marți, 29 mai 2012

Take a look... back

Am vorbit în seara asta cu o prietenă veche.
Am discutat ca și cum timpul nu ar fi trecut prea repede pentru noi, ca și cum poveștile nespuse sunt doar cuvinte de legătură pentru anii în care am tăcut.
Una peste alta și fără să zăbovesc prea mult asupra relației în sine, vreau sa aduc în prim plan obiectul postării mele de azi.

DORUL ȘI EMOȚIA REGĂSIRII

V-ați gândit vreodată la toate lucrurile și persoanele care vă lipsesc? Ați făcut vreodată suma dorurilor voastre? Ați închis ochii în ultimul timp resimțind goluri?
Dacă ați facut asta, atunci sigur veți fi încântați să aflați ce am descoperit în această noapte.

Nu se compară cu nimic sentimentul pe care îl ai când dai peste jucăria din copilărie, când recitești din poveștile de odinioară, când te privești în poze prăfuite, când faci o revizie a trăirilor adolescenței, când afli că primul tău iubit se căsătorește, când vezi colege care acum au copilași sau când brusc te trezești vorbind cu prieteni sau amici de a căror existență nu te-ai mai ciocnit de ani.
Emoția regăsirii este puternică indiferent de situație și vibrează în tine pe frecvențe înalte, indiferent că tu vrei asta sau nu. Nu râde, cititorule, pentru că sigur te-ai regăsit la un moment dat zâmbind fără vrere sau suspinând mocnit tete-a-tete cu amintirile.

Bun, bun...trecând repede și peste asta, alta e descoperirea în fapt.
Comoara găsită, îmi lasă de înțeles că oricât de adâncă-i supărarea, oricât de lung e drumul, oricât de trecută e vremea, REGĂSIREA se petrece oricum  fără să țină cont de factorii exteriori, fără să țină cont chiar și de noi, posesorii ei de drept.
Ea se întâmplă pur și simplu, pe nesimțite chiar, se întâmplă pentru ca așa este scris într-un regulament fictiv. REGĂSIREA nu e întâmplătoare, e doar imprevizibilă; REGĂSIREA nu e imposibilă, doar așteaptă momentul potrivit pentru a se petrece.
Iar momentul acela e atunci când noi uităm cine suntem.
Când ne pierdem cu firea și memoria nu ne mai ajută, când ne trezim în fel și fel de ipostaze în viață când realizăm că nimic nu mai e la fel și că asta nu e neapărat de bine... atunci REGĂSIM... pe noi și tot ceea ce ne completează: acțiuni, oameni, lucruri, ganduri, etc.
Nu am putea fi niciodată întregi cu adevărat dacă o dată la ceva timp nu ne-am rătăci spre a ne descoperi cu adevărat mai târziu. Nu am fi niciodată cu adevărat întregi dacă nu am accepta că am pierdut câte ceva pe drum spre a ne călăuzi pașii mai târziu (un fel de Hansel si Gretel pe cât de adulți pe atât de imaturi). Nu am fi noi înșine dacă nu ne-am permite ca la un moment dat să ne întoarcem la ceea și la cei ce ne fac să ne simțim în siguranță.

Totul se veștejește la un moment dat. Totul se usucă și moare. Există "toturi" care și dispar fără motiv.
Dar doar pentru a renaște... pentru a reveni, pentru a completa un ciclu, pentru ca noi să regăsim, să redescoperim.

Gândiți-vă la toate aceste lucruri de câte ori vă spălați pe dinți, gândiți-vă la asta de câte ori vă surprindeți în fața monitorului calculatorului, gândiți-vă la asta de câte ori întreprindeți acțiuni care necesită un minim de efort. Alea sunt momentele în care ceea ce contează cu aevărat prinde contur!
Așa că permiteți-vă luxul de a face mici analize in momente deloc cheie ale zilei, pentru a rămâne în strânsă legătură cu ceea ce se întâmplă înăuntrul universului vostru personal.
Lăsați mereu ceva în urmă după care să vă întoarceți, pentru că nu poți niciodată să mergi înainte dacă nu știi cum e să mergi înapoi, pentru că întotdeauna e mai simplu să privești înainte atunci când ai la ce să privești înapoi. Și apropo, întorsul din drum... iese din discuție! :)

Eu vă urez o seară minunată, un somn dulce și o dimineață care să vă întâmpine cu dorința de a vă întoarce la ceea ce vă face să fiți fericiți!


Etichete