Sa Vedem...Sa Auzim...

Draga Domnule Boc, imi platiti si mie chiria?

2012-01-26T06:50:00.000-08:00

Numele meu este Elena.
Am 22 de ani si va scriu in calitate de om pe pamant, cetatean al patriei, absolvent cu carte la cap si somer cu norma intreaga.

In 2008 am plecat din provincie cautand sa studiez pentru ideea unui viitor mai bun. Stiam ce vreau, putere de munca aveam, dorinta de a invata nu ma parasise asa ca am ajuns la Capetala. Anul I de facultate a fost un wake-up call (semnal de alarma) pentru idealista din mine. Am inceput sa muncesc ca promoter impartind pliante la metrou pe timp de iarna, am fost rasplatita cu raceli demne de admiratie si am aflat ca facultatea privata nu-si bate capul cu studentul asa cum si studentul poate sa nu-si bata capul cu ea. Nu, nu rade inca... doar pentru ca facultatea si sistemul m-au dezamagit nu inseamna ca nu am invatat. Slava Domnului ca sunt autodidacta.
Dar sa revenim...
Visam sa fiu jurnalist. Sa imi expun ideile, sa fiu citita sau ascultata pentru ca aveam impresia ca am ceva de spus. S-a atenuat si impresia asta, devenind din ce in ce mai vaga. Notiunea de jurnalist, in Romania, oricum este supraestimata. Asa ca tot ce mi-a ramas a fost literatura. Cuvintele nu ti le poate lua nimeni atata timp cat nici tu nu renunti la ele. Si am scris, nenica! Si inca o fac... dar cine citeste proza erotica, fantastica? Eu nu ma intretin asezand vorbe pe foaie.
Asa ca m-am mobilizat si am trecut din job in job: asistent translator, hairstylist, make-up artist, secretara, bona, asistent vanzari.
Intre timp si intre joburi, fara sa imi dau seama, m-am trezit in mijloocul multimii din Piata Universitatii. Certata de babe frustrate si prea portocalii pentru sezonul asta, am realizat ca nu sunt acolo pentru niciun Arafat si pentru niciun alt personaj. Eram acolo pentru MINE! Babele tipau ca din gura de sarpe ca nu stim nimic, ca noi astia tineri am adus tara in halul in care este acum... constiinta mea se tavalea pe jos de ras in timp ce gura mea mima un sictir imperios.
Nu am instigat la violenta, nu am aplaudat nemerniciile dar in mintea mea v-am jupuit pe toti de vii. Si nu doar pentru ca existati ci pentru ca insistati sa ne trageti din jos... tot mai jos.
Nici macar nu am strigat vreun slogan laolalta cu restul multimii. Eu urlam inauntrul meu si asta a fost mai greu decat orice. Inca sunt ragusita.
Intr-una din zile am avut si afis propriu si personal, dupa cum bine veti vedea in josul paginii.
Si surpriza ba tati: nu m-a platit nimeni sa-l tin sus pana aveau sa-mi inghete creierii! Singura rasplata pe care as fi putut sa o primesc, ar fi fost sa va vad fetele de dupa gratii. Si asa cum spuneam mai sus, inca insistati sa tineti mainile pe ceva ce nu-i al vostru.
Rusine!
Stau si ma intreb daca observi tristetea din randurile mele, stimate dom'le premier. Daca nu, am de gand sa ingros eu acum textul ca sa puteti citi printre randuri!

NU VREAU:
-BARBATI DE TEAPA TA IN VIITORUL MEU
-O DEMOCRATIE MINCINOASA, FALSA
-UN PRESEDINTE CIUNT, SFIDATOR SI NESIMTIT
-COPII! PENTRU CA NU IMI PERMIT COPII!
-SA LAS RATE LA BANCI DREPT MOSTENIRE DE DREPT COPIILOR PE CARE NU-I VOI AVEA
-SA DAU SEX LA SCHIMB PENTRU UN JOB DE 800 RON PE LUNA
-SA PUP IN CUR PENTRU A PAREA MERITUOASA
-SA FIU INGRADITA DE O PSEUDO-LIBERTATE
-SA STAU IN CHIRIE TOT RESTUL VIETII
-SA FIU CORPORATISTA, NU M-AM NASCUT PENTRU ASTA
-SA TAC, PENTRU CA INCA MAI AM DEMNITATE
-SA VA LAS SA VA BATETI JOC DE VIITORUL MEU SI AL TUTUROR TINERILOR!

.................... e clar?!

M-am tot uitat la acele discursuri decupate din abecedarele pentru presedinti si premieri. M-am uitat cu scarba la atitudinea pe care o afisati, m-am uitat indignata la cum sfidati milioane de oameni afirmand ca ii intelegeti. M-am uitat la cum mergea blonda pe bicicleta de dragul dezvoltarii turismului, la cum Basescul invata sa nu mai rada in public cand recita "poezii" si m-am uitat la piticul harnic al Blondei ca Zapada cum dadea nametii din calea renasterii Romaniei... Imi faceti sila!

Am retinut in schimb ca aveti capacitatea de a solidariza cu noi, pentru ca intelegeti cat de greu ne este! ( Da, eram sarcastica.)

Si nu spun ca ar exista altcineva mai potrivit pentru a prelua carma, dar avem dreptul sa va cerem sa plecati!

Dragi domni si stimate doamne,
Ne-ati tras-o pe la spate cativa ani, apoi ne-ati intors cu fata pentru ca nu va rusinati cand sunteti priviti dar, un lucru nu veti reusi niciodata: sa ne faceti sa ingenunchem!

Sunt Elena, am 22 de ani si va contest actiunile prin care ne privati de dreptul de a duce o viata decenta!
Sunt Elena, si va cer impetuos sa PLECATI !!!

N.B.(Nota Bene) : Hmm...nu am vrut sa folosesc cuvinte prea mari pentru ca sunt un om simplu si pentru ca voiam sa am certitudinea ca veti intelege tot!

Goooool?!

2012-01-17T18:17:00.000-08:00

A trecut o luna de cand Dragostea m-a cam scuipat in fata, si-a luat catrafusele si apoi a plecat... iar. Probabil nu era Dragostea itself ci doar un boschetar bine deghizat. Greseala mea!

Tin sa mentionez ca acest post nu ia nastere ca o deplangere a acestui fapt sau ca un regret. Acest post este doar un post care trebuie tratat de boala grava pe baza unor simptome ca: sarcasm, dezinvoltura si lipsa de exercitiu.

Asa ca hai sa punem cartile pe masa si sa vorbim deschis!

Dragostea s-o bata vina
Apare si dispare!
Si ca sa imi iasa rima,
E rara... ca o fata mare! - versuri de 4 dimineata

Cum se iubeste acum si de ce?
Se iubeste instinctiv si pe fuga? Se iubeste ca pretext pentru sex nemaipomenit? Se iubeste din teama de a nu fi singuri? Se iubeste intr-un anumit interval orar si doar pentru o anumita perioada de timp? Daca da... atunci la naiba, trebuie sa imi cumpar o agenda si sa tin un orar. Nu m-a pregatit nimeni in scoala pentru acest tip de exercitiu, dar imi voi da silinta.

Am descoperit de-a lungul timpului ca, iubirea/dragostea sunt supra-apreciate in acest secol si ca, de asemenea, pot fi optionale, intr-un fel sau altul.
E ca si cum am fi dotati inauntrul nostru cu niste cipuri care genereaza informatii in legatura cu intensitatea, sinceritatea, durata sentimentelor pe care ajungem sa le nutrim pentru cineva.
Suntem niste robotei programati sa mancam, sa dormim, sa futem, sa traim si sa murim.
Si ca totul sa fie mai amuzant, s-a aruncat la fileu aceasta minge numita vag, "love".
Regulile jocului sunt simple: nu sunt reguli! Asa ca fiecare se descurca cum poate astfel incat sa iasa castigator... mai mult sau mai putin.
Ideea de baza este una relativ simpla: iubeste si lasa-te iubit in speranta ca nu vei suferi.
Sunetul de start se aude in zare asa ca, hai sa jucam!

Dupa aceasta introducere si prezentare a regulilor, ne intoarcem la a fi noi insine, pasand din cand in cand la persoane care rasar in viata noastra. De cele mai multe ori mingea se intoarce la noi, dar cand ramane in terenul advers e loc de artificii.
Acum, cine poate ghici sau spune cat va dura pauza? Pai... NIMENI!
Si de aici si intrebarea: de ce mai jucam daca in orice moment riscam sa luam balonul in plina fata sau in plina zona pelviana?!

Cred ca avem nevoie de un arbitru totusi!

Acum, ia spunti-mi voi... de ce iubiti?
Si dupa ce se termina toata povestea asta cu amorul teoretic, pur si nesfarsit... ce se intampla?

DULCE NOVEMBRE

2011-11-03T04:31:00.000-07:00

Da, oficial e toamna!
Frunzele picate pe toate strazile precum niste domnite care cedeaza prea usor, aerul rece care sa te faca sa inlocuiesti cearceaful cu o patura groasa, luna constiincioasa care insista sa intre in tura mult mai devreme, toate acestea trezesc in mine eterna indragostita de noiembrie.
Asta este luna in care orice se poate intampla, este luna iubirii si a pasiunii, este luna nasului rece si rosu sarutat in fuga, este luna micului dejun bogat, este anotimpul imbracat in arome pariziene. Uitasem cat mult imi place sa zambesc toamna!

Stau la birou si ranjesc mai mult sau mai putin stupid. De cateva zile simt o pereche de brate care parca ma cuprind chiar daca nu sunt aici. E placut, reconfortant, linistitor. E ca si cum toamna ma calauzeste si ma transforma in propria-mi mare pasiune. Da, luna asta voi face de toate, luna asta reaprind focul dragostei pentru mine insami.

DULCE NOVEMBRE,

Permite-mi sa ma prezint. Sunt Elena!
Iti scriu pentru ca vreau sa te cunosc mai bine. Vreau sa stiu ce zace in spatele cortinei aramii, vreau sa te vad asa cum esti de fapt. Vreau sa te iubesc atunci cand plangi si atunci cand zambesti inseninand universul. Vreau sa iti simt aroma si sa fac dragoste cu Maiestatea Sa Vantul.
Nu stiu cum te vad altii, dar pentru mine esti nepretuita! Trebuie sa ma lasi sa iti demonstrez asta!
Intentiile mele sunt serioase... nu vreau o aventura. Vreau sa fii a mea cu adevarat! Vreau sa facem totul impreuna: sa zambim impreuna, sa fim triste impreuna, sa ne indragostim impreuna, sa cantam impreuna versuri nascocite in Imparatia Timpului. Vreau sa plecam la drum impreuna si sa stam pe loc in acelasi timp, pe acelasi loc.
Nu iti fie teama! Nu iti cer sa fii iubita mea! Tu iti apartii, nu poti fi a nimanui, poti fi doar a tuturor!
Tot ce imi doresc e sa te stiu mereu aici! Dau 11 luni din an pentru Novembre, draga mea!
Dulce Novembre, daca si tu ma vrei, deschide-mi inima si strecoara-te repede, repejor inauntru fara sa te vada careva. Asta trebuie sa ramana intre noi!

Foto: http://www.flickr.com/photos/dlennis/2140997596/in/photostream/

Intr-o mare de curve

2011-10-27T05:20:00.000-07:00

Ce trista este soarta barbatului contemporan!
Este un biet nenorocit care traieste cum poate, cum prinde... si uneori poate cum isi asterne.
Barbatul are o utilitate relativa, acum. Nu se stie exact la ce foloseste. De ce sa se stie, la ce bun?

Barbatul zilelor noastre se plange de femei.
Barbatul zilelor noastre afirma ca el ar intelege daca ar fi ceva de inteles.
Barbatul zilelor noastre e un etern pustan pubertin cu cosuri multe pe nas si frunte pentru ca nu cauta in DEX definitia termenului "maturizare".
Barbatul zilelor noastre sufera pentru ca se implica prea mult, de prea multe ori.
Barbatul zilelor noastre este brav, darz si sincer graitor.
Barbatul zilelor noastre are capacitati nespuse... si nestiute.
Barbatul zilelor noastre iubeste.
Barbatul zilelor noastre.... nu, nu mai am nicio idee.

Nu obisnuiesc sa mint atat de mult intr-un singur post!

Auzeam recent cum barbatul zilelor noastre isi plangea de mila ca toate femeile sunt curve!
Psst... femeile sunt curve pentru ca voi le transformati in curve!
In general, femeile sunt doar femei.

Dintr-o mare de curve, salut barbatul care mai stie sa fie barbat!

Realitate paralela - Iluzoriu

2011-10-21T01:30:00.000-07:00

Ploua.
Afara ploua.
Afara ploua puternic.

Pamantul inspira si expira la unison cu mine. Emotiile pe care mi le transmite natura ma transforma.
Vad peste tot locul masinarii de mare tonaj. Sunt suspendate si se balanseaza dispretuitor pentru a ma ameninta.
- Dar eu nu am facut nimic! le tip indignata. Nu imi mai e frica, nu astazi!
Imi descretesc fruntea si le intorc spatele in timp ce ma indrept spre alte si alte zari schilodite emotional de oameni care nu isi merita soarta.
Natia nu mai pulseaza valoare in venele nimanui din pacate.

Si merg, si merg si admir cladiri uriase care exagereaza: mananca prea mult si cresc prea repede. Se hranesc doar cu suflete => oameni dispar dar, nu va temeti, sunt cladiri peste to' locul! Va scuip, ba!

Si-i dau tot inainte. Pe o straduta ma intampina un monstru deghizat in maimuta. Zice ca-l cheama Printu' si ca daca ma scoate la o cafea poate ne-o si tragem ca, na, asa se face acum. Ma dezgusta asorteul sau si aleg sa il ignor. In capul meu inca se mai citesc carti si barbatii fac curte femeilor care vor casa cu gardut alb la intrare.

O miscare gresita ma arunca in gura leoaicelor deghizate-n antilope. Tarfe deghizate-n femei cu principii trag de mine sa ma descoasa. Cica operatiile nu dau bine si taieturile de pe suflet nu mai sunt fashion, fata! De fapt sufletul in sine sa dispara! Sexul nu trece pe acolo, chiria costa mult, asa ca la ce sa-l mai tin? Ha! Ce tampite absurde sunt domnitele astea cu iz de sperma! Nici muntele ala de bulendre aruncate-n van peste tot nu le va ajuta niciodata cu nimic... nu vor putea acoperi trupurile lor murdare si rusinea pe care o simt eu privindu-le.
- Imi faceti greata! Ati auzit? Toate vreti sa fiti curve, toate vedeti femeia ca pe materie prima! Permiteti-mi sa vomit pe trotuarul vostru!
Si le vad venind in fuga spre mine gata, gata sa faca parada la arderea mea pe rug. Cica propovaduiesc erezie.

Si dispar din peisajul lor, aterizand elegant intr-un fotoliu uriaaaaaas. Aici sunt martorul principal in mai multe procese de furt si manipulare, procesele fiind in plina desfasurare. Asa ca, ma asez confortabil si stau atenta. Draci in costume elegante baga maini in buzunare, in genti, in conturi, in oameni si sterg tot. Tin gura deschisa in timp ce nici macar nu se uita in urma sa vada ce prapad au lasat. Nu doar sterg, ei sug de asemenea. Sunt indignata si ma sperie! Cu cat incerc sa ii opresc cu atat ma afund mai tare in fotoliul asta nenorocit, si ma tot duc, neputincioasa, in gol.

In golul asta, cadavre de copii mici plutesc pe langa mine. Sunt mici, mici si tristi. Sunt morti, dar vii pentru mine. Nu ii cunosc dar ii stiu pe toti. Le stiu cazul, le stiu durerea, le vorbesc pana si limba. Sunt copii carora nu li s-a dat voie sa iasa in lume, copii facuti si ignorati, copii pentru care isteria parintilor a fost fatala, copii fara noroc. Sunt nevinovati!!!! - - Ma aude cineva???

Vocile au spus ca mi-ar prinde bine ceva timp liber. Au spus ca am probleme comportamentale si ca, poate, o vacanta m-ar ajuta.
M-au trimis intr-un parc de distractii. Peste tot sunt pancarte si bannere de mari dimensiuni, viu colorate. Toate ma anunta ca voi petrece grozav timpul si ca pot sa aleg dintr-o gama variata de activitati: crime spontane, violuri, incendieri, batai, prostitutie, etc. si totul G R A A A A T I S !!

- Asta nu e lumea meaaaaaa!!!! Eliberati-ma pentru ca eu oricum sunt libera!

Am picat in fund, in hal de praf. Plangand ma uit in jur.
Nu mai e nimic.
E praf!
E un crematoriu in aer liber. A ars tot. Au ars ei tot!!!
Stau si ma tavalesc de durere in pulbere de omenire.

Ploua!
Afara ploua!
Afara ploua tare!
Nu e un lucru rau, imi spala mie chipul si voua pacatele.
Dumnezeu (ala care sau asa cum o fi el) sa va ierte!

Apostol Marcu: Error!

2011-10-16T13:58:00.000-07:00

Intotdeauna m-am intrebat de unde vine ranchiuna. De unde apare incordarea si distantarea?
Este ciudat sa vezi cum o persoana se poate detasa, fara niciun fel de probleme, de persoane dragi.
Prietenia este relativa, dar importanta.
Astazi m-am lovit de ce ma temeam mai tare in ultimul timp. M-am lovit de vocea rece si dispretuitoare a celui mai vechi prieten al meu. Si atunci mi-am dat seama. Sunt dispensabila! Un simplu "Alo", folosit cu intonatia potrivita, te poate face sa realizezi cat de putin ai ajuns sa contezi. O pauza in discurs te poate face sa iti dai seama de faptul ca telefonul tau probabil deranjeaza, pentru simplul fapt ca nu mai exista subiecte comune sau macar interes pentru inceperea unei conversatii banale.
Bun, apelul meu nu a dus la nimic concret, decat la o balbaiala penibila din partea mea, si la aproximativ 1 minut irosit de persoana de la "capatul celalalt al firului". Dupa ce am inchis, gafaind ca dupa un maraton, m-am intins in pat si am inceput sa ma intreb in ce consta de fapt prietenia.

Presupune sa fii dragut, sa ajuti, sa asculti, sa vorbesti, sa respecti, sa indrumi, sa sfatuiesti, sa induri, etc?
Dar cine stabileste parametrii prieteniei? Cine pune limite si cine ingradeste ceea ce se intampla intr-o prietenie? Ei bine, nu am nici cea mai vaga idee! Tot ceea ce stiu e ca la un moment dat se sfarseste. Da, oamenii se pot detasa! Da, oamenii se pot lipsi de prezenta ta chiar daca 20 de ani ai fost/a fost acolo! Da, oamenii fac asta!
Am citit destul de mult pana acum, dar mai devreme mi-am dat seama ca nu am citit despre relatia asta care uneste doua sau mai multe persoane. Si cum nu era asta momentul potrivit pentru a ma apuca de devorat cine stie ce studiu sau tratat pe aceasta tema, am facut ceea ce face omul secolului XXI: "google it!". Am gasit tot felul de definitii si absurditati, dar trei citate mi-au atras cu adevarat atentia.

Strasnica mea prietenie care a depasit furtuni si alte obstacole in timp, s-a sfarsit tragic in urma cu aproximativ 3 luni. Legatura inca exista. Dar e ciudat sa fii ruda cu o persoana care nu iti mai este prieten. Da, luam masa de Craciun impreuna, dar cafeaua o bem la mese diferite => situatie ciudata si delicata din punctul meu de vedere. Nu am vorbit niciodata despre asta de cand s-a terminat. Dar simteam ca asta este momentul. Initial, intentionam sa scriu o scrisoare. Si apoi am vazut urmatorul citat :
"Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. – Antoine de Saint Exupery". Da, mai mult ca sigur imi scriu chiar mie. Dar, stii si tu, asta ajuta.
Apoi m-a frapat altceva :
"Prietenia nu rezista nici in jigniri, nici in infrangeri. Ea moare. – Titu Maiorescu".
Tipul asta chiar stia ce spune! Prietenia MOARE cu toate ca nu e palpabila. Cum si cand imi dau seama ca a murit? Cand nu mi se mai raspunde dragut la telefon, cand trimit mesaje la care nu primesc raspuns, cand sunt ignorata? Daca este intr-adevar asa, atunci va invit, cu parere de rau, la funeralii, weekendul viitor. Sau, in fine, in oricare alta zi.
Am stabilit si treaba asta cu disparitia prematura a sentimentului nobil care se presupune ca poate lega persoane pentru totdeauna. Totdeaunul meu e aici, acum sa inteleg ca sunt vaduva? Vaduva, nevaduva, incerc sa stabilesc cauzele decesului. Renunt la literatura, si ma transform in propriul meu legist.
Momentul: acum aproximativ trei luni
Cauza: neintelegere, cauzatoare de moarte
Vinovat: aparent, subsemnata
Ok, asta nu ma ajuta cu nimic, pentru ca tot nu pricep nimic. Tot ceea ce stiu este ca vreau sa fac ceva sa schimb situatia, si nu mi se acorda ocazia. Asta inseamna ca nu mai sunt dorita, nu? Presupun ca insistentele mele sunt pe cat de inutile, pe atat de enervante, asa ca aici e Ramas Bun-ul.
"Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi." – Antoine de Saint Exupery
Nu, draga mea, nimic, niciodata nu te va inlocui. Dar tot nenea asta mai spune si ca nu are niciun sens sa cersesti prietenia.
Asa ca, eu parchez aici, cobor din masina, si am grija sa-i dau foc.
Nu stiu daca asta ajuta, dar poate macar me incalzeste cu ceva. (Get it?, foc, incalzit..hehe!)
Si, poate pentru tine a fost/ este usor; pentru mine, NU! De cate ori iti vei aminti de mine, sau daca se va intampla sa imi duci dorul, oricata ranchiuna ai simti cand iti vine numele meu in cap, aminteste-ti ce spun acum ca fiind un citat tipic mie in noptile de King Chicken :
Apostol Luca, oricat de suparata ai fi si oricate greseli am face,e posibil sa ajungem toti in Iad. Nu ar fi dragut sa mergem impreuna macar?
Anyway, postul asta nu stiu daca isi are rostul, dar ce naiba?
Noapte bunaaaaa!

