vineri, 21 octombrie 2011

Realitate paralela - Iluzoriu

Ploua.
Afara ploua.
Afara ploua puternic.

Pamantul inspira si expira la unison cu mine. Emotiile pe care mi le transmite natura ma transforma.
Vad peste tot locul masinarii de mare tonaj. Sunt suspendate si se balanseaza dispretuitor pentru a ma ameninta.
- Dar eu nu am facut nimic! le tip indignata. Nu imi mai e frica, nu astazi!
Imi descretesc fruntea si le intorc spatele in timp ce ma indrept spre alte si alte zari schilodite emotional de oameni care nu isi merita soarta.
Natia nu mai pulseaza valoare in venele nimanui din pacate.

Si merg, si merg si admir cladiri uriase care exagereaza: mananca prea mult si cresc prea repede. Se hranesc doar cu suflete => oameni dispar dar, nu va temeti, sunt cladiri peste to' locul! Va scuip, ba!

Si-i dau tot inainte. Pe o straduta ma intampina un monstru deghizat in maimuta. Zice ca-l cheama Printu' si ca daca ma scoate la o cafea poate ne-o si tragem ca, na, asa se face acum. Ma dezgusta asorteul sau si aleg sa il ignor. In capul meu inca se mai citesc carti si barbatii fac curte femeilor care vor casa cu gardut alb la intrare.

O miscare gresita ma arunca in gura leoaicelor deghizate-n antilope. Tarfe deghizate-n femei cu principii trag de mine sa ma descoasa. Cica operatiile nu dau bine si taieturile de pe suflet nu mai sunt fashion, fata! De fapt sufletul in sine sa dispara! Sexul nu trece pe acolo, chiria costa mult, asa ca la ce sa-l mai tin? Ha! Ce tampite absurde sunt domnitele astea cu iz de sperma! Nici muntele ala de bulendre aruncate-n van peste tot nu le va ajuta niciodata cu nimic... nu vor putea acoperi trupurile lor murdare si rusinea pe care o simt eu privindu-le.
- Imi faceti greata! Ati auzit? Toate vreti sa fiti curve, toate vedeti femeia ca pe materie prima! Permiteti-mi sa vomit pe trotuarul vostru!
Si le vad venind in fuga spre mine gata, gata sa faca parada la arderea mea pe rug. Cica propovaduiesc erezie.

Si dispar din peisajul lor, aterizand elegant intr-un fotoliu uriaaaaaas. Aici sunt martorul principal in mai multe procese de furt si manipulare, procesele fiind in plina desfasurare. Asa ca, ma asez confortabil si stau atenta. Draci in costume elegante baga maini in buzunare, in genti, in conturi, in oameni si sterg tot. Tin gura deschisa in timp ce nici macar nu se uita in urma sa vada ce prapad au lasat. Nu doar sterg, ei sug de asemenea. Sunt indignata si ma sperie! Cu cat incerc sa ii opresc cu atat ma afund mai tare in fotoliul asta nenorocit, si ma tot duc, neputincioasa, in gol.

In golul asta, cadavre de copii mici plutesc pe langa mine. Sunt mici, mici si tristi. Sunt morti, dar vii pentru mine. Nu ii cunosc dar ii stiu pe toti. Le stiu cazul, le stiu durerea, le vorbesc pana si limba. Sunt copii carora nu li s-a dat voie sa iasa in lume, copii facuti si ignorati, copii pentru care isteria parintilor a fost fatala, copii fara noroc. Sunt nevinovati!!!! - - Ma aude cineva???

Vocile au spus ca mi-ar prinde bine ceva timp liber. Au spus ca am probleme comportamentale si ca, poate, o vacanta m-ar ajuta.
M-au trimis intr-un parc de distractii. Peste tot sunt pancarte si bannere de mari dimensiuni, viu colorate. Toate ma anunta ca voi petrece grozav timpul si ca pot sa aleg dintr-o gama variata de activitati: crime spontane, violuri, incendieri, batai, prostitutie, etc. si totul G R A A A A T I S !!

- Asta nu e lumea meaaaaaa!!!! Eliberati-ma pentru ca eu oricum sunt libera!


Am picat in fund, in hal de praf. Plangand ma uit in jur.
Nu mai e nimic.
E praf!
E un crematoriu in aer liber. A ars tot. Au ars ei tot!!!
Stau si ma tavalesc de durere in pulbere de omenire.

Ploua!
Afara ploua!
Afara ploua tare!
Nu e un lucru rau, imi spala mie chipul si voua pacatele.
Dumnezeu (ala care sau asa cum o fi el) sa va ierte!

10 comentarii:

  1. Colcaie veninul (neputinta) in aerul pe care-l respiri, misuna viermii (minciunile) in lichidul in care iti scalzi privirea, cuvintele, ideea. Tablou suprarealist ar spune unii, realism cu vana zic eu. M-ai dus cu gandul la avangardistii care "scuipau" pe hartie exact ce simteau, iar pentru asta "lumea" i-a condamnat fara remuscare...

    RăspundețiȘtergere
  2. M-ai facut, prin scrierea ta, sa vad cu ochii mintii tot ce-ai descris intr-un mod atat de neobisnuit, asa cum l-ar considera altii... Puternic, emotionant, dur. Dar te felicit pentru astfel de "strigate" izvorate din locuri pe care multi prefera sa le ascunda.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vreau sa fiu condamnata, dar sa stiu ca am spus ce am simtit!!! Asta este doar o parte...partea I sa spunem...Cum fu?

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru sprijin si pentru cuvinte Monici drag!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Important e sa simti ca esti TU cand "strigi", nu are nici o relevanta ceea ce percepe cititorul-spectator. Cel care se teme de cuvinte, nu va sti niciodata sa scrie. Asta sa nu uiti! Suntem de-aceeasi parte a baricadei, acum cu unul in plus :)

    RăspundețiȘtergere
  6. pacate? hmm, ar trebui un tsunami pt mine ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. Tsunami sa fie, atunci! :)) Nu asta este atat de important. Esentialul este sa nu ne fie teama de pacatele noastre, sa ne infruntam "demonii" asa cum stim noi mai bine... Noi putem continua sa scriem, sigur vom continua sa scriem.

    RăspundețiȘtergere
  8. tsunami? mi-e teama sa imi imaginez asta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ei, nu te teme... e un tsunami fictiv. Va fi doar in mintea noastra, probabil! :)

    RăspundețiȘtergere

Etichete