miercuri, 18 ianuarie 2012

Goooool?!

A trecut o luna de cand Dragostea m-a cam scuipat in fata, si-a luat catrafusele si apoi a plecat... iar. Probabil nu era Dragostea itself ci doar un boschetar bine deghizat. Greseala mea!

Tin sa mentionez ca acest post nu ia nastere ca o deplangere a acestui fapt sau ca un regret. Acest post este doar un post care trebuie tratat de boala grava pe baza unor simptome ca: sarcasm, dezinvoltura si lipsa de exercitiu.

Asa ca hai sa punem cartile pe masa si sa vorbim deschis!

Dragostea s-o bata vina
Apare si dispare!
Si ca sa imi iasa rima,
E rara... ca o fata mare! - versuri de 4 dimineata

Cum se iubeste acum si de ce?
Se iubeste instinctiv si pe fuga? Se iubeste ca pretext pentru sex nemaipomenit? Se iubeste din teama de a nu fi singuri? Se iubeste intr-un anumit interval orar si doar pentru o anumita perioada de timp? Daca da... atunci la naiba, trebuie sa imi cumpar o agenda si sa tin un orar. Nu m-a pregatit nimeni in scoala pentru acest tip de exercitiu, dar imi voi da silinta.

Am descoperit de-a lungul timpului ca, iubirea/dragostea sunt supra-apreciate in acest secol si ca, de asemenea, pot fi optionale, intr-un fel sau altul.
E ca si cum am fi dotati inauntrul nostru cu niste cipuri care genereaza informatii in legatura cu intensitatea, sinceritatea, durata sentimentelor pe care ajungem sa le nutrim pentru cineva.
Suntem niste robotei programati sa mancam, sa dormim, sa futem, sa traim si sa murim.
Si ca totul sa fie mai amuzant, s-a aruncat la fileu aceasta minge numita vag, "love".
Regulile jocului sunt simple: nu sunt reguli! Asa ca fiecare se descurca cum poate astfel incat sa iasa castigator... mai mult sau mai putin.
Ideea de baza este una relativ simpla: iubeste si lasa-te iubit in speranta ca nu vei suferi.
Sunetul de start se aude in zare asa ca, hai sa jucam!

Dupa aceasta introducere si prezentare a regulilor, ne intoarcem la a fi noi insine, pasand din cand in cand la persoane care rasar in viata noastra. De cele mai multe ori mingea se intoarce la noi, dar cand ramane in terenul advers e loc de artificii.
Acum, cine poate ghici sau spune cat va dura pauza? Pai... NIMENI!
Si de aici si intrebarea: de ce mai jucam daca in orice moment riscam sa luam balonul in plina fata sau in plina zona pelviana?!

Cred ca avem nevoie de un arbitru totusi!

Acum, ia spunti-mi voi... de ce iubiti?
Si dupa ce se termina toata povestea asta cu amorul teoretic, pur si nesfarsit... ce se intampla?



Un comentariu:

  1. Hmmm..de ce iubim?:D eu cred ca iubim pentru ca iubim, nu exista un motiv pentru care iubim. E un sentiment, o atitudine pe care o simtim foarte viu in constiinta, in suflet. Simtim ca celalalt ne completeaza, ne aseamana si il iubim pentru ceea ce este el, lasandu-l totodata sa ne iubeasca in propriul lui ritm fara sa i-l impunem pe al nostru si fara sa incercam sa il schimbam.:D:D parerea mea

    RăspundețiȘtergere

Etichete