Timp

2011-09-29T19:38:00.000-07:00

Timpul...
Timpul este un nebun, un nebun ireversibil. Un fior schizofrenic. Trecut, prezent si viitor, toate laolalta inghit oameni si vietile lor.
Ce am fi fara timp? Ma intreb asta pentru ca, stiu ca timp ar fi si fara noi, dar noi fara el...?
Iar e una din alea, una din noptile alea in care nu pot dormi, una din noptile destinate gandurilor, muzicii bune si tigarii tarzii.
Sunt plina de de toate si am tendinta de a gandi in exces. Poate nu am multa minte, dar pe aia pe care o am, o exploatez fara mila.

Ma uit la mine in oglinda si la necunoscuti pe strada. Asa vad cum timpul trece. Asa vad regrete sau motive de bucurie, amaraciune sau implinire. Privesc in jur si vad doua categorii de oameni: cei care aleg intotdeauna drumul sigur si deschizatorii de drumuri. Acum stau si pun in balanta timpul si faptele mele si imi pun INTREBAREA: eu unde ma incadrez?
La dracu', am 22 de ani! Asta este varsta noilor inceputuri, varsta destinata incercarilor si predispunerii la greseli constructive, varsta la care esecul pare probabil, etc.
Tranzitie!
Da, am 22 de ani, sunt libera, gandesc mult, o dau in bara, cresc, ma maturizez, invat pe pielea mea si incerc sa-mi conturez personalitatea. Eu sunt Eu, nimeni si nimic nu-mi poate lua asta, poate doar Timpul.

Imi asuda palmele si simt ca ma sufoc. Nu imi este rau fizic. Este doar o stare de agitatie, un atac de panica inofensiv care ma transpune intr-o alta lume in care eu sunt alta Elena, alta Acadea.
Scopul si durata vizitei? Nu am idee.
Stiu doar ca privesc, ma privesc din exterior. Imi vad aura, visele si zbuciumul. Vad si drumul pe care l-am parcurs pana aici. Sunt inconjurata de prime propozitii rostite peltic, de caiete Tip I, de primul sarut si prima dezamagire, de fosti colegi si BAC, de iubiti si familie, de durere si fericire, de alegeri si infranari.
Si realizez un lucru!
Da, am comis greseli, mari sau mici, dar nu vad nicio Infrangere. Nu, nu am fost si nu voi fi infranta de decizii proaste. Toate, puse cap la cap m-au ajutat. M-au intarit si mi-au oferit curajul de a continua. Asa ca pun un picior in fata celuilalt si continuu sa merg pe drum salbatic. Asfaltez soseaua vietii mele in timp ce merg pe ea. Nu, nu sunt eu persoana aia previzibila si calculata. Sunt impulsiva si visatoare, increzatoare si ambitioasa.
Eu aleg ca Timpul sa fie de partea mea!
Cine imi poate spune ce pot sau nu face? Cine imi pune piedici?
Nimeni nu poate face asta!
Asa ca, probabil, voi continua sa fac greseli sau sa ma impotmolesc. Asta este viata! O faci de oaie din cand in cand, dar ai grija sa aterizezi in fund, nu in genunchi, te ridici, te scuturi si multumesti pentru invatatura. Nu mergi de-a busilea toata viata, dar nici nu te nasti mergand drept pe picioarele tale asa cum nici nu te doare daca nu te lovesti.
Toate sunt etape. Etape pe care, Maria Sa Timpul, ni le pune la dispozitie.
Da, poate inca nu stiu unde imi este locul, poate nu stiu ce ma asteapta maine. Dar stiu ce am azi, ce am acum. Poate nici nu am habar de ceea ce voi face in continuare. Ceea ce stiu insa, este ca, Ceva tot voi face. Un Ceva considerabil pentru ca refuz sa fiu doar o Oarecare. Nu voi trai la nesfarsit, si la 60 - 70 vreau sa am despre ce sa vorbesc cu intelepciune, si vreau sa vorbesc in cunostinta de cauza.

Asa ca, scuzati-mi sinceritatea, dar eu vreau sa fiu aia care paveaza, greseste, creeaza. Vreau sa am habar despre ce inseamna Viata de fapt. Doar dati-mi putin Timp!
Timpul... Timpul nu poate fi controlat sau izolat.
Dar el, Timpul, poate fi un sfetnic bun, un prieten de nadejde. Cu replicile potrivite si curajul nebunesc caracteristic varstei, Timpul poate fi convins sa fie unicul ostas in armata mea, unicul ostas de care as avea nevoie.
Acum, ma intorc la masa tratativelor si va las cu propria constiinta, pentru ca toti avem de purtat batalii sau chiar razboaie.
Noapte buna sau... in fine, Buna dimineata!

Simplu, ori ba?

2011-09-15T09:04:00.000-07:00

Iar a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris.
Acum 2 saptamani plecam la drum. Azi relatez de la destinatie.

Sunt in Timisoara, la 600 km distanta de casa si de tot ceea ce stiam, la 600 km distanta de iubirea neconditionata a familiei si a prietenilor.
Sa va spun pe scurt povestea mea... pe scurt pentru ca oricum nu e lunga.

Am ajuns in inima Banatului, m-am indragostit pentru a doua oara de iubitul meu, m-am angajat cu forme legale si muncesc in fiecare zi pentru a perfectiona conceptul de a o lua de la 0. Sunt un fel de Gulliver intr-o tara a piticilor. Nu sunt ratacita sau speriata, sunt doar putin aeriana. Dar procesul de cunoastere cere timp si, implicit, rabdare.
E placut sa ai langa tine o persoana pe care sa o poti iubi, respecta, analiza. E si mai placut sa constati la sfarsitul zilei ca o cauti prin pat sa o strangi in brate doar pentru ca-i iubesti atat calitatile cat si defectele.
Recent, am primit observatii din partea celui pe care il iubesc. Mi s-a atras atentia ca gesturile de tandrete si afectiune sunt mai vizibile cand suntem acasa decat atunci cand suntem pe strada sau, in fine, in alta parte.
Initial nu am stiut cum sa reactionez pentru ca din punctul meu de vedere aceasta problema nu era reala. Ceea ce nu stiam era ca, era pe cale sa devina reala.
Au urmat tot soiul de discutii avand ca radacina aceasta nemultumire a partenerului meu si astfel am ajuns aici, scriind despre asta.
Intotdeauna am crezut ca universul indragostitilor este in locul in care acestia convietuiesc. Toate micile sau marile gesturi de afectiune care intretin o relatie se petrec in casa. In spatiul acela comun in care cei doi se regasesc cand se aduna de pe drumuri. Oboseala si greutatile se pierd in camera in care, doi oameni care se iubesc, respira acelasi aer. Strada, cafenelele sau parcurile sunt medii in care omul are gesturi reflex, medii in care dulcegariile palesc oarecum.
Ma aflu intr-un oras nou, oras in care cunosc oameni cat degetele de la o mana (nu ca ar fi ei asa mici, dar numarati atatia sunt) si ma aflu aici pentru a-mi croi un drum alaturi de persoana draga.
In ceea ce ma priveste lucrurile sunt foarte simple: traiesc, iubesc si sunt eu insami. Dar ma lovesc de el ca de un zid, si doare! Ne iubim dar suntem doi oameni diferiti. Libertatea mea de gandire, exprimare, miscare este infinita, dar ingradita oarecum de compromisurile care se fac in cuplu. Asteptarile pe care el le are imi limiteaza posibilitatile de a fi EU. Trebuie sa fiu atenta cum vorbesc, cu cine vorbesc, cum merg, daca il tin de mana, cum ii vorbesc, cum ma exprim, cum ma comport in/inafara casei, etc.
Astea nu sunt doar detalii?
Ba da! Dar sunt detalii pe care el le analizeaza la sange. Sunt detalii care fac diferenta intre noi, sunt detalii care la sfarsitul zilei este posibil sa se transforme in probleme. Este usor sa iubesti. In schimb este greu sa multumesti persoana de langa tine.
Destul! Vreau sa ma cititi si sa ma ajutati.
Stiti ca v-am spus despre cum mi-am luat inima in dinti si am plecat intr-un loc nou, lasand acasa persoane dragi si tot restul lucrurilor pe care le cunosteam cu adevarat.
Ok.
Problema zilei este urmatoarea: Este sau nu logic si firesc sa imi fie dor de oamenii si locurile dragi?
Este sau nu firesc sa am nevoie de timp de acomodare?
Este sau nu firesc sa am stari contradictorii sau sa am momente de melancolie?
Este sau nu firesc sa am nevoie de intelegere?
El imi spune ca ar trebui sa ma multumesc doar cu el, ca nu e normal sa am stari de genul acesta, ca nu poate sa ma inteleaga. Un "fin" psiholog se pare ca ii da si dreptate. Unde se pierde simplitatea?
In toate cacaturile astea!
Stiti, cred ca uneori capacitatea cuiva de a intelege si de a sprijini face diferenta. Capacitatea de a intelege si respecta trairile celuilalt da viata, intretine si intareste o relatie.
Dar eu am vorbit destul... Va las pe voi acum.

The Unknown

2011-08-26T03:58:00.001-07:00

Sunt iarasi la biroul tatalui meu. Acelasi soare zambeste la fel de dupa perdea, aceeasi senzatie ma incearca asa cum o facea candva. Asa ca sa incerc sa scriu. De ce nu? Oricum asta fac cel mai bine... simt, gandesc si scriu.

Iar plec la drum. Alta calatorie, alta mancare de peste. Iar imi iau ramas bun de la cei dragi si bunica mea iar ma conduce cu ochii in lacrimi pana la usa. Iar imi fac bagajul si iar imi dau seama ca am prea multe.
Cineva ma intreba de ce fac alegerile pe care le fac, ce o sa fac cu viitorul meu, ce planuri am.
Hm, am invatat ca deciziile pe care le iau sunt doar ale mele si ar trebui respectate de ceilalti indiferent de ce am eu de invatat sau de tras din asta. De asemenea, mai stiu si ca nu vreau totul de-a gata. Tot efortul pe care il depun in incercarea de a-mi gasi calea, si tot greul pe care il intampin pe unde ma poarta pasii (sau C.F.R-ul)ma ajuta sa devin un alt om. Un om mai bun poate, un om care sa stie ce are de facut, un om care sa aiba si ceva de povestit dar si ceva de spus.
Nu stiu prea multe despre viitorul meu, dar stiu ca ma imping singura de la spate, stiu ca ma agit si ca ma chinui acum, in prezent, pentru ca intr-o zi sa pot spune cu zambetul pe buze ca sunt OM MARE si ca meritul este al meu.

E mare treaba sa fii mic si sa te vezi cum cresti, sa vada si altii cum cresti.

Nu imi mai e teama sa fac alegeri. Nu imi mai e teama de necunoscut. Stau fata in fata cu ceea ce va sa fie si pot sa afirm cu nonsalanta ca am puterea de a pava usor-usor drumul meu. La ce bun sa fii in varf de la inceput cand stii ca de acolo poti ajunge repede jos? Maretia nu consta in a fi tu sus, maretia consta in a sti cum sa te mentii acolo. Si asta este o lectie pe care o inveti plecand de jos si memorand pasii pe care ii faci astfel incat sa nu uiti ca acolo nu vrei sa te mai intorci.
Greutatile motiveaza omul perspicace si il ajuta in ceea ce ISI construieste.

Drumul catre necunoscut - Poate ca e dificil, poate ca cere timp dar unde ar mai fi farmecul daca as porni pe un drum gata batatorit? Nu as alege o cale dintre cele mai usoare, nu as vrea sa imi insult inteligenta si forta de care da dovada spiritul meu.

Drumul catre necunoscut - Ascultati la mine: voi merge ORIUNDE atata timp cat voi merge pe picioarele mele si voi zbura ORIUNDE atata timp cat am grija de aripile mele!

N.B. : Poate postul acesta nu este stralucit, si poate scrisul meu este din ce in ce mai banal, dar stiti ceva? Greutatea sau complexitatea cuvintelor mele sunt mai putin importante. Ceea ce conteaza cu adevarat este valoarea invataturii sau concluziei de dincolo de cuvinte.

Calatorii placute, dragii mei!

Motive. Calatorie. Eu => Fara titlu

2011-08-07T09:59:00.000-07:00

Totul se intampla cu un motiv, spun ei. Si poate ca au dreptate, dar de ce suntem judecati atunci cand nu suntem capabili sa deslusim motivele pentru care simtim, sau actionam intr-un anume fel?
Intreband "de ce" automat si eu astept motive din partea altora, deci, se pare ca nu mai scap de treaba asta.

De ceva vreme ma tot doare sufletul. Si nu pentru ca m-as fi ranit in vreun fel, ci pentru ca nu reusesc sa ma fac inteleasa... sau nu vreau sa ma fac inteleasa. Cred ca doar am vrut sa fiu lasata sa traiesc. Dar oamenii sunt rai fara sa vrea, judeca fara sa vrea, ranesc fara sa vrea. Si ranesc din cauza unor tampenii marunte... iar eu stiu ca lucrurile marunte ar trebui sa ne faca fericiti, nu sa ne faca sa suferim. In fine, cred ca in lumea mea se traieste si se simte altfel.

Am invatat ca nu exista greseli mici ori mari, exista doar greseli. Si greselile exista pentru ca nu toti simtim la fel. In momentul in care ceva te deosebeste cu mult de turma, de multime, ori gresesti ori esti pe'a din-doaselea. Suntem inzestrati cu stupizenie si profitam la maximum de ea. Nu vom sti niciodata sa fim simpli, si atat. Cred ca suntem programati genetic sa suferim, sa ranim, sa uitam, sa avem regrete.
De la zi la zi constientizez si urasc ceea ce, poate, zace in noi.

Nu stiu exact nici de ce sunt trista, nici de ce am sufletul greu, plin... sau, in fine, gol.

SUNT UN HAIDUC AL GENERATIEI MELE si invat sa traiesc cu asta.

Tristetea poate fi constructiva sau distructiva, dar avem totusi capacitatea de a trece peste.

.....................................................

Viata mea de abia incepe si, asa cum a spus si draga mea verisoara mai mare si inteleapta, si greul abia acum incepe.
Sa vedem unde m-o duce toata tarasenia asta.
Nu am avut niciodata lesa, dar ma cam simt incoltita de prezent. Nu sunt atat de slaba sa ma plafonez, dar pentru ca sunt puternica imi permit sa sufar fara sa cunosc MOTIVUL. Cred ca ma calesc si atat.
Cred ca invat despre simtaminte, si nu e usor. De fapt, nimic nu e usor daca ai constiinta.
A plecat trenul. Stau pe locul 44 in calatoria catre viata. Am plans de fata cu necunoscutii de pe celelalte locuri. Parea ca se intreaba de ce. Nu as sti sa le raspund. Nici eu nu cunosc MOTIVUL.

...................................................

Oamenii sunt rai si inversunati. Fericirea nu mai este nici pura nici gratuita. Unii se vand pentru vicii, altii pentru iluzii.
Cine spunea ca o calatorie este usoara, e clar inconstient. Viata nu e atat de simpla, chiar daca trecutul si prezentul ne apartin. Viitorul ne face uneori sa actionam cu stangacie. Iluzia a ce va fi nu ne mai hraneste ci, din pacate, ne mananca din energie.
Da, cum spuneam, oamenii sunt rai, sunt lacomi si nesiguri.
Cred ca cel mai mare defect al nostru, ca oameni, este atitudinea pe care o avem fata de altii, fata de majoritatea, fata de toti exceptandu-ne pe noi. Avem o perceptie unica asupra lumii si a oamenilor. Dar, trist este fapul ca este una gresita : vedem si auzim ce vrem. Adevarul zace ratacit pe undeva.

Ieri stateam pe locul 44 in calatoria catre viata, astazi nu mai stau niciunde.

E trist sa pot observa cu proprii-mi ochi cum zambesc fete schimonosite de atata hainitate. Nimic nu mai pare real inafara de amaraciunea prezentului.
Fiecare isi vede interesul propriu si asa ajung sa desconsidere. Raportul Calitate Umana - Pret nu este nici imbucurator nici nu ajuta. Ca si calitate, umanitatea se scalda in rahat, scuzata fie-mi expresia.

Lasand generalizarile si generalitatile la o parte, ciudat e ca imi dau seama ca inca ma las afectata de malitiozitatea unora.

As vrea doar sa fiu lasata sa traiesc, rogu-va cu ochi senini!
Despre mine, mai multe, mai tarziu.
Acum, traiti voi!

Totul se intampla cu un scop...

2011-08-06T22:26:00.000-07:00

Aseara am promis ca postez. Nu am putut. Am vrut, dar nu am putut. Nici acum nu pot posta ceea ce am vrut... dar ceva trebuie sa scriu. Ceva cu care m-am trezit in gand. Ceva la care ma gandesc zilnic. Ceva care cred ca va ajunge sa faca parte din mine si din viata mea....

Calatoria vietii nu se presupune a fi usoara, dar trebuie sa imi amintesc ca nici imposibila nu e.
Acum ceva timp m-am urcat in tren si am plecat. Nu am incercat sa ma indepartez de ceva, am vrut doar sa vad ce ar putea urma pntru mine.
Singurul lucru dificil a fost faptul ca orice calatorie mi se parea prea lunga. Asta nu din cauza ca intr-adevar ar fi fost lunga calatoria ci din cauza faptului ca plecam singura la drum. Dar la urma urmei, o femeie singura este mult mai puternica pentru simplul fapt ca isi apartine.

Cel mai repede am invatat ca nimic nu e ceea ce pare. Oamenii sunt si vor fi din ce in ce mai rai.
Fiecare traim asa cum alegem sa traim. Sfaturile si parerile celor din preajma noastra pot influenta, dar atat. Dumnezeu (oricare ar fi el) este stapan pe destinul nostru, noi il administram asa cum consideram de cuviinta, restul este decor.
Dar daca filmul are un decor prost, atunci nimic nu e in regula.
Eu inca incerc sa imi dau seama cum putem trai, cum putem fi fericiti daca rautatea unora isi face loc in prezentul nostrum. Ignoranta nu ajuta intotdeauna si atunci simtim, atunci incepem sa suferim.

Pornisem la drum gandindu-ma ca sunt si ca ma simt singura. Pornisem la drum simtind cum golul din stomac imi fuge direct in suflet. Cred ca acela a fost momentul in care am inceput sa cred ca va fi ceva mai mult de un job de sezon, am inceput sa cred ca tot ceea ce mi se intampla are o semnificatie anume si un scop bine stabilit.

Litoralul pustiu si marea nervoasa erau tot ce conta. Eu eram si nisip, si soare, si ploaie, si apa sarata, INFINIT. Dimineata eu eram rasaritul si seara apus, ziua eram soare si noaptea luna. Dar eram eu pentru mine. Nu straluceam in universul nimanui.

Treptat, oamenii mi-au demonstrat si amintit ca sunt nepasatori si meschini . Si nu stiu sigur cum merg lucrurile: atunci cand esti fericit, apare ceva care iti umbreste veselia, sau o fi invers… nici nu conteaza, important este ca rautatea altora a fost absobita de el.
Au fost de ajuns cateva minute ca sa imi dau seama ca el insumeaza toate lucrurile de care aveam mare nevoie. Ma gandesc si imi place sa cred ca e mai mult decat chimie, mai mult decat atractie fizica.
Ma gandesc ca el a aparut pt mine la momentul potrivit, si eu am fost acolo cand avea nevoie. Cineva mi-a spus ca nu e un cliseu ce mi s-a intamplat, ci ca, de fapt, asta este frmusetea dragostei : imprevizibilitatea. => am asteptat mult timp pana mi-am castigat dreptul de a pronunta acest cuvant in acest context.

