duminică, 12 august 2012

Pe-un picior de plai, pe-o gură de...Facebook


De multe ori mă trezesc stând în fața laptopului privind în gol.
Nu am înțeles niciodată când și de ce apar stările astea de apatie, nu am înțeles niciodată tristețea spontană.
Cert este că astea sunt momentele în care nu mai găsesc rostul multor lucruri care mă înconjoară și fac parte din rutina mea zilnică.

Astăzi resimt și experimentez pentru a mia oară inutilitatea facebookului în umila mea existență.
Am parte din când în când de polemică sau discuții pe fond politic sau universal, văd la liber ce se mai întâmplă în viața oamenilor din a căror viață eu nu mai fac parte, mai găsesc piese sau fotografii interesante și din ce în ce mai des dau peste statusuri plagiate care debordează de disperare și falsă inteligență.
Azi, facebookul meu arată, mai mult ca niciodată, ca un adevărat recycle bin.
Azi toată lumea a aruncat la gunoi ghilimele, ambalaje frumoase dar folosite, gramatica, pretinsul bun simț și nu  în cele din urmă, realitatea.
Azi văd scânduri cu buze umflate artificial care suflă în fund pachețelelor de mușchiuleț de porci, azi văd forme rubensiene mândre și aventuroase dar uitate într-un colț de contextul social, azi văd sclipiri emoționale aruncate-n jungla asta odioasă și puse la bătaie pentru cine nu merită.
Văd mesaje lipsite de substanță în loc de adevărați Feți-Frumoți și texte fără pic de logică în loc de un simplu și tradițional "Îmi placi!", văd femei care adoră să fie adorate prin cuvinte goale sub fotografii și mai goale, și văd bărbați care își fac harem pentru că au de unde alege cu ușurință în materie de ușurință.

Aș vrea să cred că va fi un caz singular și că de mâine voi putea relua drumul pe o traiectorie superficială astfel încât să nu fiu nevoită să mai casc ochii în așteptare de ceva măreț, superior nouă.
Mi-ar plăcea să descopăr, oare, ca sunt o nesuferită cu câteva kilograme în plus care nu dă doi bani pe alții și pe ceea ce se întâmplă în jurul ei?
Cred că mi-ar fi greață de mine dacă s-ar întâmpla asta.
Așa că, back again la toată treaba asta cu privit în gol în fața laptopului, așteptând momentul în care ceva bun va ieși din spațiul ăsta virtual.

P.S. : Poate credeți că sunt ipocrită scriind despre toate acestea, dar vă asigur că nu e așa. Spiritul meu e mai liber decât spațiul online și depășește barierele traficului la internet alocat în abonament.

P.S.2: Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli din text dar îmi este lene să îl corectez.

Etichete