miercuri, 12 septembrie 2012

Bărbați la feminin - pe înțelesul tuturor ; White flag principle

Vă izbiți de un paravan de cuvinte și atunci orgoliul masculin trece în apărare.
Ca niște atleți iscusiți formulați tot soiul de opinii bazate pe niște concluzii subiective care nu au nicio legătură cu realitatea.
Voi flutura steagul alb de pace și voi face o analiză pe textul meu, gândindu-mă că poate așa veți renunța la ceea ce vă macină acolo înăuntrul vostru, și veți deschide ochii cu adevărat. 

"O mare parte din bărbații contemporani sunt afectați, fără să își dea seama, de sindromul premenstrual. Nu este o chestie de câteva zile, nu este ceva pasager ci poate fi privit mai degrabă ca un soi de afecțiune. Putem să o punem pe seama poluării sau a internetului, nici nu contează.Bărbatul secolului XXI este un ciufut din născare, un ciufut care își neagă condiția." - E adevărat că aici începe să vă macine faptul că vi se pune la îndoială masculinitatea? Că aici începe calvarul lecturării acestui post? Ei bine, dragilor, nu e deloc așa. Aici începe discuția despre pretențiile pe care bărbatul modern le pretinde, despre sensibilitatea care îi este caracteristică dar pe care nu o afișează, sensibilitate care presupune extra-atenție în ceea ce privește alegerile pe care le face in materie de femei. 
Cuvantul ciufut a fost folosit cu următoarea definiție regăsită în  DEX '98 (1998) CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj.s. m. și f. (Înv)= 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt. 


"Bărbatul secolului XXI se poate îndrăgosti și de 100 de ori pe zi, poate face sex până la epuizare, se poate distra și poate bea până la inconștiență, poate alinta, se poate preface, poate minți, poate răni, poate cânta, poate conduce, poate face cumpărături, poate fi cum sau cine vrea el să fie, dar nu poate iubi.
Nu spun că masculul nu este atent sau afectuos spun doar că este incapabil să dezvolte ceea ce simte astfel încât să își lege sufletul de al altcuiva.
Relațiile nu mai sunt relații cu adevărat și treptat se pierde din valoarea sincerității și coabitării." - Bărbatul secolului XXI se poate îndrăgosti de 100 de ori pe zi pentru că și femeia secolului XXI își permite să se îndrăgostească de câte ori vrea. Emanciparea a oferit femeilor și bărbaților oportunitatea de a face sex și de a bea cot la cot până la epuizare. Faptul că vorbesc în acel post doar despre bărbați nu înseamnă că femeile sunt scutite de mai mult sau mai puțin aceeași soartă. Secolul în care trăim oferă tuturor infinite ocazii să se manifeste după bunul plac, să experimenteze, să trăiasca superficial sau nu, și așa mai departe. Nu mai suntem îngrădiți de părerea celor din jur pentru că nu ne mai pasă și astfel ajungem să alegem calea cea mai ușoară și anume, să ne complacem în tot felul de relații pasagere, în tot felul de situații care să ne țină la distanță de o posibilă suferință. Superficialitatea bărbatului (ca și cea a femeii ) vine din teamă, nu e nimic rușinos în asta!
Dar toate acestea duc către "Relațiile nu mai sunt relații cu adevărat și treptat se pierde din valoarea sincerității și coabitării."

N.B.: Faptul că în postul inițial am vorbit doar despre bărbat nu s-a vrut a fi o jignire. Dar pentru că nu ați știut să citiți, să interpretați, să vedeți cu adevărat, v-ați activat scutul de apărare și ați început să aruncați cuvinte inutile care nu fac nimic altceva decât să poarte în spinare dovada faptului că nu știți cum să reacționați, nu știți cum să fiți obiectivi... Dar, să continuăm!

"Femeia are și ea doza sa de nebunie incurabilă de care el se lovește mereu, dar femeia urmează cursul firesc al vieții, se atașează, se implică, iubește, dă naștere, și tot așa. Asta îi complică viața dar îi dă un plus de culoare și aromă.
În ceea ce îl privește pe bărbat, lucrurile sunt mult mai simple. Vă pot prezenta un scenariu:

 Îi urmărești mimica pe furiș? O privești când zâmbește lăsând la o parte întreg decorul? Îți trec fluturi prin stomac când o atingi, când o mângâi, când o săruți? Nu e a ta dar e mereu acolo pt tine? Te lași alintat ca un băiețandru? O strângi în brațe ca pe cea mai prețioasă făptură? Îți împarți timpul cu ea cu plăcere? Te trezești ziua că te gândești la ea din când în când 
fără vreo explicație? Ți se face dor? Tresari de câte ori
îți mușcă buza? Începi să crezi că te-ai vedea lângă ea? Atunci e serioasă treaba deci ar fi cazul să comiți un căcat ca să fii sigur că ea rămâne în aer fără posibilitatea de a mai da curs sentimentelor astfel încât teama ta de a te atașa să rămână pură teorie și să nu te afli vreodată în situația de a suferi, de a avea obligații, de a iubi or something. Mai pe scurt: fugi cât te țin picioarele dar ai grijă să lași o urmă pe drum pentru ca atunci când roata se va invârti, să știi cum să ajungi înapoi în punctul din care ai plecat fără să te chinui prea mult."
 - Ce e neadevărat în asta? Femeia e isterică și ușor paranoică din naștere, femeia are multe slăbiciuni pentru că este foarte greu să fie mereu puternică, dar femeia își permite să se îndrăgostească pentru că își asumă cu mai multă ușurință riscul de a fi rănită. Majoritatea bărbaților preferă să nu ajungă într-o astfel de situație așa că își suprimă sentimentele în momentul în care acestea par a-i da târcoale. Atât de simplu! Asta nu înseamnă că bărbatul nu va ajunge niciodată în relația aceea care îi va da sau nu bătăi de cap și asta ar fi trebuit să se înțeleagă din construcția: "Mai pe scurt: fugi cât te țin picioarele dar ai grijă să lași o urmă pe drum pentru ca atunci când roata se va invârti, să știi cum să ajungi înapoi în punctul din care ai plecat fără să te chinui prea mult."