Tu stii cine esti, eu stiu ca citesti, stiu si ca sunt in gandul tau; acum ma adresez tie :poate te gandesti ca termenul de “dragoste” are o greutate prea mare, dar vreau sa te linistesc. Dragostea se naste din lucruri marunte si simple. Trebuie sa fim mandri ca simtim . Ar trebui sa fim onorati ca ne numaram printre persoanele care nu au uitat ca iubirea si frumusetea se simt, nu se canta, nu se scriu, nu se deseneaza, nu se explica…Asadar “dragostea” este ‘al mai nobil si simplu sentiment, greutate ii dam noi prin pasiunea cu care ne gandim unul la celalalt, prin dorinta si prin ceea ce starnim in noi atunci cand ne tinem de mana. M-ai intrebat daca ma poti tine de mana. Da poti sa o faci incepand de acum, dar sa nu-mi dai drumul. Nu stiu daca te tine am nevoie, sau daca tu ai nevoie de mine, nu stiu exact cine esti asa cum nici tu nu stii cine sunt dar ceva imi spune ca trebuie sa aflam. Poate a trebuit sa trec prin tot ca sa te intalnesc pe tine. Poate tu a trebuit sa treci prin ce ai trecut ca sa ma intalnesti pe mine. Sau poate suntem nebuni si e doar un foc de paie care se va stinge de la sine. Tot ce stiu e ca am nevoie de tine in prezentul meu, am nevoie sa te cunosc asa cum meriti si sa ma fac cunoscuta asa cum merit.

Ti-am mai spus, daca s-a intamplat, s-a intamplat cu un scop.

Doar una din alea

2011-06-01T14:32:00.001-07:00

E una din serile alea in care prefer goliciunea.
Nu pot nici sa mananc, nici sa-mi hranesc sufletul.
Ascult muzica si am deschis geamul ca sa aud cum respira natura dupa ploaie. Si eu si ea ne-am imbaiat asta seara !

Sunt lucruri care cer timp exact cand noi nu avem de unde oferi. Sunt trairi care necesita atentie cand noi suntem aiuriti. Sunt iubiri care cer sacrificiu cand noi abia uitam cum e sa suferi.
Si in cazul asta ce ne facem?

Am stabilit ca seara asta este despre mine, pentru mine si cu mine in rol principal. Dar parca e cam pustie telenovela mea!
E una din serile alea in care eu nu-mi sunt de ajuns.

Am turnat ,fara sa vreau, pacatul intr-un pahar. Viciile si nebunia ajuta la ceva?
Nu am continuitate in ceea ce gandesc sau scriu. Observ si eu asta.
E una din serile alea in care vorbele nu sunt de ajuns.

Retraiesc apatic momente destul de intense. Dar amintirile nu ma invelesc noaptea cand mi-e racoare. Nici nu ma mangaie cand tresar speriata in somn.
E una din serile alea in care fantomele trecutului bantuie dar nu ating.

Sting lumanarile de pe comoda si incerc sa-mi sterg nasul si lacrimile. Nu pot sa-mi plang singuratatea la varsta asta. “Sunt tanara…am timp!”.
Dar e una din serile alea in care timpul nu poate fi masurat.
E una din serile alea in care trecutul e omniprezent .
E una din serile alea in care eu sunt doar o naluca.

Uneori

2011-05-13T11:44:00.000-07:00

Uneori ma simt foarte singura si, atunci mi-e frica sa adorm.

Uneori simt ca imi este dor si, atunci mi-e teama sa visez.

Uneori toate lucrurile care ma inspaimanta fac front comun si se strang pe nesimtite in fata ochilor mei.

Uneori visez ca sunt in cadere libera si pot simti curentul si vantul suierand. Mi-e teama ca intr-o zi voi fi martora la nefericita aterizare.

Uneori visez sute de chipuri schimonosite care ma privesc fix. Mi-e teama ca intr-o zi va vrea fiecare ceva de la mine. Mi-e teama de ei!

Uneori visez moarte si durere. Mi-e teama ca intr-o zi nu voi mai face diferenta intre realitate si reverie.

Am nevoie de caldura, ca sa ma conving ca mai pot visa frumos. Am nevoie de o imbratisare lunga si sincera, pentru ca am nevoie sa ma simt protejata.

Acum mi-e teama sa stau cu ochii inchisi... dar Noapte buna!

Despre micile placeri ale vietii - Part II

2011-04-27T16:17:00.000-07:00

... un subiect despre care as putea vorbi zile in sir. Poate credeti ca nu sunt asa multe de spus despre lucrurile care ne fac fericiti, dar nu e chiar asa. Pare mai simplu sa vorbim despre frustrari si nemultumiri, dar e mai satisfacator sa constientizezi care sunt factorii ce iti intregesc si lumineaza viata.

Mai nou, m-am gandit sa-mi schimb stilul de viata. Vreau sa pun accent pe ceea ce ma defineste ca individualitate.
Vreau sa dau clubul pe seri de liniste, incununate cu lumanari si crema de corp cu aroma de grepfruit, vreau sa dau televizorul pe o lectura placuta si vreau sa dau mimozele showbizzului autohton pe undergroundul si lipsa de usoara comercialitate a vocilor cu adevarat bune.

Imi iau un ragaz si continuu sa ma analizez, dincolo de toata complexitatea mea.

Asadar, ma dati la schimb pentru o acadea cu capul pe umeri?

Este atat de simplu sa fim in permanenta nemultumiti! Nu spun ca adoptarea unui alt stil de viata imi va alunga nemultumirea sau neajunsul, dar vreau sa fiu in stare sa-mi potolesc setea sorbind din partea plina a paharului.
Vreau sa pot spune dupa un timp ca m-am detasat de gloata de mediocri care ma inconjoara (si din care si eu fac parte).

Dar sa revenim la micile mari placeri ale vietii.
Hai sa inchidem ochii si sa ne imaginam o zi perfecta. O zi in care sa nu ne atinga nimic. Cum alegeti sa petreceti fiecare ziua aceea?

Eu ma afund in fotoliu si pun pleoapa pe pleoapa. Calatoresc intr-un univers paralel unde ma intampina o dimineata de primavara. Sunt tot in casa mea, dar e altceva. Acolo primavara e primavara si chiar pot simti aerul acela racoros cu aroma de flori de cires.
Rnunt la pijamale pentru un tricou larg si o pereche de pantaloni scurti, nu ma pieptan inca pentru ca par mai "eu" cand sunt ciufulita, si dau play la un smooth jazz care sa mearga perfect cu decorul. Imi place de mor perdeaua de lumina care imi imbratiseaza camera.
Fac un dus rapid cu apa calduta, ma spal pe dinti si pe fata si imi fac o cafea, pe ritmuri latino de aceasta data. Imi aprind o tigara si ies pe terasa dibuind o salsa destul de stangace ce-i drept. Trag ultimul fum si ma intorc la cel pe care l-am uitat sub patura. Il sarut pe furis.

- Scumpule, trezeste-te! E o zi minunata!

- Ba tu esti minunata!

- Azi noi hotaram cum va decurge ziua, asa ca ce vrei sa facem?

Nu ar fi frumos sa iti spuna ca esti minunata in loc de buna dimineata, si apoi sa faceti dragoste in ploaie? Asta este doar parerea mea. Voi cum ati continua povestirea? Cum ati vrea sa se incheie ziua? Scrieti voi finalul!

La cat mai multe zile perfecte, dragii me!

Cine sunt si ce caut aici?

2011-04-26T13:56:00.000-07:00

Sunt singura cu gandurile mele...teoretic. Practic sunt singura si atat, pentru ca nu ma pot gandi la ceva anume. Am inceput sa scriu tocmai pentru a ma provoca la o discutie cu mine insami. Cred ca e momentul sa abordez o tema serioasa cu subconstientul meu.

# Cine sunt eu?

- EU sunt Elena

- EU sunt Acadea

# De ce sunt eu?

- de ce nu?

- pura intamplare

# Cum sunt eu?

- acum, melancolica

- in general, simpatica, apatica, empatica

- uneori, cretina

- rareori, superficiala

- deseori, EU

Sa fie asa simplu? Sa fiu doar suma unor idei punctate intr-o lista online? Naaah...Imposibil!

Nu sunt atat de proasta incat sa dau din ignoranta-n fericire.

Ma tot dezbrac in fata oglinzii si incerc sa privesc dincolo de trup si sticla. Incerc sa ma ridic deauspra mea si sa-mi analizez in tacere fiinta. Veau sa descopar ce imi doresc cu adevarat, vreau sa descopar toate lucrurile acelea care ma definesc... sau care ar trebui sa ma defineasca. Vreau sa-mi dau seama daca traiesc pentru ceva anume. Nu as intelege o existenta vremelnica. Nu as vrea sa consum oxigen fara folos.

Care o fi scopul meu in viata? Care este scopul tuturor sau oricui in viata?

69!

2011-04-04T13:40:00.000-07:00

Cu ceva timp in urma am primit o noua tema pe baza careia sa scriu. Intr-adevar o idee foarte buna, dar o tema destul de grea.
Asa ca am asteptat ceva timp, am analizat problema si am incercat sa incropesc ceva. Lectura placuta!

Motorasul care pune intreg Universul in miscare este DORINTA. La baza oricaror actiuni (neinsemnate sau majore) sta acest impuls.
Femeia a fost prima fiinta careia i-a fost dat sa incerce si sa traiasca cu adevarat aceasta senzatie.
Ea si-a Dorit marul, l-a luat, a muscat din el si restul e istorie...

In raportul Femeie-Barbat, intotdeauna unul din cei doi va iubi mai mult deci va avea si asteptari mai mari.
Despre asta vom discuta si in acest post.

Care sunt cele 69 de lucruri pe care o femeie si le doreste de la un barbat

Am crezut ca va fi relativ usor dar m-am inselat. Am scris pana intr-un punct apoi m-am blocat pentru ca mi-am dat seama ca este greu sa ai atatea asteptari de la cineva. Prin urmare am apelat si la alte femei si am intregit lista.

Ca sa fie mai simplu voi puncta fiecare idee.

(Acest post reprezinta o generalizare, femeile care nu se regasesc aici fiind adevarate exceptii)

1. ATENTIE - este unul din lucrurile dupa care femeia tanjeste cel mai mult. Si ca sa vedeti ca EA este un paradox: cu cat are parte de ea cu atat se plictiseste mai repede.

2. COMUNICARE - indiferent de zodie, intr-o relatie femeia este cea care pune problema, o dezbate si eventual o si rezolva (evident dupa alte si alte discutii). Aportul barbatului la rezolvare nu este reprezentat decat de aprobari tacite in speranta ca totul are un sfarsit.

3. PUTERE - nu negam ca barbatul este sexul puternic si tare dar, citind cu atetie punctul 2, ajungem la concluzia ca Femeia isi va dori intotdeauna sa detina controlul.

4. SEX DE CALITATE - chiar daca nu vorbesc despre asta, avem certitudinea ca femeile se gandesc la sex la fel de des ca si barbatii si pe baza acestui criteriu isi aleg si partenerii. O femeie se va intreba intotdeauna "Dragule stiu ca de facut faci sex, dar faci bine?"

5. TIMP - am ajuns sa cred ca timpul este cel mai pretios lucru al barbatului iar femeia isi va dori intotdeauna ceea ce barbatul are mai de pret. Daca barbatul isi iubeste banii, atunci femeia ii vrea, daca barbatul isi iubeste catelul atunci femeia il vrea, daca barbatul isi iubeste timpul liber atunci femeia il vrea si pe acela, i-l cere si apoi si-l insuseste.

Acestea sunt, in opinia mea, cele mai importante 5 lucruri pe care o femeie le asteapta de la un barbat. Restul de 64 urmeaza imediat pe scurt.

6. tandrete

7. sensibilitate

8. libertate

9. bani

10. cadouri

11. complimente

12.obedienta

13. aprobare

14. aparitie publica

15. surprize

16. orgasm multiplu

17. pat comun

18. tact

19. mariaj

20. adaptabilitate

21. copii

22. imaginatie

23. rabdare

24. pasiune

25. dragoste

26. dependenta

27. spatiu

28. compasiune

29. reciprocitate

30. educatie

31. masculinitate

32. lux

33. potenta

34. incredere

35. fidelitate

36. respect

37. statut

38. liniste

39. armonie

40. intelegere

41. apreciere

42. devotament

43. divertisment

44. diversitate

45. maturitate

46. dezinvoltura

47. deschidere

48. daruire

49. diplomatie

50. tenacitate

51. curaj

52. noutate

53. calitate

54. complicitate

55. compatibilitate

56. sustinere

57. siguranta

58. naturalete

59. spontaneitate

60. simtul umorului

61. seriozitate

62. luciditate

63. romantism

64. duritate

65. intelectualitate

66. stabilitate

67. protectie

68. complexitate

69. egalitate

Nu cred ca o femeie si-ar dori sa gaseasca atat de multe lucruri intr-un barbat pentru ca nu vad unde ar mai fi provocarea . Exista de asemenea posibilitatea ca asteptarile sa fie mai multe si femeile sa aiba pretentii din ce in ce mai mari, dar tot consider ca atata perfectiune ar fi plictisitoare.
Suntem simpli la origini, dar vom avea mereu tendinta sa ne complicam existenta itr-un fel sau altul.

Omul prost este intr-adevar mai fericit, femeia cu prea multe asteptari este deseori singura iar barbatul cu prea multe calitati este, in cele mai multe cazuri, doar „cel mai bun prieten” .

Concluzia mea personala este urmatoarea: acceptati-i asa cum sunt, iubiti-i pentru ce sunt si nu uitati ca daca cereti de la cineva, trebuie sa si ofereti in aceeasi masura!

Asa ca, dragele mele, le vreti pe toate 69, sau preferati sa lasati numarul asta sa fie ceea ce este, un numar de divertisment?

- EL -

2011-03-09T07:23:00.000-08:00

Apelativul "FEMEIE" pare ca mi se potriveste ... poate doar mi se pare.

EL nu este decat un strain fermecator. Este o parte din lume care se regaseste in mine si in dormitorul meu.

A venit pe inserate insotit de o sticla de vin. Stia ca licoarea asta ma farmeca din cand in cand asa ca s-a conformat.
Discutiile au curs de la sine. Ma asteptam sa se intample asta, pentru ca stiu ca intuitia feminina nu da gres.
Ce poate fi mai placut decat sa te intretii cu un mascul simpatic si sarmant? Nimic!

Il mai analizasem, dar abia atunci mi-am dat seama ca-mi place cum zambeste. Il asteptam de ceva vreme si in momentul ala era doar al meu.

Ati mai dezbracat vreun barbat? Nu asa, aruncand hainele de pe el ci analizand expresia fetei lui, analizand spasmele care ii invaluie trupul aparent invincibil. Em am facut- o atunci. M-am miscat incet, era ceva ce trebuia savurat. Nu stiu ce atitudine aveam eu, dar EL era genial!
Imi placea barbatul pe care incepeam sa-l descopar, si la propriu si la figurat.

Ma saruta si simteam ca este doar inceputul unei carti. A fost ca un fel de "Cuvant inainte" doar ca fara cuvinte...

Atingeri si mangaieri mai lente sau mai rapide ma faceau sa imi amintesc ca sunt femeie si ca am dreptul sa ma simt astfel.
EL era acolo pentru mine si eu eram acolo pentru EL. Nu sunt sigura ca altceva mai conta.

- Tinere, ai de gand sa-mi profanezi corpul, sau privirea ma inseala?

- Te voi strabate in lun si-n lat, te voi analiza si apoi te voi conduce.

- E cale lunga!

- Dar nu e drum anevoios.

Imi respira spatele, si imi atingea fiecare terminatie nervoasa. Era ca si cum ar fi avut o harta magica a tuturor punctelor sensibile. Atingeri exacte in locuri indecente.

Miscari lascive infierbantau cearsaful si umezeau atmosfera. Se auzea cum respiram la unison si era aproape imposibil sa nu deduci soaptele ce curgeau pe buze. Imi savura sanii si gura si ma impingea de la spate sa fac fel si fel de lucruri. Nu mai stiam cum e sa ai tarie de caracter, dar nici nu ma facea sa par slaba de inger. Doar pacatuiam, ca tot omul secolului XXI.

Eram doi nenorociti care uitau de reguli si puneau trairile lor mai presus de razboaie si univers.

Cream o poveste si ne intrebam care sa fie firul narativ. Ce metaforic, mai nene!

Nu ma lasa sa il uit. Imi tot alearga prin minte si-mi strabate trupul si de la distanta. Ce sa-i fac daca e omniprezent? Certati-l voi!

Pana atunci, imi pun o mana pe sanul stang ca pare-mi-se ca-i mai mare, ma inclin si va urez un intarziat La multi ani doamnelor, domnisoarelor, fetelor, mamelor, bunicilor, matusilor, surorilor, verisoarelor din lume!

Doar amintiri...

2011-02-25T04:20:00.000-08:00

Sa stii ca mi-e dor.
Da! Mi-e dor de lucrurile marunte din viata de cuplu.

Imi place sa fiu singura, dar am zile in care imi doresc sa trag pe mine o pereche de boxeri si puloverul lui, sa ma bag langa el in pat, sa marai si sa ma alint, sa-mi dea cate o bucatica de ciocolata, sa ma sarute pe frunte, sa ma ia in brate si sa continuam sa ne uitam la film. Apoi doar sa adormim. Oricum ne trezim noaptea ca avem pofta de noi!

Chiar imi lipsesc detaliile care fac diferenta.

Obisnuiam sa gatim impreuna. Sa ne batem cap in cap in bucatarie pentru ca la sfarsit sa stam la masa, Impreuna!

Si dusul sau baile lungi par mai seci, uneori, de cand sunt singura. Candva, el intra in cada si ma lasa sa il spal pe spate. Ma stropea cu apa pana se facea voia lui. Ii placea sa vada cum ma dezbrac in lumina lumanarilor si cum ma strecor langa el lasand apa si spuma sa ne ajunga pana la barbii. Era cald si bine!

Se intampla sa mai sufar, sau sa ma doara! Dar sunt singura acum. Nu o pot trezi noaptea pe prietena mea chiar daca tusesc, vomit sau am cosmaruri. Stiu ca somnul ei e pretios. Dar el simtea. Dadeam patura la o parte sa fug tiptil din pat si el ma diagnostica. Si ca orice doctor veritabil, stia ca mangaierea, imbratisarea si sarutul actioneaza pe post de antibiotc. Imi prescria reteta, ma punea sub supraveghere si ma trata asa cum meritam (sau credeam ca merit): ca pe o printesa! Suna cliseic, stiu, dar chiar eram printesa, printesa lui!

Si sexul, oh da sexul! Asta nu este un detaliu, ci un aspect important in adevaratul sens al cuvantului, dar atitudinea fiecaruia din timpul actului in sine...

Imi place sa fiu singura, dar imi lipseste un EL. Imi lipseste o mana barbateasca, imi lipseste o privire masculina, imi lipseste un zambet putin mai aspru, imi lipseste o tinere de mana...

Voi spuneti ca sunt tanara, ca am timp...
Dar va intreb: ce are daca eu vreau toate astea acum? De ce as putea la 30 si nu as putea la 22?

Iubim si suferim de cand ne nastem. Asta ne arata ca traim cu adevarat.

Daca sunt bine?

2011-02-23T17:09:00.000-08:00

Daca sunt bine? Nu, nu sunt bine!

Paharul continua sa se goleasca si casa asta este prea goala si ea.
Goala sunt si eu, ti-am spus? Sunt goala pe pat si in suflet. Shhh, promit sa ma invelesc daca mi se face frig.

Asa, spuneam ca nu sunt bine. Nu, nu sunt bine!

Imi plang de mila? Da, poate, toti facem asta oricum. Nu imi e rusine sa recunosc. Daca pot sa plang pentru altii, pentru mine de ce nu as face-o? In fine...

Oare ma poate ajuta cineva cu o tigara? Aici nu sunt magazine.

Barbatii din viata mea fac acum parte din vietile altor femei. Sau ceva de genul asta!

Imi place cand nu sunt coerenta. Imi place ca ma prind greu la glumele mele si ma inteleg mai greu si mai rar.
Dar sa revenim la barbatii din viata mea.

Indivizii acestia dezamagesc si dispar. Nu stiu daca ei sunt eroii cuiva, dar in filmul meu ei sunt vanati si pedepsiti la final.

Nu am nevoie de ei des, dar din cand in cand le visez prezenta. Nu am nevoie de sentimentele lor si nici ei de ale mele.

