miercuri, 2 octombrie 2013

Parce que, capisci?!

Vreau să fiu pentru el ca o gumă Turbo pentru un copil din generația '89: dorită, mult așteptată, savurată, surprinzătoare și gustată over and over again. 

Vreau ca primăvara să îmi pregătească suprize mai mici, mai mari, care să întâmpine înaintarea mea în vârstă. Vreau ca vara să fugim când unul de altul, când unul spre celălalt și de cele mai multe ori amândoi spre mare, vreau ca toamna să ne iubim în ploaie și să sorbim diminețile cu ceață și brumă direct din ceștile de ciocolată caldă, vreau ca iarna să privim tutoriale și filme siropoase care să ne învețe cum să ne dezmierdăm trupurile amorțite pe pârtii și apoi să ne aventurăm afară pentru a stârni un serios război de și cu zăpadă. 

Vreau să fie mândru când mă surprinde în timp ce mă aranjez pe fugă și să știe că fac asta pentru că nu aș reuși să mă simt niciodată suficient de frumoasă pentru el. Vreau să respire greu când mă miroase și nu pentru că nu aș mirosi bine sau corect din punct de vedere al etichetei... ci pentru că pur și simplu ar vrea să dureze momentul. Vreau să închidă ochii când mă sărută și nu pentru a se gândi la altcineva ci pentru a mă avea cu el și în prezent și în minte și în suflet. Vreau să îmi frământe pielea în palme pentru a-și pune amprenta pe trupul meu pentru că știe că mă învinețesc repede... și știe că va dura, că amprenta va fi acolo, cu mine.

Vreau să se strecoare lângă mine în pat ca și cum ar fi șiret fără să știu și vreau să tacă atunci când simte că nu mai este nimic de spus. Vreau să simtă nu să braveze și să îmi arate tot ce-i trece prin minte. Vreau să facă doar ce vrea și vreau să simtă că trăiește.

Vreau să mă caute când observă că nu sunt acolo și vreau să zâmbească atunci când și-ar da seama că oricum mă întorc. 

Pentru că...

Vreau ca primăvara să îi pregătesc surprize mai mici, mai mari atunci când se așteaptă mai puțin. Vreau ca vara să fug de el ca apoi să mă întorc din drum și să-i fug în cale. Vreau toamna să îl iubesc în ploaie și apoi să îi tratez răceala trupului și-n suflet să-i țin cald. Vreau ca iarna să îi sărut fiecare vânătaie, fiecare rană, fiecare cm pentru că dacă nici ăsta nu mai este anotimpul drăgălășeniei sub cearșafuri... atunci nu mai înțeleg nimic!

Vreau să fiu mândră de câte ori e mândru din orice motiv și vreau să nu mă mai satur de mirosul trupului său. Vreau să deschid ochii în timp ce mă sărută doar ca să văd dacă ai săi sunt închiși și apoi să zâmbesc și să mă simt copilăresc de prostuță. Vreau să-i strâng trupul în palme de câte ori el îl strânge pe-al meu până facem din trupuri unul singur... până plămădim vise, dorințe, și-alte cele.

Vreau să îmi încolăcesc piciorul în jurul său și să-mi lipesc obrazul de fața lui chiar dacă nu-i convine. Vreau să simt când simte pentru că știu că e natural și niciodată arogant și vreau să simt că trăiesc puțin dar bine ca un fluture din stomacul lui în timp ce ma simte acolo, prezentă.
Vreau să îl caut când nu e acolo dimineața și visez urât și vreau să zâmbesc atunci când mi-aș da seama că el poate fi acolo chiar și-atunci când nu e.

Pentru că...

Așa e perfect! De cele mai multe ori departe și mereu aparte când împreună...

2 comentarii:

Etichete