebuit sa trec prin tot ca sa te intalnesc pe tine. Poate tu a trebuit sa treci prin ce ai trecut ca sa ma intalnesti pe mine. Sau poate suntem nebuni si e doar un foc de paie care se va stinge de la sine. Tot ce stiu e ca am nevoie de tine in prezentul meu, am nevoie sa te cunosc asa cum meriti si sa ma fac cunoscuta asa cum merit.

Ti-am mai spus, daca s-a intamplat, s-a intamplat cu un scop.

4 comentarii:

  1. Devii tot mai femeie, tot mai profunda... Delicatetea ta e atat de transparenta incat simt si cred ca meriti ceva cu adevarat bun... Si da, totul se intampla cu un scop, desi inainte de a se intampla, nu era nimic palpabil care sa ne anunte ca va fi...
    O imbratisare calda de acasa...

    RăspundeţiȘtergere
  2. Si eu cred ca merit ceva cu adevarat bun. Trecem prin multe situatii care ne invata cum sa ne comortam, trecem prin multe situatii care nu ne invata nimic... dar tot ce stiu este ca e important sa nu trecem singuri prin ele. Vara asta m a invatat multe si a marcat momentul in care eu am luat singura decizii pentru mine chiar daca acum sunt judecata pentru asta. Important e casSunt fericita pentru ca stiu ca acum nu sunt nevoita sa mai trec singura prin nimic. Trimit si eu imbratisari calde acasa, si ne vedem in curand!

    RăspundeţiȘtergere
  3. http://polimedia.us/fain/jurnal/sa-vedem-sa-auzim--totul-se-intampla-cu-un-scop-/
    Hai ca e Fain, merita dus si citit de cat mai multi...

    RăspundeţiȘtergere
  4. Multumesc din suflet pentru sprijin!

    RăspundeţiȘtergere

Etichete