Dar imi incrucisez degetele si imi permit sa visez ca un mascul mai mult sau mai putin alfa se va strecura sub cearsaful meu cand ma astept mai putin.

Daca sunt bine? Nu, nu sunt bine!

Am nevoie de o partida de sex supraomeneasca si de doua- trei patratele de ciocolata... plus tigara de dupa!

Se numeste ca-mi plang de mila?
Probabil, dar daca as tine in mine m-ar auzi cineva?

Tigara de dupa - I -

2011-02-22T01:37:00.000-08:00

De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Nu m-a lasat sa-mi termin paharul de vin si s-a apucat sa-mi dezgoleasca trupul. Nu m-a lasat sa-mi termin nici tigara. Mi-a stins-o si a spus ca-mi voi aprinde alta dupa.

De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Zambea inutil si-si baga mana in parul meu. Imi spunea ca-i place felul in care-mi dau ochii peste cap si ca ar trebui sa-mi tin buzele intredeschise mereu... par mai feminina.

De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
M-a impins brutal pe pat si ma analiza de la departare. Stia ca oricum ii simt atingerile din priviri. Nu-mi dadea pace atitudinea lui.

De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Mi-a adus paharul si s-a asezat langa mine. Nu l-a lasat din mana, ci a inceput sa-si inmoaie degetele in licoare si sa-mi umezeasca gura. Apoi l-a aruncat pe jos. Nu-l deranjeaza mizeria, considera ca se merita.

De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?
Pentru ca esti barbat!
Pentru ca esti vis!
Pentru ca esti independent si ma faci sa fiu dependenta!

- Acum umple-mi alt pahar si lasa-ma sa-l beau te rog! Tigara de dupa nu o pot fuma asa, pur si simplu.
- Paharul ti-l umpli singura. Trebuie sa ma odihnesc!
- Esti un nenorocit?
- Probabil, dar oricum nu te pot lasa sa pleci!

De ce continuu sa pacatuiesc cu tine?

More than Bilingual

2010-11-09T17:00:00.000-08:00

Nu ma ajuti sa stii. Deschide gura mai larg, inspira, expira, ajuta-ma sa ma deconectez.
Cine esti tu, totusi ?
Stiu !
Tu esti MOTIV !

A legat o esarfa neagra in jurul ochilor ei. Acum era randul ei sa-l ghiceasca. Era randul ei sa se ghideze dupa miros, sa-i simta dorinta si sa-i satisfaca nevoile si fanteziile.
A lasat-o singura pe mijlocul patului, goala, transpirata si oarba. Dar era in incapere. Pentru ea continua sa fie strainul omniprezent. Strainul care o gadila apoi o trage de par, strainul care ii agita somnul, strainul care ii incalzeste trupul mai ales de la distanta.
Cearsafurile fosnesc sub greutatea rasuflarii ei. Se ridica cu greu de pe pat… ii este frica de intuneric !

Stiu ca esti acolo. Nu ma ajuti sa stii. Deschide gura mai larg, inspira, expira, ajuta-ma sa ma deconectez.

L-a gasit lipit de perete, dar s-a prefacut. S-a lipit si ea de el. Si-a pus mainile pe pereti. Femeile se freaca in general, ea era diferita. Ea dansa si el nu era nimic mai mult decat un suport. Ea isi intredeschidea gura si scotea varful limbii doar cat sa-i guste buzele putin uscate de trecerea anilor. Ea ii contura trupul cu mainile si ii provoca sexul. Ea conducea si el era doar un membru. Era un membru gata sa se infiga in lupta de dragul adrenalinei. Dar astepta. Ea respira din ce in ce mai greu in timp ce din par i se prelingeau stropi pe spate, pe fund, pe coapse.
Si-a infipt mana in parul ei si a pus-o la zid. Nu avea sa fie batalia finala. O mana i-o tinea spanzurata si uneia i-a dat ordin sa-i perie barbatia. Esarfa nu urma sa fie victima.
Ea implora, el continua sa atinga si sa dea ordine. Ea se conforma el se pregatea…
Aaaaahhh !!!
Obrajii i se inroseau, gura ii statea deschisa din reflex, transpiratia era martora virgina la haosul din intuneric. Miscarile de du-te vino o lipeau de perete si o faceau sa geama. Ea se opunea, el castiga teren, ea incerca sa fuga, el a prins-o de mijloc. Ea ii intorsese spatele. Dar asta nu mai era o insulta pentru el. Era scurtatura catre victorie. Ii masura spinarea si ii masa ceafa in timp ce ii apleca trupul.
Ea era prizoniera acum. Era obedienta. Incepea sa se miste si sa-si lase amprenta. Incepea sa tremure si sa geama mai zgomotos. Incepea sa fie ea.
El intra si se retragea, suradea si ii soptea in ureche, se misca repede si ii strangea pielea in maini, o simtea asa cum si-o dorise la inceput : uda si putin vulgara.

Acum tipa ! Vreau sa te aud ! Vreau sa-mi pronunti clar, numele si rangul, vreau sa te aud !

Si ea tipa ! Si ii nega numele si rangul, si el o provoca, o pedepsea in toate limbile straine…
Batalia se potolise, se citea dimineata in incapere, iar esarfa tinea loc de drapel si gura ei era recompensa.
Miroase a trup obosit, dar viu, in camera.

La bataille c’est finie,mon amour, mais aujourd’hui c’est la guerre !

Despre micile placeri ale vietii part I – Vorbind la modul general

2010-11-09T14:39:00.000-08:00

Am primit tema sa scriu despre micile placeri ale vietii, despre ceea ce ne mentine vii .
Nu pot scrie pe aceasta tema fara a fi subiectiva, pentru ca toate trairile se raporteaza la ceea ce imi place mie. Asa ca, Luca, voi vorbi despre „combustibilul” pe care il folosesc eu.

Imi place sa traiesc si sunt fericita pentru ca imi iau necesarul din toate acele lucruri si intamplari pe care altii obisnuiesc sa le ignore.
Imi place sa dau din cap pe o melodie buna si sa merg razand pe strada doar pentru ca fredonez tot felul de refrenuri mai mult sau mai putin cretine.
Ati observat cata lume a uitat sa zambeasca?
Imi trag manecile bluzei astfel incat sa-mi acopere palmele (nu sunt o persoana nesigura, doar ca am intotdeauna degetele reci), imi bag mainile in buzunare si continuu sa merg zambind. Nu ocolesc bulevardele mari pentru ca oamenii grabiti care trec pe langa mine imi inspira energie si ma fac sa-mi continuu drumul nestingherita. Traversez intersectii care mustesc de atata poluare si ajung pe stradute inguste, laturalnice. Ma simt insotita de un ghid imaginar care imi vorbeste despre arhitectura, infrastructura si alte cuvinte care se termina in „-ura”. E o incursiune in lumea care a fost si care nu va mai fi, o incursiune silentioasa in universul femeilor si al barbatilor de altadata, al domnitelor focoase si al junilor de societate.
E de ajuns sa inchid ochii si sa intru brusc intr-un boutique cu iz de ieftineala. Ating materiale cu puterea mintii si creez tinute nedemne de pitipoancele autohtone si contemporane. Imi place sa cred ca melodia redata de gramofonul prafuit din colt ma poate duce si mai departe. Asa ca parasesc magazinul, tin drumul drept si intru intr-un parc tomnatic. Frunze si amintiri imi ingreuneaza pasii, batranei mana in mana imi incanta privirea, o adiere de vant imi face sufletul sa tresalte. Ma simt inspirata asa ca incep sa dezarhivez fraze uitate candva si sa le notez pe telefon. Nu sunt un fan al tehnologiei ultra-performante, dar ma ajuta.

Inchei citatul din priviri si imi sun prietenii. Nimic nu e mai delicios decat o masa cu sentiment de vinovatie pe terasa unui fast-food alaturi de cei dragi. Nu cred ca masa conteaza atat de mult, dar tigara de dupa, impreuna cu ei face toti banii. Si prietenii mei imaginari nu se simt neglijati, ei ma insotesc oriunde.
Nu imi plac finalurile, dar nu ma simt trista daca imi continuu drumul singura.
Imi place sa motai. Sa stau in pat si sa stiu ca nu e nevoie sa fac ceva. Sa am patura pana sub barbie si sa imi descopar o mana sa pot tine o carte din care sa citesc indeajuns de mult incat sa-mi apese Ene pe pleoape. Nu ma deranjeaza daca Ene e un personaj mitic, sau un barbat indeajuns de interesant incat sa nu-mi pierd timpul daca mi-as trage-o cu el. Pentru ca imi place sa fac si sex, imi place sa fiu tinuta in brate, mangaiata, sarutata, imi place sa am buzele umede si sanii intariti. Imi place sa comunic cu strainul de sub cearsaful meu. Imi place sa fiu prezenta in prezentul cuiva.
Uneori vreau si sa fiu lasata in pace astfel incat sa imi pot inmuia trupul intr-o cada cu apa fierbinte, de una singura. Ce e mai placut decat sa ma inec in miresme proaspete de fructe necoapte si prajituri bine insiropate?
Nu destul de des imi sun parintii ca sa le spun ca ii iubesc doar ca sa ii aud si pe ei spunandu-mi acelasi lucru. Imi place!
Imi place sa ma cuibaresc seara in pat langa prietena mea pentru ca ea stie sa ma tina in brate sau sa se joace in parul meu, si imi place ca ei ii place sa doarma cu mana pe sanul meu… uneori.
Acum vreau sa visez! Pentru ca imi place sa-mi explorez toate ungherele mintii si sa ma redescopar in fiecare noapte.
De dimineata sunt tot eu, dar intr-o alta forma.
Pentru ca pot fi si melancolica. Nu e neplacut sa iti amintesti. Poate fi chiar savuros sa-mi trec limba pe buze si sa ma gandesc la ei. Nu ii mai iubesc si sunt trecuti dar niciodata uitati. Luca, asta e pentru ca ne place sa facem liste!!
Imi place ca scriu si ca as putea sa nu ma opresc… v-am spus ca nu-mi plac finalurile, asa ca voi lasa aceasta scriere in pom.

- imi place toamna
- imi place sa zambesc
- imi place sa ascult si sa cant
- imi place sa observ
- imi place sa analizez
- imi place sa ma dau cu crema
- imi place de Luca, Tamas, Gusuvate si Tamasanu
- imi place sa am prieteni
- imi place sa scriu
- imi place sa desenez
- imi place dulcele
- imi place sa fac oameni de zapada
- imi place sa sarut si sa mangai
- imi place sa iubesc
- imi place rujul rosu pe gatul unui barbat
- imi place muntele
- imi place negrul
- imi place sa citesc
- imi place sa fiu dezordonata
- imi place ceata
- imi place Marlboro gold negru
- imi place familia(familialul) si familiarul
- imi place o discutie fara perdea
- imi place sa gem si sa suspin (dupa caz)
- imi place faptul ca sunt EU!

Voi, v-ati gandit vreodata care sunt micile voastre placeri? V-ati dat la o parte din fata nebuniei secolului XXI pentru a permite fericirii sa se cuibareasca in interiorul vostru?
Daca da, spuneti-mi, dragii mei, CE VA PLACE?

Bilingual

2010-09-06T15:47:00.000-07:00

De ce sa nu inteleaga ce se intampla in lumea ei? De ce sa nu faca alegeri, si sa puna un presedinte care sa stapaneasca poporul asta? La urma urmei buricul ei este un teritoriu valoros. Buricul ei este buricul targului. Dar in fine...
Oricum nu e capabila sa aleaga atunci cand sta cracita pe patul lui.
Pare sa fie inabordabila astazi. Vorbeste singura si nici ea nu se intelege. Inabordabila si incoerenta, da!

- Nu am nevoie sa ma intelegi musai. Nu am nevoie nici sa lacrimezi in urma mea, daramite sa-ti pese! Am nevoie doar sa ma mangai si sa-mi strangi carnea in palmea. Am nevoie sa-mi frangi pielea si sa-mi transpiri gura. Am nevoie sa-ti strig Öh, Doamne!" in ureche. Am nevoie sa tip! Vreau sa ma ridic de sub cearsaf si sa ma prefac ca uit sa mi-l infasor, vreau sa plec pe varfuri in baie doar ca sa nu-ti perturb linistea spasmica. Vreau sa mmm vreau sa ma sterg pe sani de atata amor. Sau mai bine sa ma speli tu de pacatele artei asteia nenorocite.
Nu ma pot hotari astazi, nu in pozitia asta. Nu pot sa te refuz asa cum nu ma pot refuza nici pe mine. Ingaduie-mi doar sa inchid ochii si sa inghit in sec. Cand simti ca ma sufoc si cand simti ca-mi transpir de pe gat spre pantec porneste alarma si ia atitudine. Reactioneaza si invata sa conduci!!!
Vreau sa te fac presedinte, sau cel putin asa cred. Ai aptitudini, dragul meu? Stii sa minti zambind printre dinti? Stii sa fii in frunte? Stii sa fii mare pe langa maretia mea? Stii sa fii in camera doar al uneia si afara, in lume, al tuturor? Stii sa vorbesti mai multe limbi?
Dar deocamdata priveste… Departeaza-te de pat intr-un colt de camera si asculta-mi rasuflarea in linistea asta diavoleasca.
Stai la colt cu ochii inchisi si asculta intunericul. Acum priveste!
Vino la mine, ia in mana mana mea si asculta-mi poruncile. Tine minte iubitule: orice mare conducator este o marioneta!
Maseaza-mi sanul stang pentru ca pare a fi mai mare, apoi lasa ochii mintii sa traseze o harta.
Plimba-mi mana pe abdomen. Preda-te imaginatiei si joaca-te cu nestiinta si obedienta mea temporara.
Acum apleaca-te si impune-te!

Lasa-ma sa-mi folosesc limba ca sa cer indurare. Lasa-ma sa-mi incordez coapsele ca sa cersesc mila. Lasa-ma sa fiu neputincioasa ca mai apoi sa ma rascol. Lasa-ma sa-ti tremur dedesubt. Lasa-ma sa-ti adulmec umbra. Lasa-ma sa-ti gust fanteziile.
Hai sa nu gasim finalitate deocamdata! Sa fie doar inceputul…

Pentru ca...FEMEIA!

2010-08-11T14:54:00.000-07:00

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii zambeste.
Este frumoasa pentru ca privirea ii rade.
Este frumoasa pentru ca trupul constientizeaza starea de bine.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii plange.
Este frumoasa pentru ca privirea ei nu tine cont de starea vremii.
Este frumoasa pentru ca trupul ii straluceste atunci cand ochii ii ploua.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii tipa.
Este frumoasa pentru ca privirea ei face riduri cand se incrunta.
Este frumoasa pentru ca trupul ei este nervos.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii mediteaza.
Este frumoasa pentru ca privirea ei tace dar nu doarme.
Este frumoasa pentru ca trupul ei este cazut pe ganduri.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii tremura.
Este frumoasa pentru ca privirea ei ii gadila simturile.
este frumoasa pentru ca trupul ei este frematand.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa cand sufletul ii canta.
Este frumoasa pentru ca privirea ii batjocoreste amorteala.
Este frumoasa pentru ca trupul ei isi acordeaza corzile.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii danseaza.
Este frumoasa pentru ca privirea i se misca in pasi de flamenco.
Este frumoasa pentru ca trupul ei este o coregrafie.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii recita.
Este frumoasa pentru ca privirea ei tainuieste simbolism.
Este frumoasa pentru ca trupul ei te misca precum romantismul eminescian.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea.

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii doarme.
Este frumoasa pentru ca privirea ei dezbraca.
Este frumoasa pentru ca trupul ei asuda zgomotos.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

O femeie este frumoasa atunci cand sufletul ii viseaza.
Este frumoasa pentru ca privirea ei geme.
Este frumoasa pentru ca trupul ei este profan.
Este frumoasa pentru ca asa vrea ea!

" Barbatul e, inainte de toate, fiul FEMEII."

2010-07-11T10:42:00.000-07:00

- Vasile Parvan, istoric, arheolog, academician

Asa e, intr-adevar. Dar femeia fara barbat nu poate crea barbatul... ori femeia :) .
Asadar ce a fost intaia oara: oul sau gaina?

Studiez femeia. Analizez grimase si atingeri. Admir zambetele si suferintele ei, incertitudinile si framantarile de zi cu zi.
Intotdeauna am fost de parere ca o femeie care se simte singura este vulnerabil de atragatoare, dar o femeie cu un barbat alaturi este implinita, deci frumoasa cu adevarat.
Asa ca, ce e FEMEIA fara BARBAT?

Azi imi iau putin timp liber si ma opresc asupra masculinitatii. Astazi incalec sexul tare si pornesc in goana spre universul lor, universul barbatilor.
Mai devreme citeam niste articole cu un continut destul de slabut si lipsit de substanta. Dar un titlu mi-a sarit in ochi: " Ce pacat ca barbatii au numai 12 ani intre 28 si 40 de ani..." .
Sincer, le dau cam 16 ani, si asta cu parere de rau. Ce pacat sa aflu ca sunt mult prea multe femei pe cap de barbat, barbat care oricum se maturizeaza cu adevarat mult prea tarziu!
Gata, gata, revin la subiect!
Sunt de parere ca se spune ca " femeile sunt imprevizibile" doar din cauza faptului ca barbatii au avut intotdeauna parte de analize si tratamente superficiale.
Din 10 articole despre sexul frumos, 10 vorbesc despre complexitatea caracteristica femeii.
Din 10 articole despre barbati, 8 vorbesc despre nevoia lor constanta de a face sex cu multiple partenere, si 2 despre ce le place lor cu adevarat in pat.
Doamnelor si domnisoarelor, adoptati pozitia " drepti si pieptul inainte!", recunoasteti ca si femeile au destui gb incarcati cu dorinta de a face sex, apoi capitulati si rusinati-va de pudoarea de care dati dovada!
Diferenta dintre sexe este ca masculul poate vorbi deschis si fara perdea despre nevoi si fantezii, pe cand majoritatea femeilor adopta un fals comportament pudic doar de dragul de a se rusina.
In urma unor discutii avute pe parcursul anului cu fete, baieti, femei, barbati, am tras o concluzie importanta:
* Se spune ca barbatul foloseste femeia pentru sex, dar asta doar pentru ca femeia este mult prea pudica sa recunoasca faptul ca si ea face acelasi lucru!
Si, cum va spuneam, citeam articole despre barbati si nu gaseam decat abordari superficiale si imature. Stiti ce nu era scris despre ei?
- ca sunt vulnerabili
- ca sunt complecsi
- ca sunt tematori
- ca sunt sensibili
- ca sunt imprevizibili
- ca sunt romantici
- ca sunt afectuosi... dar ei disimuleaza, si astfel toate aceste calitati care ii fac sa para slabi sunt ascunse in spatele imaturitatii de care dau dovada iar, si iar, si iar, si iar...

" Ofiţerul (oficial): Numele dumneavoastră?
Bărbatul: Bărbatul!
Ofiţerul: Bărbatul şi mai cum?
Bărbatul: Bărbatul! Atât! Vi se pare puţin?
Ofiţerul: Fără prenume, orice nume e incomplet.
Bărbatul (solemn): Este generalizarea maximă a celui mai vechi principiu masculin... Eu sunt Bărbatul!
Ofiţerul: Atunci, de ce tremuraţi aşa? Fiţi bărbat, domnule!"
- replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)

Acum, dati la o parte conceptia ca suntem diferiti. Suntem, de fapt, la fel, cu exceptia unor anumite detalii ce tin de unicitatea fiecaruia dintre noi.
Si noi si ei simtim. Si noi si ei iubim. Si noi si ei facem sex.
Trairile si perceptiile ne diferentiaza in final.

Asadar, sa raspund la intrebare:
Ce e FEMEIA fara BARBAT?
Pura si vremelnica intamplare...

LA MULTI ANI, TATA!

2010-06-26T09:45:00.000-07:00

De 2 zile tot astept, dar azi, cu intarziere, iau atitudine!

Simteam nevoia sa scriu. Si simt nevoia sa scriu dintotdeauna, datorita catorva persoane din viata mea.
Asa am ajuns la concluzia ca astazi voi scrie despre una din ele.
Astazi, de ziua ta, scriu despre tine TATA !