"În doi timpi și trei mișcări bărbatului îi iese trucul ăl mai complicat, și anume, să dea peste cap un întreg univers și apoi să dispară...ca măgarul în ceață." - Ăăăh, da! Bărbatul fuge așa cum și femeia fuge. Fug de sentimente sau de responsabilități, nici nu contează. Întotdeauna unul din ei va fugi pentru că așa e dat într-o relație: unul iubește mai mult, unul mai puțin, unul ține cu dinții în timp ce altul rănește. Nu e nimic nefiresc în asta. Este legea junglei pe care toți o aplicăm și pe care trebuie să învățați să v-o asumați.

"Bărbatul nu mai este bărbat. Trăim în secolul în care femeia are boașe și bărbatul e pe stop 12 luni pe an.
Bărbatul nu mai știe să salveze dar a învățat să fugă, bărbatul nu mai știe să comunice pentru că a învățat că e mai simplu să tacă."  -  Da! Chiar voi, bărbații, ne amintiți acest lucru, over and over again. Femeia are coaie, asta nu înseamnă că le și afișează. Coaiele sunt pe cât de metaforă pe atât o stare de spirit. Este un compliment pentru bărbat să înțeleagă că femeia are boașe atunci când preia un set de calități de la bărbat cum ar fi duritatea, forța, orgoliul, respectul și multe altele. Dar bărbatul care nu știe să citească cu adevărat s-a poticnit la câteva cuvinte vulgare. În fine! Da, așa cum spuneam, femeia are boașe pentru că învață de la bărbat, și bărbatul e pe stop, pentru că indiferent că se arată sau nu, el are tendința de a resimți orice fel de experiență pe care o trăiește, introspecția funcționează la el, își acordă lui atenție chiar dacă parte din atenția lui nu se revarsă și asupra femeii. Pe scurt: femeia acordă toată atenția bărbatului, în timp ce bărbatul își folosește toată atenția pentru a se analiza pe sine. Nu există aspect negativ în niciuna din situații!

"Problema e că atunci când rezervele futaiului or seca, ei se vor zbate pe mal ca peștii pe uscat."  -  Iată și cea mai dezbătută idee din textul meu! Repetați-vă acum în cap la ce vă gândiți când citiți această frază. Să vă spun acum la ce mă refeream eu? Mă refeream exact la acel moment în care bărbatul va realiza ca futaiul în sine nu îi ține de cald. Mă refeream la momentul în care își va da seama că are nevoie de mai mult. Și ce? Nu vă veți zbate ca peștii pe uscat? Ba da! Pentru ca veți iubi și voi, vă veți da interesul și poate veți suferi în ultimă instanță. În orice relație ajungem la un punct în care ne zbatem cu toții ca peștii pe uscat, fie că suntem femei fie că suntem bărbați.

"Pentru bărbații și băieții care citesc asta și încă refuză să accepte adevărul : cu cât mai repede, cu atât mai bine!"  -  E evident că nu își mai are rostul din moment ce majoritatea ați interpretat greșit. Regret până și faptul că am fost nevoită să realizez această notă de lămurire. A fost ca și cum aș fi încercat să ma disculp de ceva. Și nu am de ce. Dar nici nu aș fi vrut să rămâneți cu atâta ranchiun[ în voi.

Sper ca măcar acum să citiți cu adevărat. Sper ca măcar acum să înțelegeți ideea și să reveniți la sentimente mai bune. Postul meu nu a fost creat ca o jignire adusă bărbatului, a fost doar un text - observație. A fost ca și cum aș fi repetat cu voce tare tot ceea ce gândeam în acel moment. Păcat că nu ați putut observa și voi alături de mine!

2 comentarii:

  1. Chiar nu inteleg de ce a trebuit sa "te explici" in fata unuia care nu are coaiele la el nici cat sa-si scrie numele pe litere. Nu abdica de la principiile tale ca sa "vorbesti" cu anonimi si continua monologurile. Iti / ne prind bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai avut o relatie cu un dobitoc care nu a mers bine? Get over it!

    Asa cum sunt femei proaste la volan sau de exemplu in bucatarie (e ironic ca marii bucatari sunt totusi barbati, nu?), la fel de bine sunt si exceptii de la regula.

    RăspundețiȘtergere

Etichete