sâmbătă, 16 iunie 2012

Vise la scară largă

Nu știu când a început totul.
Nu știu când am deschis ochii cu adevărat.
Știu doar că era ceață.
Eu sunt E. și e de ajuns.

Totul se pierde odată cu fumul din țigara pe care mă chinui să o sting de ceva vreme. Dar asta nu înseamnă că dispare cu adevărat.
El nu poate să dispară în același timp cu jetul de apă rece care îmi curge pe față.
El este o nălucă, atâta tot.
Nu există cu adevărat decât în imaginația mea și da, mă mulțumesc cu atât.

Îmi adulmec aroma și totuși nu miros a mine.
Ceva e diferit... E episodic, dar diferit. Nu e nimic rău în asta.
El își lasă amprenta chiar dacă nu știe să fie cu adevărat acolo...aici.
Mă mângâie de la distanță și îmi suportă sforăitul pentru că înțelege implicațiile verbului "a fi".
Depărtez geamul de ramă dar nu îl pun să își ia adio. Ar fi prea dureros.
Sting lumina de veghe dar nu o las să piară cu adevărat.

Îmi pune mâna pe sâni și știe unde trebuie să insiste ca să mă facă să gem.
Insistă la gât pentru că știe că doar așa poate să ajungă la inimă.
Respir greu și pieptul îmi vibrează de câte ori el deschide gura.
Mă privește și mă pierde când încep să mă ating cu durere.
Dragostea nu ar trebui să doară?

Întredeschid buzele și clipesc rar... din ce în ce mai rar.
Îmi plimb limba de jur împrejurul gurii pentru că aerul e rar aici sus pe unde mă poartă individul ăsta.

Ăștia mă ceartă și îmi reproșează că nu îl cunosc destul de bine.
El mă ceartă pentru că trăiește cu impresia că niciodată nu voi înțelege.
Ei nu pricep că știu destule. Destule cât să înghit tot aerul pe care el îl dă afară.
Ei nu pricep că eu visez doar atunci când vreau cu adevărat!

luni, 4 iunie 2012

Herăstrăul cel de toate weekendurile

Cred că toți bucureștenii sunt familiarizați cu nebunia unei plimbări, sâmbăta, în Parcul Herăstrău.
Cu toate acestea, nu pot să nu scriu despre ce m-a măcinat astăzi.

Pentru că a fost o duminică frumoasă și călduroasă, am decis împreună cu prietena mea să ieșim la o înghețată. Pentru că stăm doar la câteva minute de cel mai mare parc din București, am spus că e rost și de o plimbare.
Dar mare ți-e grădina, Doamne... și deloc exclusivistă!
Te întâmpină la porți cozi uriașe de mașini care ba te-ar călca, ba te-ar lăsa să treci liniștit.
Treci de primul hop, cel cu mașinile, ca de obstacolele din Super Mario, și pășești încrezător crezând că plimbarea în sine îți va aduce alinarea.
Nu e cazul să vă amintesc că nici măcar Mario nu scăpa așa ușor, why should we?
Niciodată nu am fost mai scârbită de semenii mei dar, azi, mi-a fost dat să văd specimene din cele mai felurite și aurite la gură. Și nu, nu spun asta ca pe un compliment.
Este imposibil să mergi agale pe alei pentru că involuntar nimerești să mergi la pas pe lângă un grup care să se lege de fundul tău, de sânii prietenei tale sau de vulvele amândurora. Indivizii care umblă liberi pe străzi descoperă distracția chiar și acolo unde nu e: în anatomia pură.
Păcatul meu și al prietenei mele a fost acela că ne luasem și înghețatele mult visate. De ce păcat? Pentru că au intrat cu greu văzând tot ceea ce ne înconjura => păcat de bunătatea aia care ajungea greu în stomăcelele noastre.
Am căutat să scăpăm cât mai repede de acolo, dar aglomerația făcea acest lucru aproape imposibil.
A fost ca un vis urât din care îmi mai amintesc doar murmurul Ramonei care repeta faptul că nu mai are ce căuta acolo în weekenduri și teama mea ca nu cumva să ne pricopsim cu vreun compliment inutil și deloc binevenit.
Plimbarea noastră de duminică s-a transformat într-o reală bătălie cu forțele naturii.



Concluzia serii este: dacă alegeți Herăstrăul ca destinație oficială de sfârșit de săptămână, dacă nu suportați aglomerația și gălăgia, dacă nu înghițiți glumele proaste și cu iz de prostituție intelectuală, dacă nu doriți ca pruncii să învețe cuvinte normale dar nelalocul lor pentru vârsta fragedă (pizdă, pulă, lindic și diminutivele sale, precum și alte construcții frazeologice care să conțină aceste cuvinte)... atunci înarmați-vă cu răbdare și căutați din timp un plan al Parcului. nu de alta, dar vă asigur că vă veți dori să scăpați repede și fără victime!

Până weekendul viitor, vă salut și vă îndrum către locații mai mici și mai liniștite.

Etichete