Il cititi si il stimati pe cel ce-si spune kolector, si cativa dintre voi aveti ori ati avut placerea de a-l cunoaste pe Daniel. Dar eu il cunosc din alta postura. Il cunosc din postura de tata.
L-am redescoperit cu adevarat pe cand eram adolescenta, (sa nu credeti ca il pierdusem, ci doar ma ratacisem in inconstienta tipica a unor ani fragili) si atunci am inceput sa invat.
Vedeam cu adevarat cine este acest om, cum este si cel mai important, DE CE este.
Era acolo pentru ca eu sa pot depasi in siguranta granita ‘fragedei pruncii’, era acolo sa-mi indrume pasii si sa-mi construiasca si consolideze zidul de incredere necesar pentru a-mi continua drumul singura intr-un viitor nu foarte indepartat.
Nu am fost un copil cuminte sau lipsit de probleme, dar el a fost rabdator. Nu am fost ascultatoare sau linistita, dar el a fost intelegator. Nu am fost eminenta, dar el a fost mandru.
Vorbesc despre el la trecut pentru ca mai apoi sa intelegeti si sa surprindeti evolutia OMULUI MARCU, TATALUI MARCU.
TATAL MARCU a crescut odata cu mine si crestea si in ochii mei pe zi ce trece. ‘Falnic brad’ se inalta in apartamentul cu doua camere de pe Smirodava. Spiritual din fire si intelept, ca asa era samanta, imi arata ca omul nu inceteaza sa doreasca, sa viseze si sa spere.
Tot el mi-a demonstrat ca iubirea nu cunoaste limite si ca trebuie sa o inmagazinam in fiinta noastra, sa ne bucuram de ea si de viata.
Dar mai si ‘calcam in strachini’, cum se spune la noi in Moldova. Si vesnicul tanar boem ierta si imi demonstra faptul ca a gresi nu este echivalent cu sfarsitul, tragedia ori drama.
Asa m-am obisnuit sa ma sprijin, sa ma sprijin pe sfatul lui, pe vorba lui buna.
Dragii mei, asta era primul semn ca incepeam sa ma maturizez si tare nu-mi venea a crede !

Ma punea sa citesc si imi spunea ‘Scrie, nu inceta sa scrii !’, si nu am incetat sa o fac.

Ti-am spus vreodata MULTUMESC ?

Ma ajuta sa-mi invat lectiile (de viata ca astea conteaza la marele final) si-mi spunea ‘Vorbeste mai fata, comunica !’.

Ti-am spus vreodata MULTUMESC ?

Ma invata sa nu iau aminte la tot ceea ce spun barbatii si-mi spunea ‘Intotdeauna pastreaza 5% pentru tine, asa ma invata si pe mine tata !’.

Ti-am spus vreodaata MULTUMESC ?

Ma lasa libera si-mi spunea ‘Invata sa iti impui propriile limite !’.

Ti-am spus vreodata MULTUMESC ?

Ma mirosea cand minteam si-mi spunea ‘Nu te ascunde de mine, mai fata, ai incredere!’.

Ti-am spus vreodata MULTUMESC ?

Nu, nu tata, nu ti-am spus MULTUMESC atat de des precum ar fi trebuit sa o fac. Nu ti-am multumit pentru sfaturi, bunvointa, incredere, loialitate, libertate, viata, sprijin, sarguinta, efort, dragoste !
Dar o fac acum.

ITI MULTUMESC pentru faptul ca din viata ta mi-ai dat viata mie!

Asadar, voi toti ce ma cititi acum, luati aminte la spusele mele : omul asta nu e nemuritor, dar este vesnic.

LA MULTI ANI TATA, ASTAZI, LA MULTI ANI IN FIECARE ZI !

Cu dragoste in suflet si respect in toata fiinta,
Te saruta si iti ureaza un calduros LA MULTI ANI,
Fiica ta, Elena-LOLLIPOP !

Acadea cu personalitate

2010-06-08T14:40:00.000-07:00

Toti avem un drum al nostru in viata.
Eu l-am gasit pe al meu oare?

Toti ne tocim incaltamintea pe drumul ales.
Eu am schimbat vreo doua perechi de pantofi.

Toti ne gandim la ce a fost si la ce ne asteapta in continuare.
Eu nu am planuit nimic inca.

Toti ne adapam din izvorul nesecat al sperantei gratuite.
Eu sunt totusi insetata.

Toti avem la radacini ingrasamant natural de ADN.
Eu sunt mandra de samanta mea.

Toti avem nevoie de ploaie in suflet uneori. (ne racoreste oarecum)
Eu am invatat sa invoc ploaia de cate ori simt nevoia.

Toti avem resurse de energie.
Eu beneficiez de resurse inepuizabile.

Toti tragem cu ochiul si urechea.
Eu am avut si hordeolum (ulcior) si otita.

Toti suntem impinsi de la spate pentru a face un pas inainte.
Eu stiu cum e sa te motiveze un sut in fund.

Toti avem temeri.
Eu spun cand mi-e frica.

Toti adoram viata.
Eu mai mult ca oricine.

Toti ne gandim la moarte.
Eu nu-i dau satisfactia asta.

Toti ne dorim si asteptam sa fim fericiti.
Eu fac ceva in privinta asta.

Toti suntem proprii nostri detectivi.
Eu incerc sa-mi dau seama ce caut.

Toti credem ca stim sa iubim.
Eu sunt sigura ca invatam asta in fiecare zi.

Toti gresim.
Eu stiu cum e sa regreti si sa fii iertat.

Toti ne cacam. ( asa cum ar spune si bunul meu bunic, Dzeu sa-l ierte)
Eu nu fac exceptie!

Poate, uneori, avem asteptari prea mari de la viata, dar daca nu ar fi asa cum am continua sa gonim bara la bara cu destinul? Nu avem limita de viteza dragii mei.
Poate vorbesc si scriu prea mult si stiu prea putine. De un lucru sunt sigura: trebuie sa fim echipati corespunzator in aceasta cursa vitala contra-cronometru.
Poate in interiorul meu zace o batrana inteleapta cu toate ca unii nu-mi dau decat varsta reala.
Poate ne lasam guvernati inutil de prea multi "poate", "daca", "cum", "cand", "cat"...
Poate ar trebui sa invatam sa multumim mai des. Sa multumim celor de langa noi, si sa-i multumim pe cei de langa noi; mai ales sa ne multumim pe noi insine.
Poate unii nu vor intelege rostul acestui mesaj.
Poate ei sunt cei care zambesc in aparenta.

Am siguranta ca stiu cui trebuie sa multumesc pentru toate momentele de pe durata celor 21 de ani.
Am siguranta ca am invatat si ca in continuare invat despre ceea ce ma fericeste.
Am siguranta ca am si bune si rele, dar ca ma conduc singura apeland la sfaturi si mangaieri familiale si familiare.
Am siguranta ca ma transform intr-o femeie care stie sa zambeasca sincer.

Am siguranta ca eu voi fi eu la sfarsitul zilei!

Menage a... cine sunteti voi?

2010-05-29T16:11:00.000-07:00

A aprins 3 lumanari. Aveau aroma de cirese, o aroma profunda, persistenta.
Statea in picioare in fata oglinzii. Era goala si la propriu, si la figurat.

- Citesc si vorbesc despre barbatii din viata mea. Trupul meu este un pergament viu, umed, real. Uneori folosesc cuvinte mult prea sofisticate doar ca sa descriu banalul starilor astora trecatoare.
Iubesc in fiecare zi dar uit cam repede.
Asa cum am mai spus, aroma unei persoane este ceea ce uitam cel mai greu. Am invatat sa simt mirosul pielii mele, dar nu sunt prea buna la asta. Ar trebui sa-mi desfund nasul!
Imi amintesc mainile lor pe soldurile mele. Imi amintesc franturi de pasiune pe sanii mei. Imi amintesc fictiunea de pe buzele mele si realitatea de pe buzele lor. Imi asum fiecare particica satisfacuta a trupului lor.
Se spune ca prin viata trebuie sa treci iubind fara regrete. Oare chestia asta ne deschide portile Raiului?
Se mai spune, din batrani, ca sexul e pacatos inafara casniciei. Oare asta ne asigura un loc in fata la portile Iadului?
Iubesc, fac sex... sa fiu oare prima pacatoasa ce va bate palma cu Sf. Petru la sfarsit?
Ce monolog fara logica am nascocit!

El intra in camera si se apropie de ea. O imbratiseaza puternic, apoi ii pune mainile fragile pe oglinda.
Imaginea palmelor se suprapune cu cea a sanilor dezgoliti si fara vlaga.
O saruta pe spate.
Aburi se aseaza pe sticla, reflexia lor fiind din ce in ce mai vaga.
Aburi se aseaza pe sticla si rasuflarea celor doi muritori stinge flacara lumanarilor.
Ea stie ca in acest moment face dragoste cu el si cu amintirea celorlalti.
E un fel de menage a...

- Mirosi a cirese si pacat, draga mea!

( Tin sa mentionez faptul ca intentionam sa folosesc accentele de pe cele doua cuvinte "menage a", dar acest lucru nu a fost posibil datorita faptului ca laptopul de pe care am scris nu imi ofera posibilitatea... greseala neintentionata sa-i spunem)

Am adunat cuvinte

2010-05-11T07:09:00.000-07:00

Recent, mi-am invatat prietenii cum sa scape de frustrari si resentimente. Terapia consta in insiruirea de cuvinte pe hartie. Trebuie doar sa noteze cuvintele care descriu ceea ce au in suflet.
Apoi, ca un mester papusar, cos cuvintele intre ele, le lustruiesc si le dau forma finala. Nu le dezbrac de sensuri, intuiesc ceea ce si-ar dori ei sa spuna de fapt si iata rezultatul final:

" Dezamagire, nimic, viata, pierdere, a iubi... imi doresc sa mai pot simti asta! Incredere, obsesie, hai sa uitam! Visez si sper. Adulmec desertaciune. Minune, ma cobor si ma ridic singura uneori! Sutez departe de data asta.
Sunt un stalp sfaramat de furtuni interioare, stalp amagit de decor, de peisaj. Ma pregatesc acum de plecare pentru ca asa am vrut, asa am sperat.
Acum nu mai ploua, doar sunt nori.
Astazi ei sunt in graba si ele au amanti.
Stalpii sunt obisnuiti cu iubirile trecatoare.
Stalpii savureaza si tin in suflet fiecare mangaiere, fiecare sarut."

" Am acelasi sentiment. N-am gand urat sau stare negativa, n-am viata. Nu stiu cum, uneori, inima mea e pe post de sevalet iar destinul mi-e o panza.
Mi-e lene sa pictez dar, am speranta ca in apropierea ta, jocul de-a viata va fi mult mai simplu.
Am o singura sansa, o singura sclipire sa recunosc steaua neincrezatoare si sa o ocolesc.
Nu exista "cine trebuia", ci doar "cine o fi sa fie". E trist, e pacat, e dezamagitor sa nu gasesti ceea ce cauti.
Imi fac nervi, dar vremurile tulburi vor calma valurile.
Nu voi ramane in singuratate si incertitudine, asta e clar!
Acum fulgera si...
Fug!"

A plouat cu of-uri - Relatam in direct!

2010-05-10T12:49:00.000-07:00

Un pahar de vin, muzica buna si prieteni la masa...
Afara ploua si discutiile despre trecut, prezent si viitor se intensifica. Toti 3 suntem prinsi fara vrere intr-un vortex al amintirilor, al trairilor intense, toti 3 lacrimam si ascultam la unison.
Suntem diferiti fata de voi prin simplul fapt ca simtim cu adevarat!
Lollipop & Co. sunt in recreatie.

Stiu sa ma fericesc singura si stiu sa va fericesc si pe voi. Stiu sa ma descarc si sa astern cuvinte pe hartie. Stiu sa ascult si sa vorbesc cand si cum trebuie. Dar voi ati invatat sa fiti atenti?
Opriti-va putin si lasati la o parte tot lumescul. Acum va intreb, voi aveti grija de sufletul vostru? "Il tempo se ne va" si uitam sa ne bucuram de noi si cei asemeni noua.
Acum revin la masa mea.

Cel mic isi lasa capul pe masa, blonda cauta de zor o melodie iar eu scriu in continuare.
Avem intrebari. Asteptam raspunsuri. Afisam grimase si mai luam o gura din acelasi pahar.
Suntem diferiti fata de voi prin simplul fapt ca retraim!
Bucurestiul e urat cand ploua, dar e frumos cum ne aduce impreuna asa cum suntem cu adevarat.
Noi astazi ne-am gandit la toti ai nostri si am spus o "Ruga pentru parinti". Am pomenit pe cei care au plecat, am tinut aproape pe cei ce au ramas si am aprins o tigara pentru noi.

Lollipop a plouat peste voi astazi. Stef cel mic a invatat sa se descarce iar Ale a ridicat moralul pentru ca azi, ea a fost "un actor grabit".
Lollipop azi e mai frumoasa si prietenii ei sunt mai aproape ca oricand.
Marcu ma numesc si sunt fericita cand ploua!
Marcu ma numesc, si va multumesc pentru atentia acordata!

Acadeaua experimenteaza - Relatam in direct din amintiri!

2010-04-26T04:51:00.000-07:00

Si astazi relatam in direct pentru dumneavoastra, cititorii nostri fideli. Astazi vom vorbi despre cum ne comportam atunci cand nu stim ce sa spunem sau, mai rau, despre momentele cand stim exact ce vrem sa spunem dar totusi nu stim cum.
Pentru prima data dupa foarte mult timp am fost pusa in situatia de a nu putea vorbi deschis despre ceea ce simteam la un moment dat.
Se intampla deseori sa cunoastem persoane noi si sa avem impresia ca le stim de ceva vreme. Nu este nimic anormal sau neobisnuit in asta. Din contra, este un sentiment placut de care am putea abuza cu usurinta.
Tot scriind si gandindu-ma la acest subiect, realizez cu parere de rau si faptul ca nici macar acum nu-mi gasesc cuvintele.

- Nu e nimic Elena draga. Eu sunt aici pntru te ajuta.
- Acadeao, esti o adevarata lady! Astazi vei spune tu povesti, asa e?
- Cat e poveste, sau cat e realitate asta stii doar tu; eu doar o sa adaptez si o sa improvizez.
- Atunci, te rog, mai bine, lasa-ma pe mine.

Barbatii din viata ei vin si pleaca. Sufletul ei nu poate fi comparat nici macar cu o gara... e mai mult o halta. Ieri, dupa foarte mult timp, a fost atenta la cel de langa ea, a vorbit, a ascultat si s-a lasat dezarmata, dar a ignorat complet ceea ce-i statea pe varful limbii.
De multe ori sexualitatea si spontaneitatea joaca un rol important, dar de data asta era atat de stearsa, atat de mica. Cu toate acestea, stia exact ce voia, dar intampina dificultati... temeri adolescentine in a lua atitudine.
Asa ca au continuat sa asculte muzica, sa rada, ea a continuat sa-i arunce priviri strengaresti fugitive, el a continuat sa stea cu capul pe stomacul ei si sa-i zambeasca frumos. Noaptea a trecut fara sa se consume nimic. S-au asezat spate in spate, s-au gasit intamplator sub asternut spre dimineata, el a plecat la munca, ea a ramas dormind, el s-a intors, ea s-a trezit, au vizionat cateva episoade din Dr. House, apoi au plecat in directii opuse.Despartirea a fost marcata de un simplu sarut pe obraji si un sec " Mai vorbim!".
"Mai vorbim?"...poate...

Concluzia acestui post este urmatoarea:
Intotdeauna spuneti ce aveti de spus, intotdeauna comunicati deschis si intotdeauna faceti ceea ce simtiti! Ea a fost o infranata si a uitat ce era mai important, si anume, sa incerce. Nu avea nimic de pierdut, rareori are. Acum a invatat ca nici complimentele nu tn de cald noaptea si nici nu te duc sa vezi marea.
- Opreste-te aici! Mai simti mainile mele pe spatele tau?
- Shhh... lasa-ma pe mine sa o spun. Dle inginer, te plac!

Femeilor din viata mea!

2010-04-20T08:30:00.000-07:00

De 8 martie am intentionat sa scriu un post cu acest nume. Pentru ca eu intai scriu pe hartie, si abia apoi transcriu aici, am putut sa-mi dau seama mai usor ca de fapt nu acele lucruri as fi vrut sa le spun. Nu am vrut sa fie o insiruire clasica de complimente si raspunsuri la "de ce te iubesc eu pe tine". Asa ca voi face altceva.
Astazi, 20.aprilie.2010, eu, Elena Marcu urez La Multi Ani femeilor din viata mea:
Doina, Aurica, Ana, Lena, Monica, Lacramioara, Lili, Dodo, Adita, Maricica, Dida, Ana, Irina.
Le urez abia acum la multi ani pentru ca de fapt nu am nevoie de o zi anume sa le spun cat sunt de frumoase, nu am nevoie de un 8 martie sa le reamintesc faptul ca sunt recunoscatoare.
Ma folosesc de ceea ce imi place sa fac, pentru a va deschide sufletul si pentru a va mai rapi 5 minute din timpul de lucru.
Fiecare dintre voi ati contribuit intr-un fel sau altul la ceea ce a insemnat "formarea mea ca om". Fiecare v-ati dat interesul, si m-ati sprijinit cand a fost cazul. Fiecare ati donat iubire si grija specifica maternitatii la rezerva mea de sentimente. Fiecare ati mangaiat si sarutat pe frunte.
Toate sunteti acum femei. Mai mult sau mai putin mature, sunteti parte din mine zilnic. Si cea care fizic nu mai este, ma ghideaza si ma tine pe drum. Poate nu e drumul bun inca, dar tot ea ma va ajuta sa-mi dau seama.
Asa ca, in concluzie, va multumesc ca sunteti FEMEI, va multumesc ca tocmai voi sunteti FEMEILE DIN VIATA MEA!
Iar, acest blog, este aici sa va aminteasca faptul ca datorita voua continui sa scriu si sa invat cum si cine este femeia, cum se comporta si reactioneaza ea, cum iubeste si traieste.
LA MULTI ANI VOUA, ASTAZI, SI IN FIECARE ZI!

CURRICULUM VITAE

2010-04-14T07:39:00.000-07:00

Am observat ca tineretul din ziua de azi se da mare, dar nu mai face lucruri marete. Ce pacat!

FOTOGRAFIE:

NUME: de-a lui Marcu

PRENUME: Elena pe numele mic

DATA NASTERII: de ziua mamei mele (nu, nu e o gluma)

DATE CONTACT: am si adresa de mail, si id de YM, si facebook, si hi5, si netlog, si nr de telefon... dar cel mai sigur ma gasiti acasa pentru ca la telefon nu raspund intotdeauna, iar pe internet intru din ce in ce mai rar.

DESPRE MINE: Buna, numele meu este Elena si veti vedea ca ma voi lauda cu un scop. Am vrut sa incalc traditia pastrata de bunici, si am terminat cu brio 4 clase continuand astfel sa frecventez institutia inca 4 ani; gimnaziu ii zice. Probleme minore pentru ca, matematica, nu neg, o fi logica, dar logica mea era boema, asa ca am trecut cu greu peste pregatiri intense de geometrie si alte alea. Dar tot raul spre bine: am dus mai departe traditia parintilor si mi-am purtat trupul pe bancile Colegiului National "Roman Voda" (prestigios), profil filologie bilingv franceza-engleza (pompos)... tot 4 ani. A trecut si asta, mi-am asezat in traista valori morale, idei, principii, dorinte, vise, amintiri si cu sprijin si imbold din partea familiei m-am pornit la drum catre "capetala". Am intrat si la facultate, "Spiru Haret", Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice. Naiv suflet de provincie, ce mandra mai eram. Dupa aproape doi ani, mi s-a demonstrat clar ca nu tot ce zboara se mananca.
Si totusi, mergem inainte.
Le am cu limbile, stiu cam 4 la numar (engleza, franceza, italiana, spaniola) si tot cam atatea programe PC (Word, Excel, Powerpoint, si ceva Photoshop).

EXPERIENTA: Da, am si de asta. Pot sa promovez si sa vand orice produs. Daca am reusit sa intretin atmosfera in birouri de companii multinationale promovand ambalajul Tetra-Pack, pot sa vand si ochi de melc pe gratar. Am invatat cum e si cu impartitul pliantelor la metrou: zambet permanent, febra musculara la maini si picioare si o raceala grava pentru fabuloasa suma de 2 milioane (aproximativ...nu mai stiu exact cat a fost). Dar, ca sa ma intorc putin in timp, nu am facut doar asta. Pe vremea cand eram pui de moldovean, ma mai aseza tata in fata microfonului alaturi de oamenii cu experienta din radio si uite asa mai iesea cate un promo sau jingle. (incerc sa-mi amintesc de reclama pentru Pizzeria Hera dar...voi reveni) Si nu numai; am si scris un articol sau doua in Opinia Romascana despre realitatea locala la acea vreme (acum 4 ani).
Si totusi, cu o experienta bogata, ma laud la capitolul coafura, manichiura,machiaj. I'm a natural! Experienta mai am si in domeniul "mersului la interviu...multumim, va vom contacta noi." - am cateva la activ. In sfarsit,vasta mea experienta este strans legata de toc (nu, nu colectionez si nici nu vand pantofi; = stilou, prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.). Voi continua sa scriu din bine, in mai bine despre bine, desigur. Ma scuzati ca am tot repetat cuvantul "experienta", dar in ziua de astazi se cere si daca aplici pentru un post de vanzator de vise si rahat.

