luni, 4 iunie 2012

Herăstrăul cel de toate weekendurile

Cred că toți bucureștenii sunt familiarizați cu nebunia unei plimbări, sâmbăta, în Parcul Herăstrău.
Cu toate acestea, nu pot să nu scriu despre ce m-a măcinat astăzi.

Pentru că a fost o duminică frumoasă și călduroasă, am decis împreună cu prietena mea să ieșim la o înghețată. Pentru că stăm doar la câteva minute de cel mai mare parc din București, am spus că e rost și de o plimbare.
Dar mare ți-e grădina, Doamne... și deloc exclusivistă!
Te întâmpină la porți cozi uriașe de mașini care ba te-ar călca, ba te-ar lăsa să treci liniștit.
Treci de primul hop, cel cu mașinile, ca de obstacolele din Super Mario, și pășești încrezător crezând că plimbarea în sine îți va aduce alinarea.
Nu e cazul să vă amintesc că nici măcar Mario nu scăpa așa ușor, why should we?
Niciodată nu am fost mai scârbită de semenii mei dar, azi, mi-a fost dat să văd specimene din cele mai felurite și aurite la gură. Și nu, nu spun asta ca pe un compliment.
Este imposibil să mergi agale pe alei pentru că involuntar nimerești să mergi la pas pe lângă un grup care să se lege de fundul tău, de sânii prietenei tale sau de vulvele amândurora. Indivizii care umblă liberi pe străzi descoperă distracția chiar și acolo unde nu e: în anatomia pură.
Păcatul meu și al prietenei mele a fost acela că ne luasem și înghețatele mult visate. De ce păcat? Pentru că au intrat cu greu văzând tot ceea ce ne înconjura => păcat de bunătatea aia care ajungea greu în stomăcelele noastre.
Am căutat să scăpăm cât mai repede de acolo, dar aglomerația făcea acest lucru aproape imposibil.
A fost ca un vis urât din care îmi mai amintesc doar murmurul Ramonei care repeta faptul că nu mai are ce căuta acolo în weekenduri și teama mea ca nu cumva să ne pricopsim cu vreun compliment inutil și deloc binevenit.
Plimbarea noastră de duminică s-a transformat într-o reală bătălie cu forțele naturii.



Concluzia serii este: dacă alegeți Herăstrăul ca destinație oficială de sfârșit de săptămână, dacă nu suportați aglomerația și gălăgia, dacă nu înghițiți glumele proaste și cu iz de prostituție intelectuală, dacă nu doriți ca pruncii să învețe cuvinte normale dar nelalocul lor pentru vârsta fragedă (pizdă, pulă, lindic și diminutivele sale, precum și alte construcții frazeologice care să conțină aceste cuvinte)... atunci înarmați-vă cu răbdare și căutați din timp un plan al Parcului. nu de alta, dar vă asigur că vă veți dori să scăpați repede și fără victime!

Până weekendul viitor, vă salut și vă îndrum către locații mai mici și mai liniștite.

Un comentariu:

  1. Pana acum cateva ore am considerat ca e cel mai civilizat parc...nu-i nimic, prefer sa joc badminton in fata portii :)))

    RăspundețiȘtergere

Etichete