vineri, 30 septembrie 2011

Timp

Timpul...
Timpul este un nebun, un nebun ireversibil. Un fior schizofrenic. Trecut, prezent si viitor, toate laolalta inghit oameni si vietile lor.
Ce am fi fara timp? Ma intreb asta pentru ca, stiu ca timp ar fi si fara noi, dar noi fara el...?
Iar e una din alea, una din noptile alea in care nu pot dormi, una din noptile destinate gandurilor, muzicii bune si tigarii tarzii.
Sunt plina de de toate si am tendinta de a gandi in exces. Poate nu am multa minte, dar pe aia pe care o am, o exploatez fara mila.

Ma uit la mine in oglinda si la necunoscuti pe strada. Asa vad cum timpul trece. Asa vad regrete sau motive de bucurie, amaraciune sau implinire. Privesc in jur si vad doua categorii de oameni: cei care aleg intotdeauna drumul sigur si deschizatorii de drumuri. Acum stau si pun in balanta timpul si faptele mele si imi pun INTREBAREA: eu unde ma incadrez?
La dracu', am 22 de ani! Asta este varsta noilor inceputuri, varsta destinata incercarilor si predispunerii la greseli constructive, varsta la care esecul pare probabil, etc.
Tranzitie!
Da, am 22 de ani, sunt libera, gandesc mult, o dau in bara, cresc, ma maturizez, invat pe pielea mea si incerc sa-mi conturez personalitatea. Eu sunt Eu, nimeni si nimic nu-mi poate lua asta, poate doar Timpul.

Imi asuda palmele si simt ca ma sufoc. Nu imi este rau fizic. Este doar o stare de agitatie, un atac de panica inofensiv care ma transpune intr-o alta lume in care eu sunt alta Elena, alta Acadea.
Scopul si durata vizitei? Nu am idee.
Stiu doar ca privesc, ma privesc din exterior. Imi vad aura, visele si zbuciumul. Vad si drumul pe care l-am parcurs pana aici. Sunt inconjurata de prime propozitii rostite peltic, de caiete Tip I, de primul sarut si prima dezamagire, de fosti colegi si BAC, de iubiti si familie, de durere si fericire, de alegeri si infranari.
Si realizez un lucru!
Da, am comis greseli, mari sau mici, dar nu vad nicio Infrangere. Nu, nu am fost si nu voi fi infranta de decizii proaste. Toate, puse cap la cap m-au ajutat. M-au intarit si mi-au oferit curajul de a continua. Asa ca pun un picior in fata celuilalt si continuu sa merg pe drum salbatic. Asfaltez soseaua vietii mele in timp ce merg pe ea. Nu, nu sunt eu persoana aia previzibila si calculata. Sunt impulsiva si visatoare, increzatoare si ambitioasa.
Eu aleg ca Timpul sa fie de partea mea!
Cine imi poate spune ce pot sau nu face? Cine imi pune piedici?
Nimeni nu poate face asta!
Asa ca, probabil, voi continua sa fac greseli sau sa ma impotmolesc. Asta este viata! O faci de oaie din cand in cand, dar ai grija sa aterizezi in fund, nu in genunchi, te ridici, te scuturi si multumesti pentru invatatura. Nu mergi de-a busilea toata viata, dar nici nu te nasti mergand drept pe picioarele tale asa cum nici nu te doare daca nu te lovesti.
Toate sunt etape. Etape pe care, Maria Sa Timpul, ni le pune la dispozitie.
Da, poate inca nu stiu unde imi este locul, poate nu stiu ce ma asteapta maine. Dar stiu ce am azi, ce am acum. Poate nici nu am habar de ceea ce voi face in continuare. Ceea ce stiu insa, este ca, Ceva tot voi face. Un Ceva considerabil pentru ca refuz sa fiu doar o Oarecare. Nu voi trai la nesfarsit, si la 60 - 70 vreau sa am despre ce sa vorbesc cu intelepciune, si vreau sa vorbesc in cunostinta de cauza.

Asa ca, scuzati-mi sinceritatea, dar eu vreau sa fiu aia care paveaza, greseste, creeaza. Vreau sa am habar despre ce inseamna Viata de fapt. Doar dati-mi putin Timp!
Timpul... Timpul nu poate fi controlat sau izolat.
Dar el, Timpul, poate fi un sfetnic bun, un prieten de nadejde. Cu replicile potrivite si curajul nebunesc caracteristic varstei, Timpul poate fi convins sa fie unicul ostas in armata mea, unicul ostas de care as avea nevoie.
Acum, ma intorc la masa tratativelor si va las cu propria constiinta, pentru ca toti avem de purtat batalii sau chiar razboaie.
Noapte buna sau... in fine, Buna dimineata!

2 comentarii:

  1. Prea mult timp acordat trecerii timpului :-)) si prea devreme pentru asta. Don`t stop living!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hehe...you missed the point!
    Ideea postului nu are neaparat legatura cu trecerea timpului in sine...
    Nu, nu m-am oprit niciodata din a trai cu adevarat!

    RăspundețiȘtergere

Etichete