ALTE MENTIUNI: Mmmm, da! Mentionez faptul ca am si atestat de competenta profesionala in limba franceza (diploma :)) ) si certificat de competenta profesionala in coafura, frizerie, manichiura, pedichiura (alta diploma). Si nu in ultimul rand, mentionez ca sunt "unemployed" (nu lucrez, dar suna mai grav in engleza, si daca nu utilizam acest termen riscam ca acest post sa para neserios)!

Prin urmare, acest post nu este neserios si nici macar comic, am observat si ca cifra 4 predomina clar in viata mea, dar am o intrebare, ma angajeaza si pe mine cineva?

HELP NEEDED! - who the hell is that mystery lover?

2010-04-07T16:13:00.000-07:00

Ok. Am primit un sms la ora 00:39:48.
Nimic ciudat in asta. Mai primesc sms-uri la aceasta ora.
Iau telefonul si din nou, nimic ciudat in asta. Asta se presupune ca ar trebui sa faci atunci cand iti suna.
Obsrev ca este un mesaj de la un numar pe care nu il am in agenda. Si din nou, nimic ciudat in asta...oricum nu raspund la numerele pe care nu le am in agenda.
Curiozitatea "killed the cat"... asa este! De fapt in cazul meu nu se aplica neaparat, dar m-a facut si mai curioasa.
De ce? va intrebati.
Pai continutul mesajului era urmatorul: "Te iubesc" .
Atat!
Problema este: nu raspund la numerele necunoscute, si chiar nu raspund.
Dar, din motive care depasesc imaginatia mea, sunt totusi curioasa sa aflu cine ma iubeste.

(asta in caz ca nu s-a gresit destinatarul... se mai intampla...se mai imbata un Kostinel care iubeste o Kostinica, ca si urmare a unui anunt postat pe un site de matrimoniale [ vezi http://djalexis.indubitabil.ro/59/terente-reloaded/ ])
Bun, bun, cum pot afla asta?
Pai, simplu! Voi nu vreti sa aflati cine ma iubeste?
Daca da, puteti suna incepand din acest moment la nr de telefon 0765 860 4xx!
Hehe... din motive usor de inteles, nu pot posta numarul.
Dar daca totusi curiozitatea va macina, si sunteti pregatiti sa ma ajutati dezinteresat, atunci astept un comment, un mail, un orice pentru a-mi atrage atentia.

Cine esti tu, tanara zvacnire ce ma iubesti? Rogu-te, arata-te!... sau cel putin semneaza mesajul acela intr-un final...

Ok, promit sa renunt la "..." ! ( da, nici eu nu stiu de ce femeile sunt obsedate de puncte... puncte...)

Acum,
noapte buna tuturor,
sapte purici pe-un picior,
in fine, noapte buna! :)

...si atat! - "Visez sub asternut"

2010-04-07T07:18:00.000-07:00

- Pun piciorul in pragul casei tale si spun ca realitatea e urmatoarea: si eu am nevoie de tine si tu de mine...uneori. Trebuie sa pricepem ca nu e permanent, trebuie sa pavam carari exterioare care sa ne uneasca de altii...de altii...
Acum lasa-ma sa ma joc putin. Lasa-ma sa cant si tu prefa-te c-as fi talentata cu adevarat. Daca stii sa aplauzi bine, primesti si premiu!

Ea il invata sa zambeasca iar si sa se bucure de marile lucruri mici din viata. Ea il sterge de praf si-i reda luciul caracteristic.

- Ce voi face cand nu-mi vei mai spune povesti? Ce voi face cand voi visa ca-ti desfaci picioarele in fata altui barbat?
- Cate intrebari...
- Ce voi face cand nu-ti voi mai gasi numarul de telefon in agenda? Ce voi face cand vei uita numele meu?
- Numele nu se uita niciodata, iubite. Actiunea in sine isi pierde in schimb din importanta... din farmec. Sexul o sa dispara, dar amintirea ta va salaslui inca. Se spune ca totul e efemer, dar am totusi o indoiala.
- Tu nu intrebi nimic? Nu plangi nimic?
- De ce as plange "nimic" ? As plange "ceva", dar se intampla rar. Si daca e dat sa se termine, putem spune ca "nu a fost sa fie" si mai stergi din vina. Putem chiar afirma ca nu vom fi gresit niciunul fata de celalalt, doar ca planetele nu s-au aliniat favorabil.
- Ce rahat! Nu inteleg nimic din ceea ce-mi spui, dar esti adorabila. Continua!
- Ha! Ha!
- Nu rade asa! Vreau sa-ti vad toata fata cand zambesti. Intoarce-te! Acum razi iar!
- Nu pot! Nu mai esti amuzant si nu vreau sa rad de tine in loc sa rad de ceea ce-mi spui.
- Atunci ramai asa si intinde-te. Asa! Lasa-ma sa-ti desfac bluza, te rog!
- Fa-o, dar fa-o incet.
- Vreau sa te privesc dezgolita. Vreau sa cred ca esti neajutorata si ca ai putea avea nevoie de mine cu adevarat. Vreau sa te stiu neputincioasa. Vreau sa ma strigi, vreau sa aud cum ma vrei.
- Nu-ti pot face pe plac. Imagineaza-ti ca sunt neputincioasa, imagineaza-ti ca neajutorarea mea nu are limite, dar nu te indu in eroare. Pot sa-mi satisfac neputina. Acum vino mai aproape! Pune mana pe sanii mei! Fii capabil sa simti cu adevarat atunci cand ma atingi. Vezi, nu sunt doar o umbra!

O dezbraca de tot si ramasese incapabil sa o atinga.

photo by Bogdan Grigore - http://bogdanphotos.wordpress.com/

- Esti perfecta! Iti ador formele si vreau sa-mi plec capul pe stomacul tau. Lasa-ma sa visez intre coapsele tale si sa traiesc adevarate aventuri intre bratele tale!
- Saruta-ma! Ia-ma! Imratiseaza-ma! Simte-ma! Adora-ma!

O lua in brate si o purta ca un val printre rafturi pline de carti si praf. O delecta cu promenade printre arome de bucatarie si dormitor. O dansa goala pe holurile casei ceausiste. O venera pe asternuturile rosii, noi. Era a lui pentru cateva ore, iar!
Doar atat era a lui... cateva ore pe saptamana. Nu o platea. Amandoi erau atrasi. Amandoi aveau nevoie. Amandoi se visau. Ea era dura, realista, el era un domn cu adevarat. Ea ii lasa mana libera la sex, el o poseda. Cata nebunie zace-n asti doi straini!

- Te doresc si atunci cand urasc faptul ca esti absent. Te doresc si atunci cand stiu ca nu te pot avea. Te doresc si cand stiu ca fiecare secunda impreuna o sa doara atunci cand voi sau vei pleca dintre cearsafuri. Te doresc ca si cum ar fi un lucru normal, sa te doresc.
- Sunt un sarman prost caruia ii plac atingerile tale. Sunt un biet muritor care tanjeste dupa calcaiele tale. Au batut atata drum pana in mintea si sufletul meu, incat le voi cladi templu. Da, te voi face regina...regina si atat!

M-as tolani pe canapeaua ta! Si totusi... - "Visez sub asternut"

2010-04-06T06:29:00.000-07:00

A trecut ceva vreme de cand a visat la ce ar putea avea. Au trecut zile aproape intregi fara aproape niciun rost. Cuvintele ei nu mai au aceeasi putere, forta, intensitate, credibilitate... rasuflarea ei are un iz de trecut, se trece treptat. Pacat!
Cu toate astea, stiu sigur ca inca doreste. Nu are un scop si nici o randuiala macar. Oamenii se sting in jurul ei si ajunge sa-si rosteasca in gand vorbe de duh :" Sa-ti spun ceva... Nu suntem vesnici!". Eu i-am dat viata, eu o lamuresc!
Da, se moare! Da, se moare! Baga-ti mintile in cap si revino-ti Acadea!

photo by Bogdan Grigore - http://bogdanphotos.wordpress.com/

M-as tolani pe canapeaua ta si te-as lasa sa-mi vorbesti despre responsabilitatile pe care le ai odata cu achizitionarea unui caine, te-as lasa sa-mi vorbesti despre parcuri auto, afaceri... te-as lasa chiar si sa raspunzi la sute de telefoane. Te-as lasa sa stai undeva langa talpile mele, tu fiind ocupat, eu privind goala in gol. Te-as lasa sa-mi vorbesti despre viata si moarte, te-as lasa sa-mi pictezi fluturasi pe pantec, dar acum nu-mi mai dansa prin ganduri...ma obosesti.
M-as tolani pe canapeaua ta si m-as autoproclama regina peste teritoriul tau. Ma incoronezi, draga Domnule D.? Ma lasi sa ma asez pe tronul tau?
Da, sunt hotarata sa fiu regina! Nu, nu intelege gresit, nu regina ta. Regina si atat! Trateaza-ma ca atare si vei fi liber sa visezi, vom fi liberi sa iubim cot la cot. Tu ai nevoie de evadare, eu am nevoie de aventura, tu ai nevoie de pasiune, eu am nevoie de vise, tu ai nevoie de orice, eu am nevoie de tot! Domnule D., vrei sa ai nevoie de mine, vrei sa-mi simti lipsa?
Nu-mi raspunde acum...gandeste-te...
Imi deschei un nasture de la camasa, imi dezgolesc un umar, ma las mangaiata de raze de soare. O suvita de par imi atinge fata atat cat sa simt nevoia sa zambesc si sa inchid ochii, si totusi...
"Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!"

Acadeaua traieste! - Relatam in direct din camara

2010-03-29T01:36:00.001-07:00

Azi e trista. Nu a mai fost trista de mult timp. S-a incruntat si a vazut in oglinda ridurile de expresie care ii brazdeaza chipul. Se mai priveste din cand in cand, si e tot femeie, dar nemultumirea vine de undeva de departe. Cine stie in ce consta ea?
Realitatea imediata nu ii satisface nici dorinta si nici curiozitatea.

As vrea sa inchid ochii si sa ma trezesc intr-un Bucuresti... un alt Bucuresti. Ceea ce vad acum ma scarbeste. Barbatii sunt niste impostori, iar femeile nu mai sunt doamne.
Copiii cresc mai repede si uita sa copilareasca, batranii se duc devreme, florile se ofilesc in jur iar eu ma simt goala mai mereu in ultimul timp.

Nu e multumita de ea. Ceva ii lipseste, cu siguranta.

Nu sunt multumita de mine! Imi lipsesc diminetile romascane, imi lipsesc noptile linistite, imi lipseste muntele, imi lipseste marea, imi lipseste infinitul...
Vreau sa plang, vreau sa tip, vreau sa dansez, vreau sa privesc cerul, vreau sa mananc pricomigdale, vreau sa inghit in sec, vreau sa ma gadil, vreau sa alerg, vreau lucruri mici si simple, vreau sa fiu cu adevarat vie.

Acadeaua are personalitate, dar asta este un post diferit pentru ca astazi acadeaua este mai mult bombonica.

Am uitat sa respir dincolo de baldachine si amor, am uitat sa ma plimb dincolo de strazi inguste, am uitat ca noaptea nu e eterna, am uitat ca soarele rasare mereu atunci cand imi doresc.
Imi colorez prezentul si universul asa cum vreau. Dau viata de cate ori scriu si stiu ca lucrurile marete nu sunt neaparat mari, asa ca de unde nemultumirea asta?
Sunt un personaj conturat prin bunavointa ei, sunt un nume scris cu majuscule, dar nu sunt un produs. Sunt o EA, cu toate ca as putea fi si un EL, sunt un zambet cu toate ca as putea fi si lacrima, sunt cuvinte, sunt simtiri, sunt amintiri, sunt prezent si viitor.

Acadeaua are personalitate, si astazi invata ca e normal sa mai fie si trista uneori.

Cred ca are legatura cu vremea.
Cer sa fiu mutata pe masa din bucatarie, langa borcanul de cafea pentru ca in camara presiunea e scazuta!

Am mult si totusi nimic. Am 21!

2010-03-27T14:59:00.000-07:00

Am 21 acum.
21 de primaveri, la propriu.
21 de vise arzatoare.
21 de amintiri de neuitat.
21 de posibili amanti.
21 de melodii fredonate.
21 de regrete.
21 de zambete imbatranite.
21 de pahare.
21 de flori de primit.
21 de persoane care-mi lipsesc.
21 de texte necitite.

Texte vechi pentru sentimente noi.
Citeste in cinstea celor 21. Ii posed legal.

" Eu scriu, Noi scriem

Da asta aşa este, dar şi facem parte în mod nemijlocit din cuvintele noastre? Ne transcendem fiinţa printr-un procedeu de ralanti pentru ca apoi să ne aflăm în esenţa vorbelor noastre? Scriem ca să ne satisfacem dorinţa primitivă de a fi observaţi, sau scriem pentru că aşa ne dictează piticul pe care toţi îl avem înăuntrul nostru? Arghezi spune la un moment dat " Când mi s-a tocit unghia îngerească [...]/ ... m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă." - sacrificu într-adevăr
Noi stăm în cuvinte, sau cuvintele zac în noi? Noi credem în puterea cuvintelor, sau cuvintele noastre aşteaptă să ne regăsim puterea pentru a le reda? Nu... nu vă pripiţi să răspundeţi! Uneori mă gândesc că e poate prea devreme să aflu asta, poate e prea devreme să-mi găsesc locul, cuvintele, tăria...
Tatăl meu îmi spunea că marii scriitori au creat capodopere din iubire, sau din cauza unor lipsuri majore. Aşa o fi! dar asta nu înseamnă că nu pot da viaţă unor stări trecătoare, efemere...
am un Nimic, şi voi face ceva... " - 08. 11. 2007

Monolog- Erotic discourse

2010-03-18T17:42:00.000-07:00

Nu, chiar nu mai sunt cea care-ti zambea nemotivat candva. Nu mai sunt cea care te saruta in loc de "Buna dimineata", si nu mai sunt cea care nu voia sa inchida usa in urma ta.
Acum sunt doar EU, pur si simplu. Sunt o pereche de sani obraznici, sunt o gura timida, sunt sange fierbinte, sunt coapse ferme, sunt obraji asudati, sunt ochi limpezi si spate dezgolit.
Ma inclin mai spre dreapta, imi las capul pe spate si imi deschei camasa ca sa ma poti admira. Pune-ti accentul unde vrei, sprijina-ti privirea pe ceafa mea, infasoara-ti goliciunea in goliciunea mea si cheama la apel o intreaga armata de simturi. Vom ridica drapelul.
Imi esti aproape strain. Iti mai recunosc doar rasuflarea. Nu te intrista si nu te obisnui sa-ti ceri iertare.
Lasa-ma sa ma dezbrac complet si apoi intinde-te langa mine. Nu ma atinge, doar priveste-ma! Mai stii sa simti din priviri? Mai stii sa atingi de la distanta?
Spui ca esti om mare, dar totusi pari atat de mic acum. Hai, trezeste-te!Cresti, invata sa cresti! Freaca-ti orgoliul de trecut, si lasa-ma sa vad daca ai invatat ca intai se asculta si apoi se mangaie.
Shhh... pune-ti palmele in jurul gleznelor mele si departeaza-mi genunchii. Lasa-ti privirea sa patrunda. Mai vezi ce vedeai candva?
De fapt nu, nu raspunde! O dai in bara cand vorbesti prea mult.
Apropie-te! Imbraca-ma! Pleaca!

Daca nu am pod, umblu pe sub pat! Concluzie: voi continua sa scriu.

2010-03-17T17:23:00.000-07:00

Am rascolit amintiri sub patul prin care mi-am petrecut adolescenta. Am descoperit prim-planul bretonului meu de clasa a VIII-a, portretul generatiei '89, colectia de martisoare si felicitari, teancul de biletele din timpul orelor de geografie si nu in ultimul rand, prima iubire.
Ma apropii rapid de data de 25 martie, si fara sa vreau dau cap in cap cu timpul care alearga ca nebunul prin jurul meu.
-Mai opreste-te din cand in cand stimabile! ii spun, razand galagios.
Nu stiu daca sunt ametita de somn sau de incantare. E placut sa sufli in praful asternut pe trecut, si e placut sa mai vezi din cand in cand persoane care candva faceau parte din viata ta.
Stiti ce mai e placut? Sa stii sa fii un copil mare, sa stii sa accepti ca prezentul e un aproape trecut si ca RATB-ul spre viitor trece din 5 in 5 minute.
- Nu explic foarte bine ceea ce vreau sa spun, dar daca as da mur in gura ar mai avea vreun haz?-
Uitandu-ma prin tot ce am starns pana acum, am realizat un lucru: niciodata nu am fost sigura de ceea ce voi face cand "voi creste mare", dar intotdeauna am scris, intotdeauna am stiut ca voi continua sa scriu.
Asa ca mi-am luat inima in dinti si astazi am intrerupt sirul celor 4 saptamani de pauza, scriind despre... faptul ca vreau sa scriu.

Ntu' fii pe faza ca te am in vizor!

A lady never tells - Visez sub asternut

2010-02-13T14:28:00.000-08:00

Era deja noapte si era singura . Ii crescusera unghiile, i se ascutise privirea, i se intunecasera simturile . Avea nevoie de o tigara si nici una din fantome nu- i imprumuta . Incepea sa transpire si demonii se eliberau prin porii ei . Si- ar lasa parfumul sa salasluiasca pe strazi . In aceasta seara este vorba doar despre ea. Nu se poate lasa intimidata de vesnicia cladirilor imaginare, de maretia limbilor de foc de deasupra orasului .
- Te- as lasa sa- mi ineci trupul in spuma de sampanie, te- as lasa sa explorezi potecile virgine ale buzelor mele, te- as lasa sa- ti ratacesti privirea in decolteul meu. Iti permit sa- mi faci orice, dar tu, tu iti permiti acest lucru ? Iti permiti sa uiti de reguli, principii, iti permiti sa fii animal? Iti permiti sa dai frau liber instinctelor primare ? Hahahahaha ! Nu iti permiti domle ! Esti un cacanar monden mult prea ancorat in realitate, un caine superficial, un papagal de "capetala" deloc exotic . Cum sa cunosti tu pasiunea ? Cum sa te lupti tocmai tu cu demonii mei, cu desfranarea ? Nu te poti uita in oglinda daca in dreapta ta nu ai un sirag de perle atarnat nu la gatul unei FEMEI, ci la gatul unui manechin . Ha ! Ma intorc in jungla, inlatur patura si te provoc sa visezi ! Crezi ca esti in stare, omule ? Ma imbrac si ma servesc cu inutilitatea ta, ma acopar cu ramasitele barbatiei tale . Mai tarziu voi merge sa alerg pe strazile inguste ale mintii tale . Voi incerca sa te regasesc . Voi vrea sa te inghesui intr- un coltisor ascuns al imaginatiei tale si sa profit de tine . Apoi te voi lasa sa te imbraci rapid pentru a te alerga iar si iar . Crezi ca ai o conditie fizica buna ? Crezi ca uitarea te face mai puternic ? Crezi ca esti un fel de Hulk cu putin mov in coltul gurii ? Sterge- ti nepasarea de pe pleoape si arunca ceva pe tine . Nu are niciun farmec daca imi arati ca vrei .
Obosesc doar privindu- te . Ascunde- te te rog . Si alege tu cand e startul nostru . Nu- ti fa griji, a lady never tells !

Cunoscandu - l pe Dl. D. - Visez sub asternut

2010-02-13T01:25:00.000-08:00

Dl. D. este un om ocupat. Este tanar, atragator si un indragostit de dragoste.
Mangaie, saruta si face amor nebun atat cat ii permite timpul, dar o face bine.
Tanara domnita aplauda cu sanii initiativele lui, se intoarce cu spatele si il premiaza. Trupurile se misca sacadat, se izbesc, se adora, se resping, se atrag si pare ca nimic nu se finalizeaza vreodata. Ce nebuni sa faca dragoste pe stomacul gol, la pranz! Iar se infrupta din delicatese trupesti orgasmice explozive.
Ea se murdareste de cerneala, el ii macina carnea. Ea zambeste, el o gadila in talpa.
- Cum m - am pricopsit eu cu tine, Dl. D. ?

Povestire erotica - " Visez sub asternut "

2010-01-27T15:19:00.000-08:00

Domnul D. i- a pasit pragul tinerei domnite mai spre dupamiaza asa. Nu l- a pus la masa, a preferat sa- i analizeze pleoapele si zambetul, a preferat sa se hraneasca ea. S- au ascuns sub o patura cu iz de ieftineala dar cu o importanta valoare sentimentala. Era prea multa lumina dar era atat de bine. Erau prea multe accesorii dar se simteau goi deja. Amandoi erau "de actiune", amandoi cautau ceva, amandoi stiau ca isi pot umple golurile... doi profitori moderni care foloseau expresii cizelate.
- " Imi place sa ma joc cu sanii tai, sa- i sarut. Iti transmit ceva? "
- " Domnule D. ati simtit vreodata fluturasi in stomac, sau furnicaturi pe buricele degetelor? Acolo sus e cam la fel, doar ca ma provoaca sa traiesc totul mult mai profund. "

Nu stiu cat de atenti erau la cuvinte, nu stiu cata importanta dadeau exteriorului. Erau ingramaditi intr- un univers de unica folosinta, nu- si cautau sentimentele, doar ofereau si cereau implicare si inradacinare in acel prezent mult prea trecut acum.
Incepuse sa- i sopteasca dupa ureche, sa- l sarute fugitiv, scoase usor varful limbii doar cat sa- l ademeneasca si sa- i intareasca simturile. Se juca cu chipul lui, abuza de sanii ei sa- l atate, recurgea la miscari lascive de du- te vino ca sa- l pofteasca inauntru. Nu se grabeau, se jucau, inghiteau in sec, se tachinau. Ii transpira fruntea, si o picura fara vrere pe pometi, pe piept, pe gat... ce frenetic amor!
- " Ce zburdalnicie! "
- " Mmmm..."
- " Este un cuvant pe care m- am gandit sa- l folosesc mai des. "
- " Il pot folosi la Scrabble? Nu, nu, e prea lung. "
- " Doamnelor si domnilor avem printre noi si un pasionat de Sc........."
Se facu brusc liniste. Se distingeau doar rasuflarea ei si un " fuck " atat de obsesiv repetat, atat de sexi, furat de pe buzele lui.
Telefoanele incepusera sa sune, picioarele se incolaceau, ea fremata, el o fixa cu privirea ... Ea nu se mai simtea complexata, el isi ambala emotiile si patrundea in fanteziile ei .
Absenta perdelei nu mai era o certitudine ingrijoratoare, oricum geamurile transpirau impreuna cu ei . O betie cu aer care parca nicicand nu a avut loc .
Amor tipic romanesc pe fundal de " La vita e bella " . Nu pareau sa- si doreasca sa se mai sature sau sa- si mai sature trupurile si mintea.
- " M- au urmarit ceva ochii astia ! "
- " Ei ... "
Rosise de parca ar fi crezut cu adevarat politeturile ce ii erau spuse . Nu conta cat era sau nu adevarat, important era faptul ca stia ca inca se poate intoarce cu spatele pentru a - i simti spasmele orgasmice, important era faptul ca stia ca si el vrea ce vrea si ea : un pranz tarziu cu adevarat copios in regim hotelier, pentru care au asudat frunti, la propriu.
Cat de incitanta poate fi intimitatea a doi straini ? Cat de excitanta poate fi ritmicitatea sexului ?
- " Ce zburdalnic sunteti domnule D. ! "

Leapsa Neamtule - Ciudatenii d' ale mele

2010-01-22T18:13:00.000-08:00

1. Intotdeauna inmoi biscuitele in cafea sau ceai...
2. Plang mereu cand consider ca m- ar putea afecta ceva ( film, amintire, melodie, imagine)
3. Rad ca Sailor Moon cand el ma saruta in talpa
4. Ascult lounge cand fac baie... si fac baie cu lumanari si spuma multa cel putin de 2 ori pe saptamana
5. Ma demachiez foarte rar... nu din cauza ca mi- ar fi lene, ci pentru ca este un aspect pe care cred ca il neglijez
6. Nu ma uit niciodata la tatuajele pe care le am si uit de ele
7. Pastrez legatura cu toti fostii iubiti... oare de ce?
8. Colectionez sacose si pungute ( :)) asta nici eu nu pot intelege )
9. Ador aroma de vata de zahar cu fundal de Cfae del Mar
10. Nu cred in conceptul de " favoriti" (carti, personaje, cantareti, actori, etc. )
11. Ma pot indragosti in 15 minute
12. Ador sa merg cu metroul doar ca sa pot analiza oamenii
13. Imi place sa visez si sa ma pun in tot felul de situatii care de care mai ciudate
14. Nu cred in horoscop cand imi spune de rau, dar continui sa- l citesc
15. Nu imi place sa citesc reviste, ci doar sa ma uit la reclamele prezentate in ele

ar fi atatea... dar...

Femeie Fatalitate Fantezie... cei 3F

2010-01-22T17:01:00.000-08:00

Cum faci ca femeie sa ai parte de ceea ce iti doresti? Cum faci sa- ti sopteasaca la ureche ceea ce vrei tu sa auzi? Cum faci sa vada ceea ce vrei tu sa vada?
E greu sa gasesti persoana care sa- ti citeasca gandurile... persoana care sa te mangaie si sa stie ce vrei... persoana care sa te priveasca si sa inteleaga ce spui. E greu ca femeie sa explici. E greu sa spui unui barbat cum sa te mangaie, cum sa te sarute!
Ma dezbrac din priviri si realizez ca nu ma pot ignora. Nu sunt o diva, sunt o femeie, nu sunt o prostituata, sunt o femeie care stie ce vrea.
Mananc tot din farfurii si beau din pahare, mancarea tot in stomac imi ajunge si bautura tot la cap mi se urca, prin urmare de ce as fi diferita? Tind sa cred ca nu asta e problema. Problema e ca diger mai greu.
Nu are niciun haz atingerea fara rost si nu ma incanta sarutul fara pasiune. Toate facem sex, dar niciuna nu ignora senzatia de bine, niciuna nu uita! Toate ne dezbracam cu un scop, toate ne dezvaluim pentru ceva: pentru noi, pentru ceea ce ne lipseste, pentru ceea ce ne dorim.
Ne coafam, ne facem manichiura ca sa fim sigure pe noi; ne pensam ca sa avem privirea mai clara; ne machiem ca sa atragem privirea clara a altcuiva... ce cretinatate!
Mi se zbate un san de dor, mi se inchide un ochi de dorinta. Tu ori esti orb, ori refuzi sa accepti.

Asculta Kings of Leon - Your sex is on fire

Suntem femei! Suntem NOI! Sunt EU!

Postul asta iti este dedicat

Joaca de-a FEMEIA - un alt fel de Eva fara Adam

2010-01-20T12:38:00.000-08:00

Sunt in transa. Visez cu ochii deschisi si zambesc pentru ca stiu ca am de ce sa zambesc. Fac dragoste cu mine insami, sunt completa si privirea ma saruta orgasmic. Sunt femeie! Sunt mandra ca sunt femeie! Sunt o EA, o EVA infasurata in material si lumesc, o nimfa, o picatura, o raza, o adiere, o sarutare... mmmmmmm... sunt tot ce imi doresc sa fiu pentru ca imi permit sa zbor.

De cand nu ai mai simtit ca esti FEMEIE? De cand nu ti- ai mai atins coapsele cu un scop? De cand nu ti- ai mai condus mana printre sani pana spre abdomen? De cand nu ti- ai mai privit spatele in oglinda? De cand nu ai mai soptit vorbe deocheate cu privirea?

Cuvantul zilei de astazi este TENTATIE.

Acesta nu este un post, este un exercitiu de imaginatie dedicat voua, femeilor, dedicat mie, dedicat tuturor celor ce vor sa se opreasca din agitatia cotidiana pentru a trage o gura de aer.

Pasii sunt urmatorii:
Asculta Sun is shining - Cafe del Mar.
Inchide ochii si nu te concentra, nu te gandi la nimic.
Impreuneaza-ti mainile, joaca- te cu buricele degetelor, pipaie- ti palmele.
Mangaie- ti trupul si nu te gandi la conotatia sexuala a acestei actiuni, doar fa- o!
Apoi lasa- te purtata oriunde.
Zboara cu gandul, darama gardurile care iti limiteaza imaginatia si RESPIRA brusc!
Inspira si expira frenetic, scoate din tine aer murdar, ganduri jegoase si amintiri neplacute, regrete si oboseala.... SCOATE!
ZAMBESTE femeie! Zambeste si joaca- te cu tine. Permite- ti sa fii tu insati.
Apoi deschide ochii si dedica- ti Love my soul, Agron - Cafe del Mar.

Ai cel putin 15 minute de relaxare si satisfactie garantate.

De aici preiei TU fraiele, de aici te descurci si incurci singura, de aici iti continui fanteziile, de aici si de acum ai curaj sa simti cu adevarat.

Imi plimb limba pe buze si e placut sa ma sarut. Imi pun mainile la ochi dar nu ca sa ma ascund ci ca sa ma descopar in obscur. Miros a cafea, a trecut si prezent. Ce festin inaltator!
Eu sunt FEMEIEEEEEEEEEEEEEEEE! Tu trebuie sa faci doar restul... Ma poti face mai fericita?

Pick-up, timbre si Baniciu - Sa aveti un an bun, fericit si mai ales NOU!

2010-01-03T07:32:00.000-08:00

A trecut si Craciunul, si Revelionul, si perioada de convalescenta asa ca iarasi voi pleca la drum lung pentru a ma intoarce la "capetala" .
Sunt un fel de ceatean turmentat... unul modern ce- i drept, unul mai hotarat, astfel incat pot afirma ca stiu cui trebuie sa dau votul meu anul acesta : FAMILIEI!
Da, datorita lor am avut parte de cele mai reusite sarbatori. Imi va fi dor de biroul tatalui meu impanzit cu timbre si carti postale, imi va fi dor de mirosul mancarii lui Moniciu, imi va fi dor de continua reconciliere cu mama, imi va fi dor de nebunia caracteristica Hrisculesilor, imi va fi dor de Baniciu si de tot ce a insemnat aceasta vacanta.
Acesta este un fel de post si trebuie tratat ca atare. La multi ani voua tuturor!

Clanul Marculestilor - Jingle Bell Rock

2009-12-22T15:20:00.000-08:00

De cum a nins simteam ca trebuie sa ajung acasa. Romanul miroase mai bine de sarbatori. Asa ca iata- ma acum in apartamentul tatalui meu, care tata striga sa trec la culcare pentru ca e tarziu chiar si pentru o tanara de 20 de ani. (De fapt trebuie sa ma trezesc devreme... maine facem sarmale si salata boeuf)
Dar nu plec. Nu dau stingerea pana nu vi- i prezint pe ai mei.
Ai mei sunt multi. Sunt multi si buni. Sunt multi, buni si mereu aproape... mai ales de sarbatori. Asa ca a venit inca un Craciun de care trebuie sa ne bucuram.
Anul acesta nu va mai fi la fel de usor. Nu il mai avem langa noi pe domn' colonel... sau tataie... o sa ii spun "tataie". Nu il mai avem pentru ca un accident stupid a pus punct la 80 de ani de viata. Asa ca acum trebuie sa invatam sa pretuim inzecit celelalte sarbatori pentru ca nu se stie niciodata pe cine nu vom mai avea langa noi.
Incerc sa- mi dau seama daca o poza face cat o mie de cuvinte intr- adevar, sau daca eu as reda mai bine aroma Craciunului din familia mea.
Le voi face pe amandoua.

Sarbatoarea miroase a legume fierte la foc mic, a prajituri pudrate cu zahar, a sarmale infierbantate, a paine calda, a dragoste, a emotie, a TRADITIE. Am in dreapta poza lui tataie si imi dau seama ca o sa doara de data asta sa ne desfacem cadourile, sau sa gustam din visinata. Dar e o durere constructiva. Inca ne invata cum sa ne stapanim emotiile, inca ne invata sa ne strangem laolalta, inca ne invata ca valorile reale cresc si se dezvolta in sanul familiei. Sa traiti!
Era frig si in Bucuresti dar frigul de acasa e mai special. Azi mi- a inghetat fata din Anton Pann pana pe centru, dar mi- a inghetat cu zambet. Am observat si ca zapada trosneste altfel sub pasi pe aici.
De altfel e al doilea Craciun de cand a revenit mama in tara si parca si ea il simte diferit. Parca si ea zambeste mai frumos in perioada asta a anului.
Mi- e dor si de mamaie de la tara. E a treia iarna fara ea, fara sosete ude si picioare lipite de soba, fara carnati de casa la uscat si pisici la panda, fara infinit alb de zapada in spatele casei, fara povesti.

Suntem fericiti! Dar nu pe deplin... am mai scris ca iarna e un anotimp al dorului.
Voiam doar sa spun urmatoarele, de fapt: zambiti celor dragi cu fiecare ocazie, iubiti- i sincer, sarutati mana muncita a bunicilor, mangaiati obrajii parintilor, varsati o lacrima pentru cei ce nu mai sunt, beti un pahar in cinstea prietenilor (un pahar in cinstea tuturor nu cate unul pentru fiecare :) ) si gustati din viata pentru voi insiva. Apreciati ce aveti si incercati sa dati mai departe din importanta respectarii traditiei, pentru ca in Romania de astazi doar asa putem dovedi ca suntem buni, cinstiti, reali si vrednici.

P.S.: Tataie, mamaie stiu ca nu aprind lumanari la biserica destul de des, dar aprind flacari in inima mea de fiecare data cand ma gandesc la voi! M- ati invatat ce inseamna familie: iubire neconditionata, bunatate, incredere, toleranta.

mmmmmm.....

jingle bell, jingle bell, jingle bell rock, and jingle bell swing and jingle bell ring

Sa ne veghezi domn' colonel! :)

nu suntem toti... :)

Sshhh! - There is silence in everyone

2009-12-22T12:07:00.000-08:00

Prin intersectia Reginei Elisabeta cu Calea Victoriei - "Visez sub asternut"

2009-12-15T04:16:00.000-08:00

"E un bloc pe-acolo cu niste apartamente care imi par mie ca au mirosul cafelei de oras abia trezit si a cartii tiparite pe o hartie de calitate indoielnica."

Fraza asta te transpune intr- o lume a jazz-ului pasional, a sudorii unei dame de companie... Inchid ochii si ma gasesc intr- un salon plin de barbati mustaciosi, masculi alfa ai unei comunitati mizere.

Revin in lumea mea, in orasul meu, in apartamentul meu, in bucataria mea si continui sa scriu privind din cand in cand pe geam la zapada care continua sa se aseze. Am facut un gest caraghios: am scos capul pe geam, am deschis gura, am inspirat si apoi am intins o limba de un roziu aburind catre spectacolul naturii. Am stat asa cateva clipe si am reusit: am prins un fulg de nea, l- am topit, l- am inghitit. Acum e un fost fulg de nea captiv in intreaga mea fiinta.
Stiti, am momente in care nu vad lucrurile cum sunt de fapt. Nu vad uratenia unor fapte sau locuri, ci prefer sa ma teleportez intr- un decor propriu, cu strazi lungi si drepte, cu copaci inalti inalti, cu femei plinute si barbati cu simtul umorului dezvoltat. ( da, Teo, avea simtul umorului dezvoltat, ma facea sa rad)
Pfff, iarna as vrea sa fie seara mereu, sa fie luminite aprinse, si sa ma prinda cate un fior de caldura undeva intr- o masina pe o straduta laturalnica.
Iarna mi- e dor de familie, mi-e dor de necunoscuti, mi- e dor de cei ce nu- mi mai sunt aproape... cred ca asa a fost proiectata iarna: sa fie un anotimp al dorului.
Am o propunere pentru toti cei care citesc chestia asta de o scriu acum: haideti sa ne intalnim pe seara, intr- o oarecare seara, intr- un oarecare local la un vin fiert, sau ceai, sau chiar ciocolata calda. Cred ca nici nu e neaparat necesar sa fim toti in acelasi local, doar sa ne gandim unii la altii, sa ne gandim la lucrurile despre care am putea vorbi, sa ne gandim la cum ne- am privi, sa ne inchipuim cum am zambi celui de langa noi, sa ne inchipuim cum ar trece timpul povestind despre un oarecare orice.
Mmm, ce placut!

Revin la cele citate la inceput. De ceva timp am o fantezie iar decorul este practic cel descris de tine. Am nevoie de o incapere invechita cufundata in semi- intuneric dar luminata cat sa se vada cotoare de carti uitate de vreme, sa se simta miros de cafea macinata si de Bucuresti abia trezit. Da, da sa fie spre dimineata si sa ii pun numele de "barlog". De fapt la naiba, sa nu fie electricitate, sa fie doar lumanari! Zici ca pare imposibil? Ha ha... nu e!
Fantezia mea nu presupune neaparat sex. Vreau sa fie mai mult o joaca. Vreau sa fie un fel de inceput pentru ca finalurile nu- mi plac.
Dimineata asta a fost una de visare si continua sa fie o zi promitatoare. O zi a eliberarii spirituale (mi- am amintit un cuvant placut care ar putea sa reprezinte cuvantul zilei : witty= plin de duh), o zi a expresivitatii sexuale, o zi a muzicii bune si a cafelei reincalzite la nesfarsit, o zi a Bucurestiului meu, o zi a universului meu!

Hai sa ne eliberam! Hai sa iubim azi mai mult, sa facem dragoste nu sex, sa cerem prietenii nu sa facem combinatii, sa desenam zambete nu sa acceptam lacrimi, sa facem ingerasi in zapada nu sa asteptam sa se topeasca... uh.

One night extravaganza- "Visez sub asternut"

2009-12-14T11:52:00.000-08:00

Isi trecea mana prin parul lui albit de ceva vreme incoace si ii soptea ca il vrea, ca il are, ca stie, ca iubeste, ca face dragoste bine. Ce tanara indecenta, vulgara si prostuta si- a ales!
- Ce povestitor neinspirat esti Elena! Nu sunt prostuta sunt sireata, nu sunt indecenta sunt sexi, nu sunt vulgara sunt EXTRAVAGANTA! Aici lucrurile stau invers: tu esti o reflexie a alter ego-ului meu, o reflexie nereusita. Nu, nu intelege gresit! Nu dai dovada de prost gust, esti doar stearsa, esti doar un ghiocel: specialul tau nu zace in expresie ci in menire. Ghiocelul tranteste iarna la pamant, tu, Elena, ce stii sa faci?

Are dreptate! Eu creez un personaj care imi vorbeste, eu creez o lume noua care ma gazduieste, eu imi pun la dispozitie alte dimensiuni. In fine, trebuie meditat.

Vorbeam despre ei doi. Ah, da! Erau tolaniti pe un baldachin urias, el stand intins pe spate cu ochii inchisi, ea frecandu- se usor de trupul lui inert. Zambea usor dar era a naibii de focoasa.
- Iubito... mai promite- mi!
- Shht! Sa iti promit ce?
- Ca vei mirosi a mine mereu!
- Nu fi absurd! Eu miros a dezinvoltura, a pasiune, a nebunie, a dragoste, a sex dar nu voi mirosi niciodata a barbat! Eu nu sunt doar o femeie, eu sunt FEMEIA! Eu nu sunt doar un trup, sunt un instrument de cunoastere. Sunteti inutili si ignoranti fara mine. Esti prea sec iubitule!
Ce viata duce! Ce ochi limpezi continua sa aiba si ce limba moale si dulce maseaza cavitatea bucala a respectabilului. Niciodata nu o sa aiba cat i s- ar cuveni, niciodata nu or sa o iubeasca sincer depravatii moderni cu care are de- a face.
Dar se complace! Traieste altfel de cum si- ar dori, iubeste ce nu merita, accepta inacceptabilul, aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhh! Tipaaaaaaaaaaaaaa!
Intre timp, actul se consumase, asistenta il schimba si uite asa avea sa plece definitiv din viata ei. Avea nevoie de asistenta, era invalid spiritual vorbind. Toti cei care au acest handicap au nevoie de asistente. Probabil te intrebi de ce a plecat din viata ei. Pai ea il schilodea si mai tare. Se hranea cu energia si visele lui. Nu o facea intentionat, dar asta e menirea ei: sa invete si sa fie invatata cum si cat se raneste, cum si cat se hraneste o iubire.
- Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura! Nu sunt singura!
Isi mangaie parul, coboara mana, isi atinge ochii, buzele, limba fierbinte si umeda curata de pacate degetele ei firave prin miscari lente si pline de sexualitate. Continua sa coboare cealalta mana. Isi adulmeca sanii prin pori, isi dezmiarda abdomenul si se fixeaza cu privirea in oglinda ce invelea intreg peretele. Reflectia ei de pe sticla refuza sa- i preia miscarile.
- Asculta- ma! Tu esti eu de fapt, intelege! Tu faci ce fac eu, tu imi asculti porunca!
- Asta am facut pana acum. Dar nu mai pot fi prizoniera unei oglinzi, nu mai pot fi prizoniera unei amante. Murim impreuna de azi!

Ce destin dulce- amarui, ce sange rosu- vinetiu se imprastie pe podeaua alba. Cate pacate se spala in aceasta noapte!

De fapt... NIMIC.

2009-12-14T11:32:00.000-08:00

Ma gandeam ca imi e dor sa vorbesc despre tot felul de nimicuri pana la 5 dimineata. Sa mai iau cate o gura de cafea sau ceai, sa mai trag cate un fum de tigara, sa mai aprofundez, sa- mi epuizez intelectul. Mi- e dor de o discutie spumoasa cu adevarat, o discutie compusa din particule de absurditati cotidiene sau nu.
La aceasta ora ma aflu pe o treapta destul de instabila a inspiratiei artistice. Dar totusi simt nevoia sa scriu. Simt nevoia sa ma descarc... ca si cum chiar as avea ceva de descarcat. In fine, o sa ma inteleg curand, sper!

A State Of Mind - Mesmerize

2009-12-08T02:25:00.001-08:00

Ma simt atat de bine incat nu- mi pasa ca afara e frig. Ma simt atat de bine incat imi miroase a sarbatoare si paine calda. Ma simt atat de bine incat totul prinde culoare si contur. Ma simt atat de bine incat as impodobi toata casa in luminite si beteala. Ma simt atat de bine incat as urca pe un deal inalt doar ca sa pot tipa ca ma simt bine. Ma simt atat de bine incat as iesi pe strada doar ca sa vada si altii ca zambesc. Ma simt atat de bine incat mestec guma cu asa o pofta si fac baloane atat de maaaari. Ma simt atat de bine incat o sa- mi sun parintii sa le spun ca ii iubesc. Ma simt atat de bine incat ma mai opresc din scris doar ca sa mai cant un refren si sa dansez. Ma simt atat de bine incat as pleca intr- o aventura. Ma simt atat de bine incat as putea imparti imbratisari la promotie. Ma simt atat de bine incat as rasufla fierbinte intr- o masina doar ca sa- i aburesc geamurile. Ma simt atat de bine incat mi- as rapi prietenii sa fugim la mare sa facem castele de nisip. Ma simt atat de bine incat m- as putea indragosti de primul necunoscut cu privire calda si obraji neastamparati. Ma simt atat de bine incat as asculta Michael Bubble toata ziua. Ma simt atat de bine incat imi plimb mana pe trup si imi dau seama ca am pielea foarte fina. Ma simt atat de bine incat m- as plimba cu autobuzul doar ca sa ma simt ca in excursiile din clasa a IV- a. Ma simt atat de bine incat ochii imi par mai albastri si stralucitori. Ma simt atat de bine incat nu se poate intampla nimic rau azi. Ma simt atat de bine incat camera mea pare o adevarata imparatie. Ma simt atat de bine azi incat eu sunt printesa acestei imparatii. Ma simt atat de bine!

I just haven't met you yet! Hai sa ne simtim bine azi. Sa zambim, sa radem galagios, sa exploram, sa ne imbratisam, sa desenam pe ciment cu creta colorata, sa mancam vata de zahar. Hai sa aruncam mastile alea de oameni seriosi si sa aratam ca suntem veseli. Hai sa umblam "dezgoliti" astazi!

P.S.: Am mancat un Mos Craciun! :)

Pufff

2009-12-08T02:13:00.001-08:00

aseara am recitit o poezie scrisa acum cateva luni... o dedicatie
iata:

Imi pufai iubirea- ntro tigara
Ce- amor nebun mai port in pantec...
Ce cantec!
Ma dor si amintirile, ma dor
Ce criza, ce puf, ce praf
Se- asterne pe noptiera!
Ma ciupeste- un gand de buza
Ca sa- mi aminteasca de tine,
De noi, de mine...
Iubire ce se- mparte in doi,
Noi doi
Se- asterne- n bratele alteia
Si fuge departe cu tine.
Dragostea asta nu- mi mai apartine!
Acum citez:
" Zece intamplari ciudate si- o minune
Te- au adus in casa, zece
Ingeri se tot mira"
Cat sunt de frumoasa?
Nu, nu- mi zambi, nu te intoarce, nu ma alinta
Nu- ti cere mii de scuze!
Timpul se scurge,
Curge prin mine, dar impotriva mea.
Ce criza, ce puf, ce praf,
Ce asteptare odioasa ma incearca.
Ce crampe acide imi provoaca
fostele tale sarutari!
Zece intamplari ciudate
M- au facut sa te iubesc.
Zece ingeri se tot mira
Se mai mira?

15. mai. 2009 " Cele mai reusite cuvinte le asterni pe hartie, fie cand iubesti, fie cand suferi, fie cand iti e foame." - Tata

Din ciclul - " Visez sub asternut"

2009-12-03T02:36:00.000-08:00

Azi Bucurestiul nu a selectat optiunea "sunny" asa ca pare mai mohorat ca niciodata. Eu sunt pe invisible si imi aleg un playlist in ton cu vremea. Am atatea in cap dar totusi nu ma pot concentra asupra unui singur lucru. Doar stau in pat invelita pana la barbie si incerc sa- mi explic starea de agitatie pe care o am... fara succes!

Sus e prea inalt si jos e cam curent. Soarele nu e atat de fierbinte si luna nu pare de cascaval. Stelele isi modifica pozitia si dau nastere la noi constelatii. Una are chip de crocodinozaur iar alta seamana cu tine... sau cu mine. Nu- mi dau seama exact pentru ca noi semanam.
Vantul are brate la fel de puternice ca ale unui gladiator. Ma sufoca imbratisarea asta! Cate dumitrite ofilite sunt pe sosea... e PUSTIU! Poate e prea devreme ca tinerele sa- si plimbe pometii imbujorati, poate e prea tarziu ca feciorii sa mai vaneze sensibilitate. Ah! In colt e o batrana care tuseste greoi si scuipa amintiri. Tremur... asta sa fie oare destinul? Uite! Un copil alearga spre mine.
- Micutele, ce se intampla?
- Ne nastem, si suntem lasati sa ne descurcam. Daca avem parte sau nu de interventii divine nu tine de noi. Noi traim asa cum ne este scris sau asa cum ne propunem? Nu stiu. Sunt prea mic. Si tu, Elena, nu poti vedea tot, asa ca nu poti cauta sa rezolvi nimic. Unele lucruri nu au o solutie. Imi ingheata picioarele. Dispar!
- Unde?
Nu mi- a mai raspuns nimeni.
Decorul se schimba ca intr- o piesa de teatru (una proasta) si sunt singura intr- o camera complet gri. Nu sunt geamuri iar usa nu are clanta. Imi e teama pentru ca cineva incearca sa intre. Ma ghemuiesc intr- un colt si dau buzna peste mine un el si o ea la fel de gri. El are solzi, ea nu are maini.
Nuuuuu! Incepe sa o loveasca cu putere dar fara ca ea sa cada sau sa sangereze.
Tip, si nu ma aud. " Unele lucruri nu au o solutie."
- Loveste- ma zmeule! Nu imi poti face rau oricum. Tu ai mania, eu forta. Tu ai ura, eu iubirea. Tu te ai pe tine, eu am TOT!
Parca era o vraja. E frig, si ploua. Sunt in camera mea inconjurata de sute de ochi si guri uscate. E liniste dar greu. Trag cearsaful peste cap si langa mine il regasesc pe micul filosof. Imi zambeste si imi mangaie chipul.
- Stiu multe povesti si tu pari sa ai nevoie de una. Ai nevoie de curaj sa pictezi nori. Crede in tine ca sa creada si ceilalti si cand adormi cuibareste in patul tau si tinere cu obraji rozii, si feciori mandri, si batrani munciti, si femei slabe, si copii prafuiti. Timpul poate trece in favoarea noastra a tuturor si cosmarurile tale pot disparea. Indiferenta raneste si deformeaza. Hai sa spunem povesti si sa creem coconi. Sa o luam de la inceput si sa fim larve! Apoi sa fim atenti cum cresc aripi ca sa stim sa le facem sa fie puternice altii sa nu le poata taia.
- Nu a fost o data ca niciodata... povestile noastre incep cu prezentul.
- Sus nu e niciodata destul de inalt. In Rai si Iad oricat de cald ar fi tot ti se face frig daca esti singur. Hai sa facem baloane de sapun pentru fiecare mana intinsa. Hai sa facem baloane pentru natura. Hai sa le numim "baloane- scut"! Hai sa intindem mana!

O dupamiaza perfecta

2009-11-24T04:06:00.000-08:00

Pozeeeee:

E atat de placut sa ai prieteni langa tine! E si mai placut sa stii ca vor fi acolo indiferent de situatie.
Duminica am realizat ca in sfarsit simt ca am prieteni, ca apartin unui grup si ca inca e frumos sa te simti tanar, sa iubesti.
Stau acum in bucatarie, soarele ma bate pe spate prieteneste pentru a ma asigura ca va mai fi si el langa noi ceva vreme si nu imi pot scoate din minte amintirea dupamiezii perfecte alaturi de 3 dintre prietenii mei.
Nu era nici prea cald dar nici frig, muzica era destul de tare incat auzeam ca ne spunea "Live your life!" si eram IMPREUNA. Cred ca asta era tot ce conta in acel moment. Ne uitam la peisaj ca si cum ar fi fost prima sau ultima data cand treceam pe acolo si cantam toti ca si cum ar fi fost un nou inceput... cine stie ce inceput. La intrarea in Piatra Neamt am fost intampinati cu caldura de doua fetite ce se aflau in masina din fata noastra. Am simtit caldura si bucuria de a fi copil din nou. Le faceam si ne faceau din mana de minute bune iar situatia a devenit mai emotionanta in momentul in care am urmat toti cu privirea degetele lor care se indreptau cu inocenta catre doi parasutisti ce puneau stapanire peste oras. Stiu ca pare a fi un cliseu dar chiar asa s- a intamplat! :)
Melodia era acum alta (Eram copil in primii ani de scoala... Trecea fanfara militara, In frunte cu- n tambur major Tras prin inel cu mustacioara Si buzdugan stralucitor) si ne indreptam catre unul dintre varfurile pietrene. Odata ajunsi ne- am dat seama cat de mici suntem dar cat de mari putem ajunge!
Eram toti infasurati intr- un amalgam placut de trairi si se putea citi in ochii nostri bucuria pe care o simteam in acele momente. Nu aveam nevoie de nimic mai mult. Am ajuns triumfatori undeva sus, am intrat intr- un restaurant foarte placut, ne- am asezat la o masa si am comandat : vin fiert... si mici. Era ca si cum asta ne- ar fi lipsit in acel moment. Nici macar nu am cerut farfurii separate, am mancat toti din aceeasi farfurie, am vorbit despre Craciun si iubire iar ospitalitatea cu care am fost primiti a fost mai mult decat suficienta. ( De vizitat: Casa cu flori, Piatra Neamt, varful Pietricica)
Suntem tineri in secolul XXi, traim, simtim, iubim, evadam! Tineti- va prietenii aproape!

"Ar trebui sa ne iubim mai mult... Valerie, traieste! "

2009-11-23T17:40:00.000-08:00

Este destul de tarziu si tocmai ce m- am uitat la un film demn de lauda : "Jurnalul unei nimfomane" .
Am observat totusi cu tristete ca sunt putini cei ce au inteles cu adevarat esenta filmului. De exemplu, am citit pe un blog de profil descrierea filmului si suna mult prea sec pentru gustul meu. Apoi am vazut filmul ( in prezenta celor trei mandri feciori cu care locuiesc ) si am observat micile detalii in care consta de fapt maretia acestei productii spaniole.
In primul meu post afirmam ca sunt un animal. In aceasta seara ma simt mai mult prada!
Ma simteam incoltita de amintirea celor cu care am fost, ma simteam vlaguita... ma identificam cu personajul principal prin prisma profunzimii trairilor si asta ma apasa mai tare ca pana acum. De fapt nu cred ca am acordat prea multa importanta acestor fiori vreodata.
Am trait filmul cu fiecare minut, cu fiecare imagine, cu fiecare sunet si am descoperit in mine nu o nimfomana ci o EU care isi doreste atat de mult sa se cunoasca mai bine, o EU care sa aprofundeze taina sarutului, taina mangaierii, taina celui acoperit de umbre si cearsaf.
Cu cat filmul se apropia de sfarsit cu atat imi doream sa tina mai mult, sa ma lase sa ma descopar doar privind prin ochii Valeriei. Imi cer voie sa- mi insusesc dorintele ei, incertitudinile...
Imi doresc sa iubesc mai mult, sa ma iubesc mai mult, sa imi mangai buricele degetelor mai mult, sa- mi alint chipul mai mult, sa- mi sfatuiesc trupul mai des!
" Nimfomana este denumirea data de barbati femeilor care incalca regulile, normele!"
Nu sunt nici nimfomana, nici plina de pudoare, nu sunt nici salbatica, nici imblanzita, nu sunt nici rea, nici buna. Nu stiu cum sunt exact, dar ma comport ca si cum as fi eu insami.

" Si pot atinge iarba, imi pot simti parul... Usor am inceput sa- mi mangai corpul. In sfarsit aflasem ce cale trebuie sa urmez: aceea de a fi eu insami!

Na-ti blog Eleno!

2009-11-18T15:34:00.000-08:00

M-am facut mare...m-am facut bruneta...m-am facut pseudo-pitipoanca...si MI-AM FACUT BLOG! Acesta este cursul normal pe care il ia viata omului secolului XXI...te nasti, inveti sa mergi, sa vorbesti, sa scrii, sa futi si ajungi la apogeu: ITI FACI BLOG. Este de-a dreptul mirobolant faptul ca aducem la un loc atatea elemente ce tin de existenta noastra prin simplul fapt ca facem un blog si incepem sa scriem acolo (corect...sau mai putin corect) tot ce ne taie capul! Si mai surprinzator este faptul ca odata cu initierea noastra in ale scrisului pe internet, chiar incepem sa ne consideram mai destepti..."Gandesc, deci exist!" - "Scriu pe blog, deci sunt mai destept!". Ce clovni suntem!
Si uite cu toate astea mi-am facut si eu blog. De ce?
- Pentru ca prietenii mei imaginari nu sunt tocmai intelectuali deci nu pot aprofunda cu ei tainele universului;
- Pentru ca simt nevoia sa scriu ca o nebuna despre TOT;
- Pentru ca ...prostii! este ora 1.43 a.m. si eu habar nu am de ce mi-am facut blog.
Cred totusi ca ajung la o concluzie...important nu e ca mi-am facut(sau de ce mi-am facut) blog, ci important e faptul ca inca mai stiu sa scriu, mai pot sa scriu, imi doresc sa scriu.

Inca nu spun "Noapte buna!"...nu am terminat :)

Din Atelier...poezie pentru si despre suflet

2009-11-18T10:35:00.000-08:00

Picatura de pacat

Plouă şi încep să geamă norii de plăcere
Vântul se simte vinovat şi învăluie totul în tăcere
“Taci!...” Iubire oarbă, picătură de păcat,
“Nu e nevoie de cuvinte...” îi spuse şi a plecat
Peste umbre creşte iarba năpădită de orgasme
Pământul freamătă şi i se simte răsuflarea
Corpuri sfârtecate de fantasme
Acoperă marea
În porii deschişi de dorinţă se ascund firicele de nisip
E vremea pentru streap –
Dezgoliţi,
Uimiţi,
Fir-aţi să fiţi!

Univers de plastilina

univers de plastilină
zeci de culori şi zeci de nuanţe
joacă în jurul tău iubite.
curcubeu iar a ieşit după ploaie!
încep să modelez
şi îmi afund degetele-n lut.
parfum de ploaie pusă pe fugă
parfum de zahăr ars pe nori de vată
parfum de tânără mamă şi nou-născut
univers de plastilină
zeci de fiori şi zeci de speranţe
joacă în jurul meu iubite.
curcubeu iar a ieşit după ploaie!
încep să visez
şi îmi afund buzele-n sărut.
parfum de ploaie pusă pe fugă
parfum de zahăr ars pe nori de vată
parfum de dragoste şi un nou început
parfum de univers de plastilină

Fum

Azi îmi îmbăt plămânii cu tutun.
E ultima ţigară pentru a mia oară!
“Eşti de 3 ori femeie!” îmi spun.
Mai trag un fum
Şi râd...

A dispărut din ţesătura primului meu strat de piele
Parfumul tău.
Azi mă apuc fumând, de împletit şosele
Să pot fugi de tine
Să pot să plâng...

Azi îmi îmbăt orgoliul cu inutilitatea ta
Şi-mi mai aprind o ultimă ţigară
Din nou pentru a mia oară....
Să fie ultima?
Mai trag un fum...

Dame-n furouri

ser de vaccin mi se împrăştie în sânge
şi un strop de vodcă încă mi se prelinge pe-obraz
nu ştiu de unde vine
ori când are s-ajungă le destinaţie.
care destinaţie?...
intelectul meu nu-i treaz
să-mi urle-n ecouri
de ţipete ale unor dame-n furouri
OH! tremur, mă revolt
scuip, cad, mă ridic, mă-ntorc...
blestem şi plâng
dar de ce oi face-o oare?
ştiu doar că vreau să zbor dar doare
pic...pic...a ajuns,
mi s-a prelins pe buză
şi l-am gustat.
nenorocite dame-n furouri!
puteţi face dintr-un înger
un înger fără aripi, beat.

Se cauta ingeri!

ANUNŢ!
se caută înger să mă-nlocuiască.
se caută o gură care să grăiască mai bine
şi aripi să bată mai tare.
se caută ochi care să vadă prin tine, prin noi, prin voi
se caută urechi care s-audă ce-auzi şi tu c-aude el
se caută sânge care să curgă-n vene fără de păcat.
se caută înger de pază, umil şi devotat.

REPLICĂ LA ANUNŢUL VOSTRU
căutaţi înger să mă-nlocuiască
dar nu căutaţi o gură care să grăiască mai bine
vreţi doar îngeri care să nu grăiască ca mine.

vreţi ca aripile să le bată mai tare?
Niciodată!

căutaţi ochi ageri care să vadă tot
bag mâna în buzunar şi ochelari îmi scot.
oricum văd mai bine ca ei când zbor.
ei văd doar păcatele lumii din jur
eu le văd şi pe-ale mele şi pe-ale lor.

vreţi urechi?
luaţi urechi, microfoane,difuzoare
conectaţi-le la aparaturi ultramoderne.
Proştii!uită că un înger aude tot
dar totul îl cerne,
îl spulberă şi ce e rău se-mprăştie pe ape.

vene fără de păcat...
ipocriţilor cereţi imposibilul!
dar păcătoşii mereu vor cere dreptate
aşa cum pioşii salvează viaţa altuia
prin propria lor condamnare la moarte.

căutaţi îngerul care nu vă vede pe voi dar pe restul da,
căutaţi îngerul care aude doar ce vreţi
căutaţi înger de pază cu anvergura aripilor
destul de mare încât să vă ascundeţi după ea
căutaţi înger cu vene de schimb dar cu mâini murdare
vreţi doar un înger care să vă poarte destinu-n spinare!

Viata

vrei să îmi tai tulpina, tinere domn,
sau să mă smulgi din rădăcină?
vrei să îmi rupi petale, una câte una,
sau într-o vază să m-arunci de decor?
shh, taci! ascultă cum grăieşte
şi cum plânge către tine neputinţa mea.

şi eu sunt, Doamne, trecătoare,
dar nu-l lăsa să mă omoare!
vreau doar să mă simt întreagă
să pot să tremur crescând din pământ.

E destul...

Amprente

2009-11-18T09:06:00.000-08:00

Am acces la o baza de date complexa care imi permite sa accesez dosarele barbatilor din viata mea. Sarutari, imbratisari, arome de parfum imi vin in minte in mod constant...Sunt dezamagita de faptul ca inca nu stapanesc tehnica de blocare a acestor valuri de informatii pe care le primesc constant.
Sunt un animal! Un animal care executa miscari lascive, care zambeste "pe sub mustati", un animal care adulmeca si praduieste pana cand se convinge ca si-a luat ce-i trebuie de la victima. In acelasi timp sunt totusi si un animal uneori vulnerabil, uneori sensibil, uneori prea profund...
Uneori fac sex cu ochii inchisi doar ca sa-mi activez un scut invizibil de aparare.
In schimb tu ti-ai pus amprenta pe coapsele, sanii si gura mea...ai lasat o dara de parfum de calitate pe parul meu, m-ai condus acasa si observand ca ma afecteaza sfarsitul acestei escapade am realizat ca mi-am incalcat regula: am avut ochii deschisi, te-am analizat si te-am simtit.Ce frumos stii sa tii in brate!
Nu ca as scrie cu un scop anume lucrurile astea dar singura prietena care imi suporta lamentarile si aberatiile la aceasta ora este hartia(electronica ce-i drept:) ).
Indosariez cu parere de rau si aceasta noua amprenta. Recitesc cazul si ma gandesc la faptul ca poate se potrivea un alt final...asta daca ar fi existat un final real. Mi se largesc narile si ii inspir parfumul inca o data iar apoi ma duc sa fac o baie.
Barbatul dispare primul dar intotdeauna pastram parfumul lui...trebuie sa invat sa simt iarasi mirosul pielii mele!